Poate nici unul dintre noi, cei care intram in lumea presei dupa '90, nu ar fi putut intui cat de puternica, de speciala si imposibil de uitat avea sa fie intalnirea cu Domnul Valentin. Cu omul si jurnalistul de mare calitate si noblete, Valentin Pau

Poate nici unul dintre noi, cei care intram in lumea presei dupa '90, nu ar fi putut intui cat de puternica, de speciala si imposibil de uitat avea sa fie intalnirea cu Domnul Valentin. Cu omul si jurnalistul de mare calitate si noblete, Valentin Paunescu. De fapt, intalnirea cu ceea ce am putea numi - simplu, fara cochetarii stilistice - cu masura credintei in valorile umane si culturale pe care le-a sustinut si promovat in "Curierul National". Pentru ca avea o masura in toate. S-a identificat cu natura termenilor pe care si-a cladit aceasta credinta. A incercat si a reusit sa ne uneasca, pe noi toti, in spiritul unei profunde si sensibil nuantate priviri - certe si obiective - spre avalansa informatiilor pe cat de necesare cititorilor, pe atat de bulversante; le-a conferit, in memorabilele sale editoriale si in structura ziarului in ansamblu, acea incarcatura rara de respect, discretie si intransigenta pe care ne-o transmitea si noua, invariabil. Si daca ne-a marcat atat de mult aceasta intalnire este pentru ca, in unicitatea ei, Domnul Valentin nu poate fi inlocuit. E meritul celor adevarati.

Comemorarea are loc astazi, la Cimitirul Bellu, la ora 13.00.

Redactia Curierul National

Se implinesc astazi doi ani de cand Domnul Valentin nu mai este printre noi. Fostii colegi si colaboratori ai ziarului "Curierul National" au trimis gandul lor simplu, ceea ce simt astazi, in lipsa aceluia care a lasat, pentru totdeauna, un gol imens in sufletele lor. Sa scrii detasat, fara urma de marca afectiva, despre Domnul Valentin, nu este posibil. Il evocam verbal, in imprejurari de nimeni impuse, in contexte care ne amintesc de placerea dialogului pe care-l purta cu noi; de cuvintele frumoase - de incurajare sau sustinere - de care chiar aveam nevoie, uneori. Dar sa ne amintim, scriind, despre mentorul nostru spiritual, mai ales cand, in sinea noastra, refuzam sa credem ca nu mai este, aproape ca ne depaseste.

Rar se intampla sa faca o casa buna inteligenta cu cumsecadenia unui om. De obicei talentatii si inteligentii au hachite, se scoala adesea cu fata la cearceaf. Valentin Paunescu era un rai de om. Blandetea lui se logodise frumos si profitabil pentru lumea din jur, cu o imprimavarare ce avea norma 365 de zile pe an, 24 de ore din 24. Mi-a ramas in suflet imaginea omului care scria atat de frumos articole si care, si ca analist de politica externa sau de limpezire a nuantelor din ringul politicii interne, ramanea un om fara rautati. In condeiul lui nu era otrava, doar inteligenta si talent. Ii producea bucurie sa bucure pe cei din jur si se purta frumos cu toata lumea. Ii pastrez un colt de lumina in sufletul meu si cand spun Valentin ma gandesc la un om pe care mi l-as dori mereu aproape.
Florin Condurateanu, Jurnalul National

Desi au trecut doi ani de cand Valentin a plecat, imi este la fel de greu sa cred ca nu mai exista. De cate ori trec pe langa casa lui din Cotroceni imi inchipui ca e acolo, in biblioteca lui, citind linistit o carte, asa cum dorise toata viata sa-si petreaca serile.
Razvan Barbulescu, Ziarul

Sunt unii oameni care se duc de pe lume cu toate lectiile facute, ca si cum ar pleca intr-o calatorie de afaceri. Ei mor asa cum au trait, cu seriozitate si impacare. Acestia lasa in urma prieteni pe care i-au atins si inspirat si care se vor gandi mereu la cei plecati, ca si cum ar lipsi putin, ca si cum ar fi intr-o calatorie de afaceri. De oamenii acestia nu te desparti niciodata de tot. Ii gasesti in tine de cate ori inveti ceva nou. Calatorie linistita, Valentin!
Cristina Trepcea, CAN

Cand in 1993 am intrat in biroul lui Valentin Paunescu eram un personaj cel putin ciudat pentru cineva care se gandea sa faca presa: par lung, blugi taiati la genunchi, geaca de piele si experienta ioc. In ciuda acestui aspect exterior, Valentin Paunescu mi-a dat o sansa: aceea de a incepe sa scriu, ceea ce pentru un student la jurnalistica aterizat de la Pitesti la Bucuresti, cum era Robert Turcescu la acea vreme, a semanat cu fericirea de a-l prinde pe Dumnezeu de-un picior. E motivul pentru care n-am sa-l pot uita niciodata pe Valentin Paunescu si am sa-i port o vesnica recunostinta.
Robert Turcescu, Realitatea TV

Se implinesc doi ani de la plecarea dintre noi a remarcabilului gazetar care a fost Valentin Paunescu, moment in care imi reamintesc din nou cu pretuire de atatea lucruri bune pe care le-am reusit impreuna, incepand chiar cu Curierul National. Cu aceleasi regrete vesnice raman in continuare alaturi de nobila lui familie, ca si de echipa pe care am cladit-o impreuna.
Horia Alexandrescu, Independent

Mi se intampla sa ma gandesc destul de des la Valentin Paunescu, mai ales la actualitatea spuselor sale... N-am sa evoc acum acea parte a istoriei Curierului National pe care am parcurs-o impreuna, n-am sa ma opresc nici la amintirea sedintei zilnice de numar, imbogatita cu nostalgice povestiri de pe meridianele strabatute de Valentin Paunescu ca jurnalist. Nu. Am sa ma refer strict la ceea ce m-a uimit: ciudata, aparent, putere de a anticipa ceea ce avea sa se petreaca in societatea romaneasca. Se intampla in special seara, dupa inchiderea editiei de a doua zi a Curierului, sa iesim impreuna din redactie si sa facem cativa pasi pe jos. Pe drumul acela, de fiecare data extrem de scurt, dl. Valentin spunea ce va fi, ce se va intampla cu fabricile, bancile, cu hotelurile din Romania... (era 1990, 1991,1992), ce se va intampla cu moneda nationala, unde se vor crea polii bogatiei si, evident, ai saraciei... cine va veni, cine va pleca. Vorbea cu acea convingere linistita a omului care stie el ce stie. Desigur, te-astepti la un jurnalist, mai ales la unul care, ca externist, cunoaste si mersul omenirii, sa fie capabil de previziuni. Dar confirmarea in timp a anticiparilor dlui Valentin ma face sa cred ca judecatile lui se bazau pe ceva mult mai concret decat simple teorii mondialiste. Iata de ce pentru mine sentimentul de "deja-vu" se va lega mereu de numele dlui Valentin Paunescu.
Monica Zvirjinschi, Director TVR International

Nu-mi vine sa cred ca au trecut doi ani de cand Valentin Paunescu nu mai este. Dar pentru noi continua sa fie ziaristul care a marcat o directie superior intelectuala in presa noastra de dupa 1990; care a facut zi de zi o legatura intre trecut si prezent; care avea cultul valorilor eterne romanesti si nu a obosit sa le puna in lumina in momentele in care acestea - in cel mai fericit caz - erau uitate. Este si va fi o prezenta perena. A fost o lectie de ziaristica pe care a slujit-o cu daruire luptand cu viata si mai ales cu moartea, in slujba adevarului, a frumosului, a nobletei spirituale.
Valeriu Rapeanu, critic si istoric literar

Dumnezeu l-a iubit pe Valentin Stelian Paunescu.
Preafericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Omul si ziaristul


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.