In traditia populara romaneasca, Dochia este o divinitate agrara aflata la varsta batranetii, care moare si renaste simbolic, identificata cu zeita Diana din Panteonul roman si cu Hera si Artemis din Panteonul gresc, relateaza Rompres. Numele l-a pre
In traditia populara romaneasca, Dochia este o divinitate agrara aflata la varsta batranetii, care moare si renaste simbolic, identificata cu zeita Diana din Panteonul roman si cu Hera si Artemis din Panteonul gresc, relateaza Rompres. Numele l-a preluat de la Sfanta Evdochia din calendarul crestin, sarbatorita tot in aceasta zi. Sfanta Evdochia a fost o femeie foarte frumoasa si bogata care si-a schimbat viata de mare desfranata pagana dupa ce a cunoscut credinta crestina. A murit ca femeie de lume si a inviat ca lumina a lumii, traitoare a dreptei credinte, in final avand parte de o moarte martirica. Astfel, Biserica o asaza in randul sfintilor, fiind trecuta in calendar la 1 martie. Intrucat ziua de praznuire i s-a suprapus peste ziua de celebrare a Anului Nou agrar, oamenii au dat divinitatii agrare numele sfintei. Romanii nu-i spun insa Sfanta sau Mucenita ca in calendarul bisericesc, ci Baba, o femeie care aduce zilele urate de la inceputul lunii martie, numite Zilele Babei, se cearta cu ciobanii si nesocoteste puterea zeului Marte. Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera pastorala a satului romanesc. Astfel, Baba Dochia, personificare a anului vechi si mama a lui Dragobete, isi trimite nora la padure ca sa-i culeaga fragi. Aceasta, ajutata de Dumnezeu, gaseste fragi copti si ii aduce Dochiei, care, vazandu-i, crede ca a venit vara si deci este timpul sa urce cu oile la munte. Din precautie, isi pune noua cojoace in spate si porneste urcusul. Dar cum pleaca de acasa, incepe o ploaie mocaneasca (in unele variante o ninsoare) care nu sta noua zile si noua nopti. Ingreunandu-i-se cojoacele, Dochia le scoate, unul cate unul, pana ramane in ie. Zilele schimbatoare de la inceputul lunii martie sunt puse de popor pe seama Dochiei, care si-ar scutura din cand in cand cojoacele de ploaie sau omat. In final, Dochia moare inghetata langa oile sale in ultima zi a urcusului, cand se lasa un ger naprasnic trimis de catre Martie, care l-a imprumutat de la fratele lui mai mic, Februarie. Moartea Babei Dochia la 9 martie, in ziua Macinicilor, inseamna, totodata, renasterea ei, a pruncului Dochia, ce urmeaza sa-si traiasca veacul divin de 365 de zile. Zilele Babei ,Babele, (1-9 martie) reprezinta un ciclu de 9 sau 12 zile, ce corespund cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat mortii si renasterii sezoniere a zeitei agrare si a timpului calendaristic in preajma echinoctiului de primavara. Obiceiurile si practicile magice de innoire a timpului se concentreaza in prima zi a ciclului, 1 martie, numita zonal Dochia, Marta, Martisor, si in ultima zi, la moartea Dochiei, 9 martie, numita Mosi, 40 de Sfinti. Fara sa li se cunoasca prea bine semnificatia, multe din obiceiurile Zilelor Babei, se practica si astazi: Martisorul, prepararea mucenicilor, aprinderea focurilor rituale, pomenirile etc. Dupa zilele capricioase ale Babei Dochia ar urma alte 9 zile, mai blande, numite zilele mosilor. Intregul ciclu al zilelor are semnificatie meteorologica: 1 martie va caracteriza primavara, 2 martie vara etc. Adesea, exista obiceiul sa se repartizeze una din cele 9 sau 12 zile cate unei persoane (de obicei, de sex feminin) dintr-o colectivitate, considerandu-se ca, dupa cum va fi ziua respectiva din Babe, asa va fi si sufletul sau firea persoanei ursite, in acel an. (D.M.)


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.