Basescu asteptat la Cernauti "cu durere si speranta"

Presedintele Traian Basescu se va afla azi la Cernauti, in cea de a doua zi a vizitei prezidentiale in Ucraina. Scriitorul si jurnalistul bucovinean Vasile Tarateanu ne-a transmis un text in care descrie asteptarile romanilor bucovineni de la vizita presedintelui Traian Basescu la Cernauti, material pe care il reproducem in randurile ce urmeaza.
Zeci de ani au tot asteptat romanii sa vina americanii. Ca sa-i salveze de rusi. Dar americanii nu s-au grabit sa vina (bine ca au ajuns macar acum la Constanta) si patria noastra istorica n-a putut face altceva decat sa cada tot mai mult sub influenta fostului colos sovietic, cedand nu numai insule si platouri continentale, ci si pe fostii ei copii lasandu-i de izbeliste la cheremul noilor lor stapanitori.
Tot asa au asteptat zeci de ani la rand si romanii din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei si fostul tinut Herta, ca vor veni romanii din nou la ei acasa si-i vor elibera cu adevarat de sub jugul asa-zisilor "eliberatori sovietici".
Cu toate acestea, in pofida enormelor pierderi si a circumstantelor de obicei nefavorabile romanii din afara tarii inca nu si-au pierdut definitiv speranta. De fapt, multi dintre ei in asemenea cazuri isi zic "nu spera si nu ai teama".
Tot asa, cu durere si speranta il asteapta romanii din nordul Bucovinei, din nordul Basarabiei si din fostul tinut Herta pe oricare inalt demnitar roman, care isi aduce aminte ca fie in perioada campaniilor electorale sau dupa de faptul ca in aceste teritorii stramosesti mai exista inca romani, frati de ai lor de sange si credinta romaneasca, crezand ca odata cu venirea lor, sau macar dupa, se va face ceva si pentru ei, ca vor scadea cumva chingile deznationalizarii lor, in care se zbat uneori cu disperare ca sa-si pastreze identitatea.
Am gresi daca n-am spune ca nu s-a facut nimic. S-au adus niste carti, s-au dat niste burse. S-au acordat unele ajutoare pentru presa independenta romaneasca. Mii de copii au avut posibilitatea sa viziteze locurile memorabile din patria bunicilor lor. Mii de enoriasi au avut fericita ocazie sa intreprinda pelerinaje pe la sfintele lacasuri ale neamului nostru. Au fost lichidate vizele. S-au deschis noi puncte de trecere a atat de blestematei frontiere.
O noua frontiera
Dar iata ca, frontiera de gulag stalinist este schimbata pe alta, mai europeana, mai civilizata. Vizele s-au introdus din nou. Si obtinerea lor nu e deloc ieftina pentru salariile si pensiile mizere ale romanilor nostri. De unde sa ia romanii de rand cate 80 de dolari pentru a obtine o viza ca sa plece in patria lor istorica pentru a-si vedea surorile, fratii, alte rude instrainate? Si bursele se obtin din ce in ce mai greu si tot mai putine. Si ajutoarele nu mai ajung cum ajungeau, dar nu totul consta in ajutoarele materiale, caci nu de ele duc lipsa romanii din Ucraina. Ajutorul cel mai important este cel politic, de incheiere a diverselor acorduri bilaterale (nu Tratate!) din care sa reiasa obligativitatea ambelor parti, in cazul dat romano-ucrainene, de a sustine la modul concret indeplinirea doleantelor populatiei romanesti autohtoine din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, tinutul Herta, din sudul Basarabiei si din Maramuresul istoric, si din alte teritorii stramosesti.
Invatamant in limba romana
Iar aceste doleante nu-s chiar atat de mari si de neatins. Ele au fost inaintate nu odata conducerilor de varf ale ambelor state Roman si Ucrainean, cetatenii loiali ai caruia suntem: de a avea o universitate cu mai multe facultati in care invatamantul sa se desfasoare in limba romana, de a avea la Cernauti, precum am avut, un teatru romanesc, o biblioteca romaneasca, un muzeu al lui Mihai Eminescu, case memoriale intru eternizarea marilor nostri inaintasi si cate altele. Un colectiv artistic profesionist la Filarmonica din Cernauti.
De ce sa nu ni se retrocedeze imobilele noastre nationale, care au apartinut societatilor noastre culturale pana la confiscarea lor, in mod abuziv, in 1940 de catre reprezentantii puterii sovietice. Si ce mai vor romanii nostri? Sa circule liber in patria noastra istorica fara vize, iar daca asa ceva este acum imposibil, atunci sa nu plateasca bani grei pentru vize, sa le obtina in mod gratuit. Or, costul lor a fost platit cu varf si indesat de catre bunicii si parintii nostri de-a lungul zecilor de ani de instrainare.
Acestea-s durerile si sperantele noastre. Mai sunt si altele, dar spatiul de care dispun si timpul, nu-mi permite sa le enumar pe toate. Or mai fi, si nu putine, cum sunt, de exemplu, monumentele lui Stefan cel Mare in locul ales de catre comunitatea romaneasca din Ucraina si Alexandru cel Bun in centrul Cernautiului, deoarece el a fost stapanul acestor locuri in perioada primei atestari documentare a orasului nostru.
Si cum majoritatea acestor probleme cu care ne confruntam nu pot fi solutionate fara participarea activa a presedintilor, primilor ministri si a ministrilor de la Externe, de la Ministerul Educatiei si Cercetarii, a Ministerul Culturii si altora, romanii nostri tot spera ca acestia vor veni si vor pune umarul lor la solutionarea politica a problemelor cu care se confrunta.
Asa ca romanii din regiunea Cernauti il asteapta pe Traian Basescu, presedintele Patriei noastre istorice, cu durere si speranta. Spera ca acea comisie prezidentiala Basescu-Iuscenko va functiona cu adevarat. Ca relatiile de prietenie pe care le-a stabilit cu presedintele Ucrainei Viktor Iuscenko, de aceeasi orientare politica europeana, vor da roade frumoase. Noi contam pe curajul domniilor lor de a depasi obstacolele unor gandiri anchilozate.

---

Despre autor: