Daca mentinerea lui Miron Cosma in puscarie s-a dorit a fi un gest care sa arate ca Justitia noastra este pe drumul cel bun, aceasta nu a facut altceva decat sa infatiseze, in fapt, dimensiunea resentimentara si primitiva a corpului judecatorilor, de
Daca mentinerea lui Miron Cosma in puscarie s-a dorit a fi un gest care sa arate ca Justitia noastra este pe drumul cel bun, aceasta nu a facut altceva decat sa infatiseze, in fapt, dimensiunea resentimentara si primitiva a corpului judecatorilor, deformati - o parte din ei - de cei 40 de ani de comunism, iar cei mai tineri, de instinctul si proastele obiceiuri "de casta", sau de "fami(g)lie, inoculat de cei care ani de-a randul au transformat Justitia din Romania intr-o latifundie de grupuri distincte, dar care poate comunica, pe intregul teritoriu al tarii prin cel mai simplu si eficace mod: cel al gradului de rudenie. Cred, asemeni multor colegi din presa, dar si unor juristi recunoscuti, ca decizia de a-l mentine pe Miron Cosma in spatele gratiilor s-a facut prin incalcarea legii. Nu sunt unul din admiratorii "geniului huilei"; dimpotriva! Nu mi-am schimbat, de-a lungul timpului convingerea ca actiunile acestui personaj malefic a schimbat, pentru totdeauna, in rau, perceptia lumii civilizate asupra Romaniei. Mai mult, daca gestul magistratilor timisoreni se doreste a fi unul care sa inbunatateasca imaginea Justitiei, conduse de un membru marcant al societatii civile, - d-na Monica Macovei -, acesta este un esec de notorietate, aruncand asupra ministrului si a ministerului un val de negativa incertitudine. Dar, de altfel, in Romania ultimului an, se pare ca se asteapta de la Justitie, nu punerea in ordine a unor situatii care depasesc legalitatea, ci, mai degraba, un soi de razbunare generala: magistratii Romaniei, dupa cum suna "trend"-ul public, ar trebui sa razbune tara care a fost furata ani de-a randul, si nu sa-i judece, in conformitate cu legea pe cei care intr-un moment sau altul al istoriei au incalcat-o. Si cum sa nu fie asa, din moment ce din "minunata Europa" (dupa care tanjeste tot romanul, ca dupa sfintele odoare - de la cel rupt in fund si pana la Presedinte) nu pierde nici o ocazie de a ne spune numarul(!) exact de corupti adusi in fata judecatorilor, care i-ar multumi, transformand actul de justitie intr-o vanatoare de vrajitoare, declansata neaos, chiar de vulgarele si poticnitele slogane din campania portocalie. Daca nu ar fi fost privita doar ca o simpla razbunare, (care a inceput din momentul arestarii lui Cozma si continua si azi), aducerea in fata instantelor de judecata a "ortacului", nu ar fi trebuit sa fie decat inceputul unui adevarat act de justitie, care ar fi trebuit sa continue nu cu spectacolul jalnic la care asistam, ci cu aducerea in acelasi loc al autorului adevarat al acestui incomensurabil rau, - pe care numai Istoria va putea sa-l estimeze -, facut tarii, anuland unul din cele mai importante momente ale devenirii sale: inculparea d-lui Ion Iliescu, a lui Marin Condescu, si a tuturor acelora care au fost alaturi de cel care avea sa faca Romaniei, poate cel mai mare deserviciu din tot panopticum-ul de astfel de gesturi care se pot numara din 1989 incoace. Cred ca transformarea actului de justitie intr-un simplu spectacol al razbunarii, la indemnul frustrat al societatii civile (fapt care convine de minune actualei puteri!) este, in acest moment, perdant: ne razbunam cu ajutorul Justitiei pe Ion Tiriac si pe Adrian Nastase pentru ca sunt vanatori, pe Guru Bivolaru ca beneficia de "serviciile" sexuale al prea multor femei frumoase, pe cei care au dobandit peste noapte (la putere sau in opozitie) averi fabuloase si pe matusile si alte neamuri ale lor, sau incercam, cu ajutorul Justitiei sa-i pedepsim pe cei care au incalcat legea? Incercam sa-i depistam si sa-i indepartam din viata publica pe corupti, demonstrand ca sunt asa dupa litera legii, sau ridicam ruguri si tepe in piata Universitatii? Cred ca acestea sunt intrebarile la care trebuie sa raspunda d-na Monica Macovei, in acest moment, extrem de delicat pentru Justitie, in tot ansamblul ei. Mai ales acum, cand tot Europa ne transmite clar ingrijorarea in ce priveste imensa presiune la care este supus corpul magistratilor, de la care toata lumea asteapta se pare, mai mult spectacolul, decat sentintele bine cantarite. Nu doresc, ca nespecialist in ale jurisprudentei, sa dau sfaturi d-nei Macovei, dar cred ca inceputul unei reforme morale in ministerul pe care il conduce, ar putea fi marcat de gasirea si pedepsirea celor care l-au asasinat pe procurorul Panait. Aflarea adevarului in acest dosar inca nerezolvat, ar fi un dublu succes: mai intai s-ar descoperi un adevarat caz de coruptie cu mari implicatii politico-economice, apoi s-ar face lumina intr-un sector inca neinvestigat al lumii judiciare: anume, stransa legatura a unor magistrati cu lumea politica si economica, si evidentierea unui fenomen care in Romania nu pare a fi unul de interes major. Nici macar pentru societatea civila, atat de dornica, dupa cum vedem, de executii sangeroase, pe stadioane...
Despre autor:
