Aparent, foarte simplu. Prin motiunea de cenzura, sustinuta de PRM si PSD. Si care ar putea fi votata lejer de catre parlamentarii PD. Carora li s-ar alatura cei ai Partidului Conservator, condus de Dan Voiculescu, in masura in care este reala informatia ca acesta a cazut la intelegere cu Cotroceniul. Mai mult, motiunea de cenzura ar putea fi sustinuta chiar si de catre acei liberali care se grupeaza in jurul lui Theodor Stolojan. Intreaga operatie de debarcare a Guvernului Tariceanu pe calea motiunii de cenzura se va face pe fondul emotional creat de semi-esecul legat de integrarea in Uniunea Europeana care, probabil, va fi consemnat marti. Se va face mult tam-tam pe faptul ca Romania a ratat sansa integrarii la 1 ianuarie 2007 iar, in conditiile in care va ramane la pachet cu Bulgaria - si, deocamdata, este - amanarea poate deveni sine die. Opinia publica interna nu va fi prea socata de aruncarea peste bord a Guvernului Tariceanu. O serie de gafe, de greseli, de razboaie inutile, de contraperformante in plan economic, precum si efectele inundatiilor prelungite, ale gripei aviare si ale scandalurilor din Sanatate au lovit dramatic in popularitatea si credibilitatea Executivului. Pentru majoritatea populatiei, sunt valabile inca sloganurile si promisiunile de tip populist. Cat priveste opinia publica internationala, desi Tariceanu este pretuit, iar Guvernul condus de el bine cotat, nu se va opune - si nici nu are cum - unei schimbari de Executiv. O serie de oficiali UE ar putea fi chiar interesati de intarzierile inevitabile in planul reformei pe care le-ar implica o rocada la Palatul Victoria. Pentru ca statele UE vor avea mai putini bani de dat. Deci, aparent, cum spuneam, aruncarea peste bord a lui Tariceanu nu ridica, sub aspect tehnic, nici un fel de probleme. Dar pentru presedintele Traian Basescu greul abia apoi urmeaza.
Cheia acestui pariu politic extrem de ambitios si de riscant, pe care de mai mult timp l-a incheiat, cu sine insusi si cu partenerii sai, Traian Basescu este evitarea unei crize politice de mari proportii care ar putea urma demiterii lui Tariceanu. Conform Constitutiei, atunci cand un guvern cade, presedintele este liber sa propuna orice premier, intrucat nici un partid nu dispune de majoritatea absoluta. Dar, in prealabil, trebuie rupt Protocolul Aliantei, care prevede ca primul-ministru trebuie sa fie liberal. Daca Parlamentul invalideaza de doua ori candidatul prezidential, se dizolva si se declanseaza alegerile anticipate. Intreaga procedura, daca se doreste sa se ajunga la anticipate, inseamna timp. Luni de zile in care substanta activitatii politice se restrange in zona electorala. Pierderile de ritm vizand integrarea pot deveni catastrofale. Evitarea anticipatelor nu poate fi facuta decat in masura in care va exista o constructie a unei majoritati obligatoriu agreata de Basescu. Poate fi aceeasi coalitie aflata astazi la putere doar in masura in care PNL accepta decapitarea lui Tariceanu si de la conducerea PNL. De aici si batalia dintre Stolojan si actualul staff PNL, desfasurata mai ales la nivelul filialelor. Daca ar exista amatori, as paria insa ca, cel putin pentru moment, Tariceanu se bucura de o sustinere suficient de mare in PNL.
In acest fel, zvonurile si chiar informatia vizand intentia realizarii unei noi constructii politice, a unei noi majoritati, s-ar putea confirma. Orice alta formula de coalitie decat cea de azi va trebui, insa, sa fie facuta cu PSD. Sau sa aiba acceptul acestuia. Pentru ca, in ciuda loviturilor pe care le primeste, PSD este cel mai mare partid din Romania. Si poate decide daca voteaza sau nu pentru viitorul premier si Guvern. Si iata cum se ajunge din nou la impasul de dupa alegerile din 2004, castigate de PSD, care insa a pierdut guvernarea. O alianta PSD-PD ar complica lucrurile din cel putin doua perspective: in plan doctrinar, PD ar trebui sa se dea din nou de trei ori peste cap, transformandu-se din partid popular in partid socialist si revenind, astfel, la nava mama; sub aspect moral, va fi greu de explicat cum de Basescu regizeaza o alianta intre PD si PSD, fara ca acest partid "corupt si ticalos" sa fi fost epurat de cei pe care insusi seful statului a amenintat ca ii va trage in teapa in Piata Victoriei. Iar PSD ar putea, oare, accepta un prim-ministru desemnat de un alt partid, mult mai mic? Probabil ca nu. Ceea ce ar determina incercarea unei formule de tranzitie. Cu un guvern de tehnocrati. Care nu ar avea probabil sprijinul politic necesar pentru trecerea examenului UE.
Mai poate fi luata in calcul, insa, si ipoteza in care Tariceanu nu va fi aruncat peste bord. Fie fiindca Basescu agita spiritele doar pentru a exercita un santaj si a ajunge sa incheie, cu liberalii, o noua intelegere. Fie intrucat PSD si PRM, desi autoare ale motiunii, nu o vor vota, considerandu-se nepregatite pentru un succes major in eventualele anticipate si nefiind satisfacute de ofertele lui Basescu. Scandalul va fi suta la suta inalt pana la cer. Iar rezultatul ramane deschis.