Birfeste. Injura. Duce gunoiul. Bate cuie. Se face timpit-prost-idiot. Prefera prostia onesta. Se numeste Radu Beligan. E un brand si e cool la 88 de ani.

Aveti o voce inconfundabila. Dar de „doua parale" nu a fost niciodata? Timbrul ala inconfundabil vine de la Dumnezeu. Dar, pentru ca aceasta voce sa poata sluji un repertoriu de la Caragiale la Shakespeare, am muncit enorm. Mi-am corectat dictia si o mormaiala cu care terminam frazele, dupa ce Tudor Vianu m-a batjocorit intr-o cronica. Aveam, la debut, o voce subtire „ca o luminare de un leu", scria Neagu Radulescu. Dupa exemplul lui Laurence Olivier, m-am inchis intr-un dulap, intr-o vacanta, si mi-am coborit vocea cu o octava. Asa am putut juca si roluri grele, de drama. Am mare grija de vocea mea, care, datorita teatrului radiofonic, a devenit celebra. Fac zilnic niste exercitii pe care le-am inventat singur.

Toti vi se adreseaza cu maestre. Au existat vreunii care v-au facut „timpit-idiot-prost"?

N-am avut parte de asemenea invective. Dar m-am facut singur „timpit, prost, idiot", cind meritam. Si nimeni nu este iertat de aceste clipe.

Sigur, vi se spune ca sinteti un mare actor. Dar prostii ati facut pe scena, nu ati uitat replici...?

Am facut prostii pe scena, ca toata lumea, cind nu invatasem inca rigorile meseriei. Dar n-am persistat in ele. Incet, dar sigur, am eliminat zgura din jocul meu. Cu toata memoria mea fabuloasa, am trait si eu, ca toti actorii, acea panica mortala a „heblului" pe creier. Un intuneric cumplit din care nu mai auzi nici sufleorul. De obicei, te salveaza colegul din scena, improvizind ceva.

Am jucat prost de mai multe ori, dar nu am fost sanctionat vizibil. Am avut si citeva cronici proaste. Ceea ce e groaznic cu cronicile e ca niciodata nu sint destul de bune… In schimb, cele proaste iti ramin in suflet ca o sageata otravita.

Beligan duce gunoiul

Bun, mare actor, mare artist, maestre, un cui bateti prin casa, un gunoi duceti?

O imagine fundamental gresita. Sint un mare gospodar. Bat cuie, ma urc pe scara sa atirn tablouri, am grija de florile de pe balcon, dimineata pregatesc masa pentru micul-dejun, duc gunoiul, imi spal batistele si ciorapii, imi duc nepotica la „gradi", fac cumparaturi, stau cuminte la coada si refuz invitatiile celorlalti sa trec in fata.

Smecher cind ati fost ultima oara?

Epitetul „smecher" nu mi se potriveste citusi de putin. Romanii care „e destepti si smecheri" imi repugna. Prefer prostia onesta.

Morala exemplara evident, dar de tradat ati tradat, nu-i asa?

Tradarea nu se demodeaza niciodata. Nu cred ca exista omul care sa nu fi tradat macar o data in viata. Punctual, nu-mi amintesc de vreo tradare care sa fi facut rau cuiva. Vorba lui Caragiale: „Asa… ciupeli…". Exista o minima moralia in lunga mea viata.



Birfa, placere suprema

O birfa cind trageti?

Imi place grozav sa birfesc. Numai ca birfa mea are un scop educativ, in favoarea celui tocat.

Ca din cosul de gunoi cind v-ati imbracat?

Caut sa fiu de acord cu personajul meu social. Ma imbrac cu grija pentru a-i respecta pe ceilalti. Un actor este un exemplu si in aceasta privinta. Am invatat asta de la Tony Bulandra, George Vraca, Mihai Popescu etc. Prost m-am imbracat numai si numai pe scena, cind personajul o cerea. Dar si atunci, cu farmec.

Cind v-ati simtit bine cu o carte-muzica-arta proasta?

E cunoscuta bulimia mea pentru lectura. Vreme de 80 de ani am avut timp sa citesc un numar mare de carti. Dintre cele fundamentale, voi numi doar virful aisbergului: opera in proza a lui Caragiale, editia princeps a poeziilor lui Eminescu, Eseurile lui Montaigne, Sonetele lui Shakespeare, apoi Tolstoi, Flaubert, Cehov, Garcia Márquez… Preferinte muzicale: a 9-a de Beethoven, Sonata pentru doua piane si percutie de Bartók, un cintec al Beatles-ilor. Nu fac acea distinctie ipocrita intre marea muzica si muzica usoara. Imi place la fel rock-ul si Mozart. M-am hranit cu filmele marilor cineasti Kurosawa, Tarkovski, Fellini, Antonioni, Visconti, si mai tinerii Pedro Almodóvar si Emir Kusturica. Cit despre rebuturi… O sa ma invidiati, dar timpul imi este atit de pretios incit imi iau masuri drastice sa nu-l pierd cu prostii. Rareori cad victima unui spectacol sau unui film prost.

Pareti nobil, dar o ceapa cu brinza se potrivesc?

Imi plac mincarurile clasice romanesti (cu masura), bucataria frantuzeasca si cea libaneza. Imi place aperitivul italienesc „Limoncelo". Nu ma imbat la propriu, dar ador sa stau cu prietenii la un pahar de vin, mai ales in turnee, care ne dau un sentiment de vacanta. Sueta e incandescenta si atinge uneori opera de arta. Celebrele imitatii ale lui Marinus Moraru ne fac sa ridem cu lacrimi. Sa-l vedeti pe Dinica rizind, cu capul dat pe spate, asemenea calului ranit din „Guernica" lui Picasso… Cit priveste brinza cu ceapa, e singura filosofie care a cucerit mapamondul.

Bun, taclale cu Dinica, Moraru mai facem si noi, dar ati rezista la o tacla cu Gigi Becali?

Mi-ar placea sa-l cunosc pe Gigi Becali. Sa descopar resorturile prin care reuseste sa fascineze atita lume.

Invidie si injuratura

Invidios trebuie sa fiti...

Sint un privilegiat, fiindca nu cunosc invidia. M-am inchinat totdeauna in fata marilor talente si am dorit mereu sa joc linga ele. M-am bucurat de prietenia lui Laurence Olivier si François Périer, ma bucur de cea a lui Paul Scofield si Ian McKellen, a lui Stefan Iordache, Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Horatiu Malaele…

Nu va putem prinde cu nimic omenesc... uite, injurati?

Mi-e rusine s-o marturisesc, dar injur uneori ca la usa cortului. Victimele sint, in general, unii parlamentari.

Viata ca broasca testoasa

V-am prins om, asa ca va punem o intrebare usoara. Ce dracu’ conteaza in viata asta?

Toleranta, intelepciunea, rabdarea, hazul de necaz, iubirea de copii si animale si, surprinzator, iubirea de tara.

Definiti viata comparind-o cu un animal.

O broasca testoasa.

Va e frica de ceva?

Apropiindu-ma vertiginos de suta de ani, mi-e teama ca nu cumva sa descopar elixirul nemuririi. Ar fi groaznic.

Radu Beligan:

* Nascut: 14 decembrie 1918, comuna Galbeni, judetul Bacau

* Peste 80 de roluri in teatru si peste 30 in film

* Debutul actoricesc, in 1937, cu rolul din „Crima si pedeapsa", dupa Dostoievski

* A trecut si de partea cealalta a scenei pentru a regiza spectacole ca „Egoistul", in care el insusi joaca rolul principal

* A studiat dreptul si filosofia la Bucuresti. Ba chiar si un an de Conservator pentru a urca pe scena Operei. A renuntat din cauza angajamentelor din teatru

* Teatrul de Comedie l-a avut director din ‘61 pina in ‘69. De acolo, Beligan a plecat la National, pe care l-a condus pina in ‘90. Pe linga aceste functii directorale, in 1979 a fost desemnat presedinte de onoare pe viata al Institutului International de Teatru. A impartit cu Yehudi Menuhin, intre 1971 si 1978, presedintia Festivalurilor de Teatru si Muzica organizate de UNESCO.