Kievul propune o conferinta tripartita pe tema gazelor naturale

Seful diplomatiei ucrainene, Boris Tarasiuk, a cerut ieri, intr-un interviu acordat cotidianului francez "Le Figaro", organizarea "cat mai curand" posibil a unei conferinte internationale tripartite care sa reuneasca statele furnizoare, statele de tranzit si tarile consumatoare de gaz, informeaza Mediafax.
"Trebuie sa ne punem de acord asupra regulilor jocului", a afirmat ministrul ucrainean, subliniind ca, in momentul de fata, "criza gazului a devenit, practic, o criza intre Rusia si Uniunea Europeana". Dupa cum se stie, Moscova si Kievul au ajuns, saptamana trecuta, la un acord cu privire la pretul de livrare a gazului pentru Ucraina, punand astfel capat unui "razboi" ce provocase diminuarea temporara a livrarilor catre Europa Occidentala, in conditiile in care 80 la suta din gazul rusesc pentru aceasta regiune tranziteaza prin Ucraina. In aceste conditii, a relevat Tarasiuk, "toate statele consumatoare au inteles ca nu au garantii in cazul unei recidive a comportamentului rus, motiv pentru care au trecut la luarea unor decizii ce ar putea avea drept consecinta o posibila reorientare a lor in ceea ce priveste sursele de aprovizionare si o diversificare a surselor lor de energie". Ucraina si Rusia au incheiat un contract pe cinci ani fixand pretul de livrare al gazului rusesc la 230 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, dar care permite Ucrainei sa-l plateasca la pretul de 95 de dolari, prin intermediul unei companii intermediare - RosUkrEnergo - care va amesteca gazul rusesc cu cel provenind din Asia Centrala. (Anterior, Ucraina platea 50 de dolari pentru 1.000 de metri cubi de gaz rusesc.)

Gazele naturale, combustibilul acestui secol

Disputa tensionata ruso-ucraineana, dar si reactiile pe care aceasta le-a provocat in tarile vest-europene, si nu numai, a oferit analistilor politici si economici din diverse capitale ale lumii argumente pentru a concluziona ca, in actualul context international, gazele naturale dobandesc o noua importanta politica si strategica pentru viitor, ele devenind, de fapt, combustibilul acestui secol. Cotidianul britanic "The Financial Times" reaminteste ca, multa vreme in trecut, descoperirea unor rezerve de gaze naturale, produs secundar al rezervelor de titei, era considerata un inconvenient, date fiind dificultatile si pretul mare al depozitarii si transportului pe diverse piete. Au fost vremuri, reaminteste de asemenea cotidianul britanic, cand gazele naturale erau pur si simplu arse in atmosfera. Iata, insa, ca acum, o data cu izbucnirea disputei ruso-ucrainene si calmarea ei ca urmare a presiunilor internationale, s-a constatat cat de importante din punct de vedere strategic devin gazele naturale. In secolul trecut, petrolul a luat treptat locul carbunelui ca sursa mondiala de energie.
Ultimii ani au marcat, insa, o crestere considerabila a consumului de gaze naturale. Arderea lui este mai curata decat combustibilii fosili si, in plus, el exista in cantitati imense. Dar importanta gazului a devenit imensa o data cu folosire acestuia, pe o scara tot mai larga, la producerea energiei electrice. Compania Royal Dutch Shell, citata de "Financial Times", crede ca cererea globala de gaze va creste in urmatorii 15 ani cu cate 3 la suta anual. Situatia se complica in conditiile in care, de pilda, trei mari piete - Europa, SUA si zona Asia-Pacific - depind din ce in ce mai mult de gazul importat. Mari consumatori de gaze din Asia, cum ar fi Japonia si Coreea, importa de multa vreme tot necesarul de gaze naturale, iar lor li se vor alatura in anii viitori Europa si SUA, ale caror rezerve indigene sunt pe cale de a se epuiza. Potrivit prognozelor ExxonMobil, in circa 25 de ani, Europa va ajunge sa importe 85 la suta din necesarul sau de gaze naturale. Consecinta, in opinia ziarului britanic mai sus amintit, va fi cresterea fortei si influentei politice a unor state cu mari rezerve de gaze, cum ar fi Rusia si Qatar. Spre deosebire de petrol, releva ziarul, gazele naturale sunt transportate prin conducte fixe, traversand teritorii ale mai multor tari, robinetul de intrerupere apartinand producatorului. Recenta cearta ruso-ucraineana a aratat insa ca producatorul nu mai detine unicul control aupra conductei.
Gazele sunt adeseori expuse politicului pe teritoriile tarilor pe care le traverseaza. Asa stau lucrurile si in cazul importantei "conducte a prieteniei" ce conecteaza Rusia cu Ucraina si Slovacia, inainte de a aproviziona un sfert din Europa cu gazele rusesti. In perioada sovietica, conducta respectiva traversa tari aliniate politic Rusiei, ceea ce nu mai este cazul in prezent. "Una dintre problemele grave aparute este aceea ca respectivul coridor european a fost fracturat politic, in conditiile in care 90 la suta din gazele naturale rusesti destinate Europei Occidentale trec prin Ucraina", remarca pentru "The Financial Times" Graham Weale, director al Serviciului european al energiei de la Global Insight. Restul trece prin Polonia, o alta tara ce a iesit din orbita politica ruseasca. Pentru a evita aparitia unor conflicte, Rusia a inceput deja construirea unei conducte prin Marea Baltica, ce o va lega de Germania si apoi de Marea Britanie. Ea va costa 5 miliarde de euro si nu va fi gata inainte de 2010. O alta modalitate de a transporta gazele naturale fara probleme a devenit cea sub forma gazului lichefiat (LNG), usor si mai ieftin de transportat cu ajutorul mijloacelor folosite in cazul petrolului. Deosebit de mare interes fata de gazul lichefiat rusesc manifesta la ora actuala Germania, poate cea mai preocupata tara europeana de securitatea aprovizionarii cu surse de energie.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe