"Lipoc''. Sau, tradus: ''copil''. Asa-numita ''traducere'' este simpla: cuvantul ''lipoc'' se citeste de la dreapta la stanga si ''rezulta'' cuvantul ''copil''.
T. Anghel este dulgher si are 50 de ani. Pana aici nimic iesit din comun. Acest om

"Lipoc''. Sau, tradus: ''copil''. Asa-numita ''traducere'' este simpla: cuvantul ''lipoc'' se citeste de la dreapta la stanga si ''rezulta'' cuvantul ''copil''.
T. Anghel este dulgher si are 50 de ani. Pana aici nimic iesit din comun. Acest om, insa, are un ''dar'' sau ''o capacitate'': acela de a pronunta cuvintele de la sfarsit spre inceput sau de la dreapta la stanga. Poate ''traduce'' asa chiar si propozitii. Nimeni din familia sa nu are aceasta capacitate. Nu doreste sa devina ''obiect de studiu'' pentru medici sau preoti. Se multumeste doar sa-si uimeasca colegii de munca.
La varsta de sapte ani, in timp ce se juca cu alti copii, a cazut cu capul pe o treapta. I s-a strambat gura, si parintii l-au adus de la ''tara'' la un spital din Bucuresti. Diagnosticul: paralizie infantila si strabism. ''La vremea respectiva nu puteam sa pronunt cuvintele invers. Am trecut peste problemele de sanatate, cu exceptia strabismului, si mi-am continuat scoala. Abia pe la 13-14 ani, am descoperit ca pot vorbi invers... Pana la scoala aveam mult de mers pe jos si faceam concurs cu prietenii: cine poate si cine spune cel mai repede cuvintele invers. Asa mi-am descoperit darul...'', povesteste Anghel. Chiar preotul si invatatorul din comuna au aflat despre ''darul'' sau ''capacitatea'' sa. ''Provin dintr-o familie saraca, invatatorul si preotul nu mi-au spus unde sa ma duc si ce sa fac pentru a afla de ce eu sunt putin diferit de ceilalti. Asa ca am plecat la o scoala profesionala din Focsani si, apoi, m-am angajat pe santier'', explica ''omul cu creierul-oglinda''. Si acum isi aminteste cum o data, inainte de a se casatori, i-a scris unei prietene o scrisoare folosind numai cuvinte ''inversate''. ''Cred ca i-a luat ceva timp pana a reusit sa citeasca scrisoarea...'', glumeste Anghel.

''Dumnezeu mi-a dat acest dar''

Mai tarziu si-a intemeiat o familie si a fost ocupat cu treburile casei. Astfel, timpul a trecut si ''dulgherul Anghel'' nu a facut altceva decat sa-i inveseleasca pe cei din jurul sau cu ''inversarea cuvintelor''. Abia in urma cu doi sau trei ani a participat la un concurs televizat, alaturi de alti oameni cu capacitati asemanatoare. ''Am iesit pe primul loc si am primit o diploma. Nimeni, insa, nu mi-a explicat daca pot sau nu sa intru in Cartea Recordurilor. Pot pronunta invers si 60 de cuvinte mai putin uzuale pe minut'', spune Anghel. Invata foarte repede poeziile si se poate lauda cu ''o tinere de minte extraordinara''. El crede ca toate aceste lucruri sunt un dar de la Dumnezeu. ''Oricum, la aceasta varsta nu ma mai las pe mana medicilor pentru a ma studia. Poate in tinerete riscam, dar acum, cand am si o nepotica de crescut, chiar daca mi-ar da sute de milioane de lei, nu m-as lasa folosit ca obiect de studiu. Asa cum niciodata nu mi-a trecut prin cap ca ma pot imbogati de pe urma acestui dar'', povesteste Anghel. Are un singur regret: ''Nu am avut bani sa urmez o facultate. Poate acum aveam alta meserie, in care darul meu ar fi fost de folos''. In continuare, insa, incearca sa gaseasca o explicatie privind ''darul'' de la Dumnezeu: ''Ma intreb: nu cumva creierul meu este ca o oglinda? Scrieti orice cuvant pe o coala de hartie si cititi-l in oglinda. Vedeti ce apare... Eu fac acest lucru fara a avea oglinda''. Recunoaste ca la cuvintele din limbile straine nu se descurca: ''La acestea, scrierea difera de pronuntie''. Anghel si-ar dori doar sa intre in Cartea Recordurilor.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.