De cand presedintele Basescu a recunoscut public ca regreta desemnarea lui Tariceanu, a fost clar pentru toata lumea ca nu mai e cale lunga pana la alegeri. Mai pe fata, mai pe ascuns, parlamentari, neparlamentari, au pornit vanatoarea de votanti. In
De cand presedintele Basescu a recunoscut public ca regreta desemnarea lui Tariceanu, a fost clar pentru toata lumea ca nu mai e cale lunga pana la alegeri. Mai pe fata, mai pe ascuns, parlamentari, neparlamentari, au pornit vanatoarea de votanti. In laboratoare se coc pe banda rulanta legi cu specific electoral, care de care mai ghiduse. Promisiunile curg la vale ca Dunarea prin casele doljenilor. Migratia politica inca prospera. Parca am fi pe vremea pesedistilor. Ne intrebam, in aceste conditii, daca nu cumva si viitoarele alegeri se vor desfasura tot in zodia populismului, demagogiei si a haosului legislativ.
Premise exista. In febra pregatirilor, Guvernul a aprobat proiectul de lege privind finantarea partidelor politice, dar nu a prea avut grija la detalii. In esenta lui, proiectul este bun: transparentizeaza pusculita de campanie, nu-i mai lasa pe demnitari sa foloseasca masina de serviciu in scopuri de propaganda. Obliga partidele sa prezinte lista completa a surselor de finantare, nu doar date referitoare la donatiile de care au beneficiat. Nivelul maxim al cotizatiilor platite de membri va fi redus la 12 salarii minime brute pe economie. Donatiile mascate vor fi demascate. Se spune ca va exista posibilitatea suspendarii subventiilor acordate de stat pentru perioada in care partidele nu isi respecta obligatiile legale. Foarte frumos. Numai ca toate aceste prevederi ambitioase sunt anulate de un amanunt. Proiectul de lege prevede sa existe o singura autoritate de control a partidelor politice. Iar acesta este Autoritatea Electorala Permanenta (AEP) - institutie care functioneaza atat de bine incat semnatura presedintelui nu s-a intalnit niciodata, pe acelasi document, cu iscaliturile vicepresedintilor. Or, potrivit normelor de functionare, asta inseamna ca instructiunile si hotararile adoptate de AEP sunt cam egale cu zero.
Fara a intra in bucataria Autoritatii (sunt destui cei care ar trebui s-o faca), mentionam doar ca pe aceasta institutie-fantoma se bizuie, degeaba, si Legea lustratiei. Iata mecanismul in care AEP este o rotita foarte importanta: fiecare candidat la o functie aleasa trebuie sa completeze o declaratie pe proprie raspundere in care sa scrie daca a fost sau nu in slujba regimului comunist. Declaratia este trimisa, spre verificare, AEP. Intre timp, CNSAS cotrobaie prin dosarul lustratului si emite certificatul de "imaculat" sau, dupa caz, "patat". Certificatul este trimis Autoritatii, care trebuie sa-l compare cu declaratia, pentru a vedea daca aspirantul la functie a spus adevarul sau a mintit. In acest din urma caz, tot Autoritatea este cea care trebuie sa sesizeze organele penale abilitate in vederea cercetarii falsului in inscriuri sub semnatura privata. Observam cat de important este rolul Autoritatii in acest proces. Daca blocajul de la AEP persista, adio lustratie. Ar mai fi de adaugat aici ca senatorii, in intelepciunea lor nemarginita, au trecut in Lege, in loc de "Autoritatea Electorala Permanenta", "Autoritatea Electorala Centrala" - institutie inexistenta in sistemul juridic romanesc.
Am fi nedrepti daca nu am recunoaste ca pe alesi ii preocupa, totusi, situatia de la AEP. La jumatatea lui martie, senatorii si deputatii juristi au decis constituirea unei subcomisii care avea obligatia sa cerceteze cauzele blocajului existent la varful Autoritatii si sa formuleze, in termen de o luna de zile, un punct de vedere in legatura cu acestea. Subcomisia nu s-a reunit nici astazi. Poate dupa Sarbatori. Tot atunci ar trebui sa se apuce de lucru si grupul pentru intocmirea Codului electoral si, probabil, cel axat pe revizuirea Constitutiei.
A mai ramas foarte putin timp pana la reintalnirea cu urnele si avem nevoie ca de aer de o legislatie electorala coerenta, aplicabila, europeana. Printr-o astfel de sita ar trebui sa ne cernem reprezentantii in parlamentele de la Bucuresti si Strasbourg. Actualii guvernanti mai au inca sansa de a renunta la regulile feseniste de selectie, dar si la cutumele otravite de cumparare a votului prin faramituri de hrana si cupoane de pensie.
Apropo de pensie, reproducem o discutie telefonica purtata, in Joia Mare, de o functionara de la CEC cu o victima a populismului pre-electoral. Caz real. "Alo, doamna (...)? De la CEC - Sala Palatului va deranjam. Ati primit zilele trecute 22 milioane... in loc de sapte jumate, cat e pensia dumneavoastra! Da, noi vi i-am trimis... Din greseala. V-am sunat sa va spunem ca trebuie sa-i aduceti inapoi... Cum nu-i mai aveti?! Nu se poate... Nu, doamna, nu v-a pus Dumnezeu mana in cap... Nu, nu vi i-a dat Guvernul! Nu intelegeti? E o greseala a noastra! Pensia e aceeasi ca si luna trecuta, n-ati primit nimic de la Guvern in plus... Maine. Maine sa-i aduceti inapoi (tranteste telefonul). Auzi la ea, fata, i-a dat Guvernul!"


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.