Intr-o seara de sambata am trait ceva... Nu, nu vreau sa fac o cronica de teatru. Nici macar nu vreau cu dinadinsul sa-ti povestesc ceva. E mai curand un sentiment. Asezat in cuvinte... Cartile vechi din rafturi isi trosnesc legaturile. Cam cu

Intr-o seara de sambata am trait ceva... Nu, nu vreau sa fac o cronica de teatru.
Nici macar nu vreau cu dinadinsul sa-ti povestesc ceva. E mai curand un sentiment. Asezat in cuvinte...

Cartile vechi din rafturi isi trosnesc legaturile. Cam cum faci si tu cand iti indrepti spatele. O masa din stejar masiv, scaunul pe care stau acum, incins in pielea tintuita in alama, respira o data cu perechea lui de pe scena. Cam cum faci si tu cand ti-e bine.
A fost teatru in subsolul Vilei Poesis din Satu Mare. Erich-Emmanuel Schmitt ne-a imbracat in ""Variatiuni enigmatice"". Iar Radu Sas si Carol Erdös le-au croit pe masura noastra. Si sala miroase acum a pivnita domneasca, pentru ca doi actori, doi prieteni, mi-au aratat ce-nseamna sa fii rege. Nu, nu peste ceilalti, ci peste tine.
NOBLETE. Imi inmoi privirea in halatul de catifea rosie pe care Radu
si-l leapada de pe umeri. In afara scenei, poarta inca baston. In miscari ghicesti inca urma zilei nefaste ce si-a gasit sorocul in caminul facultatii de teatru din Targu-Mures. Dar lumina din jur e cea a omului care-ti istoriseste povestea a 30 de ani pe scena. Iar eu imi amintesc de o vorba. Un actor bun isi joaca defectele.
""Eu n-am nici un fel de defect!"", replica Radu. ""In fond, ce-ai vrea sa fac acum?"". Intrebarea ramane undeva intre noi. Trista. ""Dar nici nu se pune problema renuntarii. Dorinta de a juca e medicamentul cel mai bun. Multi au venit la spectacol ca sa ma vada, poate, cazand. Colegul meu, Carol Erdös, a fost acuzat ca, daca repeta cu mine, ma omoara. Dar daca nu m-au cunoscut in 30 de ani, nu-i lamureste un spectacol."" Iar aplauzele de la final presimt ca au fost palme pe obrazul unora. ""Multi au spus ca nu pot sa merg si eu vreau sa mai si joc! Ei bine, pot sa merg, si pot sa si joc!"", adauga Radu.
DESTIN. A simtit scena sub talpi pe cand era elev. A ""mirosit demachiantul"" si n-a mai plecat. In a€™75 si-a inceput drumul ca actor. ""Am intrat in teatru"". N-am stiut ca un simplu substantiv poate emana atata caldura. ""Spun «in teatru» si nu «la teatru»"", adauga Radu, ""pentru ca abia acum cativa ani am inceput facultatea la Targu-Mures, cand multi dintre profesori mi-au fost de multe ori colegi de scena"".
Abia acum? N-am vrut s-o spun cu voce tare, dar intrebarea mi-a luat-o inainte. Mi-e teama ca am facut o gafa...
""Da"", imi raspunde simplu actorul. ""Totul a pornit de la o fosta colega, pe care o si pregatisem pentru facultate. Cand nu i s-a mai prelungit contractul, s-a plans ca teatrul da afara actori cu studii si-i pastreaza pe cei fara studii. A avut castig de cauza, iar eu n-am mai putut continua in teatru. Dar pe mine in seara asta nu m-a intrebat nimeni de studii.""
Plecam fiecare spre visul lui... ""Cu spectacolul asta nu se termina nimic! Abia incep urmatorii 30 de ani din cariera mea!"", aud in urma. Aud si acum...

""Urmatorul proiect teatral va fi tot sub egida Transfestsilvania Teatrum, o dramatizare a regizorului Gavriil Pinte dupa Cartea lui Iov. Iar daca e drept, eu voi juca Iov. Pentru ca daca nu joc, atunci mor!"" - Radu Sas,
actor


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.