Interlocutorul "Cronicii Romane" de astazi, profesorul universitar Dumitru Alexandrescu-Mima este una din marile personalitati ale atletismului nostru. Mana dreapta, ani de zile, a unuia dintre cei mai reputati specialisti din atletismul romanesc, pr

Interlocutorul "Cronicii Romane" de astazi, profesorul universitar Dumitru Alexandrescu-Mima este una din marile personalitati ale atletismului nostru. Mana dreapta, ani de zile, a unuia dintre cei mai reputati specialisti din atletismul romanesc, profesorul Laurentiu Bran, in calitate de prim asistent. Iar dupa trecerea acestuia in nefiinta, seful Catedrei de atletism a Academiei Nationale pentru Educatie Fizica si Sport. Cadru didactic universitar de exceptie in invatamantul superior, profesorul Dumitru Alexandrescu-Mima s-a dovedit a fi si un manager redutabil, calitate pe care si-a evidentiat-o din plin cu prilejul alegerii sale ca rector al ANEFS. Ceva mai mult, vasta sa capacitate teoretica, metodica si practica a avut prilejul sa si-o puna in valoare o vreme si in calitate de presedinte al Colegiului de Antrenori al Federatiei Romane de Atletism. O federatie in care a indeplinit - prin alegere - si functia de vicepresedinte. Iata de ce interlocutorul nostru prezinta toate atuurile spre a aduce in dezbatere mereu actuala problema a selectiei, care si in atletism - mai ales in anii din urma - isi gaseste o tot mai dificila rezolvare. Evident, cu efecte dintre cele mai drastice, determinand o ingustare aproape dramatica a promovarii unor tineri si tinere in performanta.
- As vrea sa abordam spinoasa problema a selectiei, pornind de la o situatie reala. De acord?
- N-am nimic impotriva! Iar o situatie reala au demonstrat-o recentele campionate mondiale de sala de la Moscova, unde, cum se stie, delegatia tarii noastre a inregistrat nedorita contraperformanta de a se intoarce fara nici o medalie!
- Care ar fi explicatia?
- Intr-o buna masura datorita unei selectii pornita gresit la care s-au asociat decisiv si alte cauze, superficialitatea si metodica gresita in antrenamente, o falsa pregatire psihologica.
- Poate detaliati...
- Cazul cel mai tipic l-a reprezentat Marian Oprea... In tara toata lumea anticipa nu numai cucerirea titlului de campion al lumii ci si sansa certa de a corecta recordul mondial.
- Bine, dar exista o motivatie, la nationale sarise 17,74 de metri la triplu salt, cea mai buna performanta mondiala a sezonului!?
- Dar stiti cum? Pe o pista de elan inclinata!...
- E posibil? Oficialii de la sectorul de triplu salt n-au sesizat o asemenea defectiune grava, care dupa opinia dvs. a determinat un rezultat nereal?
- De buna seama ca in euforia unui rezultat atat de valoros, nimeni n-a mai stat sa analizeze... Adevarul e ca Marian Oprea, care avusese anul trecut un sezon excelent, continuandu-l, intr-un fel, pe cel din perioada Olimpiadei, n-a fost la mondialele de sala in plenitudinea puterilor sale. De altfel a si motivat clasarea sa doar pe locul 4. L-au pus intr-o anumita inferioritate atat starea sa de sanatate, cu unele complicatii, as zice frecvente la marii atleti. Cazul rivalului din anii de dinainte de Olimpiada, suedezul Christian Olsson, care de doi ani si mai bine nu se mai regaseste prin asii saritorilor de triplu.

Exigenta de nivel international
- De fapt, revenind la tema acestui interviu, ce vrea sa insemne o selectie in acceptiunea exigentelor internationale?
- Pregatirea pentru obtinerea unei medalii incepe, de regula, de jos, de la selectie, care dureaza 8-10 ani si chiar mai mult. Faptul ca Romania s-a numarat printre fruntasele atletismului european si chiar mondial, dispunand si de un potential uman deosebit, s-a datorat modului cum antrenorii au prospectat si explorat acest potential, lucrand cu cine trebuie si urmarind indeaproape evolutia fiecarui atlet. Ori, de cativa ani incoce antrenorii lucreaza dupa metode proprii si, cum se dovedeste, ineficiente.
- Nu exista, totusi, un indrumar metodic la dispozitia antrenorilor, care sa-i orienteze in activitatea lor, cum am intalnit, de pilda, la gimnastica si natatie si de asemenea la "jocuri sportive"?
- A fost elaborat, inca din anul 1987, un sistem de criterii, pe probeme, cu norme pentru selectie. La acesta a lucrat un colectiv de antrenori coordonati de regretatul profesor Vladimir Simionescu, fost vicepresedinte al federatiei. Nu stiu in cate asociatii si cluburi cu sectii de atletism a ajuns... Dar, am convingerea ca n-a ajuns de vreme ce antrenorii se arata a fi straini de un asemenea sistem. Recent, cu prilejul Campionatului Balcanic de cros de la Craiova, directorul general al Clubului Sportiv Municipal din Giurgiu, profesorul Nicolae Dogru, m-a solicitat, in mod expres, spre a conduce un seminar cu antrenorii de atletism din clubul sau, in spcial pe tema selectiei. Ce dovada mai palpabila ca in clubul giurgiuvean nu unul oarecare, ci presedinte de Agentia Nationala pentru Sport, problema selectiei se arata a fi o necunoscuta...
- Cum se complac, totusi, antrenorii intr-o asemenea situatie, dar mai ales federatia, constatand ca rezultatele nu sunt cele dorite si asteptate?
- Se pare ca intereseaza prea putin, de vreme ce a crescut sensibil ponderea juniorilor in randul seniorilor. In afara unui numar restrans de atleti seniori consacrati pe plan national si international, marea majoritate - si nu e cazul a doua, trei probe! - o formeaza seniorii. Nu intru in detalii, procentele ar dovedi existenta unei situatii realmente ingrijoratoare.
- Indirect sunteti tentat sa aduceti acuze si antrenorilor...
- Lor, mai putin, ci in principal federatiei, care se ingrijeste, mai mult formal, de pregatirea si perfectionarea antrenorilor. As merge chiar mai departe: chiar a celor federali. Unii sunt promovati cu o usurinta care dovedeste lipsa de respect pentru profesie.

Un Tarus... cocotat!
- Aveti un caz concret?
- Cel al fostului atlet Bogdan Tarus, saritorul la lungime. Fara a fi facut cat de cat un stagiu de antrenor, federatia l-a... cocotat in functia de antrenor federal pentru sarituri. O spun cu o anumita jena, ca unul caruia i-au trecut prin facultate zeci si zeci de atleti deveniti treptat antrenori: este o caciula mult prea mare. Nu ii serveste nici lui Bogdan Tarus pe care, ca sportiv, l-am apreciat pentru talent si daruire, si mai putin federatiei. O federatie care da semne de deruta, neavand parca dorinta ca lucrurile sa mearga bine si atletismul sa reintre pe fagasul pe care l-a avut candva...
Profesorul universitar Dumitru Alexandrescu-Mima nu este singurul care deplange tristele realitati existente in atletismul romanesc. Astfel, una din gloriile acestui sport, multipla campioana europeana si olimpica, Maricica Puica, prezenta la nationalele de sala din februarie, a constatat cu tristete ca "in performanta nu vine nimeni din urma. Nici o speranta...". Marea atleta, apoi antrenoare - o vreme a pregatit-o pe Violeta Beclea-Szekeli, alta sportiva din pleiada sportului romanesc - nu se limiteaza la simple constatari. Ea se arata a fi ramas cu inima alaturi de sportul care a consacrat-o si a facut-o cunoscuta in lumea intreaga. Dovada ca ar fi dispusa sa revina pe stadion. Ea, dar si sotul ei, o alta personalitate marcanta a atletismului, profesorul Ion Puica. Experienta lor ar fi benefica pentru atletismul nostru. Ca si a altor reputati specialisti, dar pe care federatia ii ignora, cauta sa-i tina cat mai departe. Cum poate fi apreciata atitudinea federatiei in cazul profesorului Nicoale Marasescu, unul din marii strategi nu numai ai atletismului ci si ai miscarii noastre sportive, de aproape un an de zile, izolat, intr-un fel, la Fundatia Atletismului Romanesc? Intre biroul presedintelui federatiei, Ilie Floroiu, aflat in aceeasi cladire, la acelasi etaj, si cel al profesorului Marasescu nu sunt nici 10 metri. Si totusi... Numai intr-o tara ca a noastra se mai poate inregistra o asemenea mizerie morala!


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.