Comunism - Ultimul discurs public anticomunist

Iesirile publice ale premierului Radescu au ramas in istorie ca fiind asociate cu postul public de radio. Pentru a evita cenzura, in doua momente tensionate, generalul s-a adresat natiunii prin intermediul acestui mijloc de informare in masa. Discursul sau a fost ultimul rostit liber de la microfonul Radiodifuziunii. Radescu si Radioul
Conform Conventiei de Armistitiu, cenzura presei a continuat sa existe in Romania si dupa 23 august 1944. Nu ca o noutate de inspiratie sovietica, deoarece si in timpul regimului de autoritate monarhica instituit de regele Carol al II-lea, si in timpul regimului Antonescu a functionat un Minister al Propagandei, care indeplinea printre altele si servicii de cenzor al informatiilor destinate publicului. Asupra presei scrise, Comisia Aliata de Control exercita o atenta supraveghere. Nimic nu razbatea fara aprobarea sovieticilor. O noutate absoluta in Romania a fost faptul ca sindicatele tipografilor, dominate de comunisti, refuzau sa tipareasca stiri referitoare la ""fascisti si reactionari"". Erau suspectati de a fi fascisti si reactionari toti opozantii Partidului Comunist. In aceste conditii, este de la sine inteles ca orice mesaj, pentru a putea ajunge la cititori, trebuia sa treaca in prealabil de filtrul cenzurii. De la inceputul lui februarie 1945, s-a dat semnalul clar pentru inlaturarea de la putere a guvernului de coalitie. In primele zile ale lui februarie, reprezentantii FND au trecut la atacuri frontale. In ianuarie, sectia a II-a a Marelui Stat Major ii comunicase primului-ministru identificarea unor depozite de arme, banuite a apartine Partidului Comunist, Uniunii Patriotilor si Madosz-ului (grupari satelite ale comunistilor - n.n.) la Bucuresti si in mai multe orase mari din tara. Teama lui Radescu era ca urmau sa fie folosite pentru indepartarea prin forta a guvernului. Intr-o sedinta a Consiliului de Ministri, acesta i-a acuzat pe vicepremierul Groza si pe generalul Stanescu, subsecretar de stat la Interne, ca nu sunt straini de constituirea respectivelor depozite si le-a cerut sa-si dea demisia. Cei doi au refuzat. Primul-ministru a mai decis sa organizeze o adunare populara, in care sa-si exprime punctul de vedere referitor la situatia tarii in general si la masurile pe care intentiona sa le intreprinda pentru restabilirea ordinii. CACEALMAUA. Radescu a anuntat ca intentioneaza sa se adreseze opiniei publice in ziua de duminica, 11 februarie, in sala Cinematografului Scala. Cu o seara inainte, cinematograful a fost insa ocupat de simpatizantii FND. Venisera decisi sa bruieze discursul premierului. Numai ca acesta si echipa din jurul sau au reusit sa dejoace planurile fenediste, regizate in fapt de Partidul Comunist. In ultima clipa, generalul Radescu a decis sa schimbe sala cu una aflata in apropiere - sala Cinematografului ARO (astazi Patria). Mai mult decat atat, cuvintele acestuia au fost radiodifuzate, fiind astfel auzite de un auditoriu incomparabil mai numeros decat cel pe care il putea cuprinde o sala de cinematograf. In expunerea sa, Radescu a criticat actiunile muncitorilor tipografi, calificandu-le ca nedemocratice. A protestat fata de invinuirile care se aduceau frecvent colaboratorilor sai, ca ar fi sabotori si reactionari si ca obstructioneaza judecarea criminalilor de razboi. S-a referit de asemenea la necesitatea infaptuirii reformei agrare, dar nu imediat, ci dupa terminarea razboiului, in conditii de ordine si legalitate. Si-a expus punctul de vedere referitor la menirea sindicatelor, care sunt si trebuie sa ramana organizatii profesionale si nu instrumente de presiune politica. ""Sindicatele sa se ocupe cat mai putin de politica si cat mai mult de treaba"", a indemnat Radescu. ""Orice agitatie trebuie sa inceteze, fiindca altfel se pune in primejdie insasi fiinta tarii"". Discursul rostit de primul-ministru in Sala ARO nu a fost preluat de nici un ziar, cu toate ca mii de oameni aflasera despre existenta lui de la radio. ULTIMUL DISCURS. Evenimentul care a condus la demisia generalului Radescu din postul de premier s-a inregistrat la 24 februarie 1945. In Capitala a avut loc un miting, in organizarea FND-ului. Conform planului comunist, populatia trebuia sa ceara venirea la putere a unui guvern ""de larga concentrare democratica"", adica unul cu mai multi comunisti. In cursul dupa-amiezii, in timp ce coloana de manifestanti trecea prin fata Ministerului de Interne (astazi fosta cladire a Senatului) s-au tras focuri de arma. Varianta comunista a fost ca primele focuri au venit dinspre Minister, trase de oamenii de ordine. Varianta lui Radescu a fost contrara: anumiti manifestanti, cu misiunea clara de a crea dezordine, au vrut sa atace cladirea si au tras pentru a crea o diversiune si a putea astfel sa dea vina pe guvern. Incidentele s-au soldat cu mai multi morti si raniti. Radescu a sustinut ca trupele din Ministerul de Interne nu primisera ordin sa traga in manifestanti, in eventualitatea ca ar fi atacate, ci doar sa someze si sa traga in aer foc de avertisment. Comisia insarcinata cu anchetarea cazului a conchis ca gloantele extrase din corpurile victimelor nu erau identice cu cele utilizate de trupele care asigurau paza ministerului. In seara aceleiasi zile, primul ministru a apelat din nou la postul public de radio. El a prezentat opiniei publice propria versiune asupra evenimentelor de peste zi, dar si asupra colaborarii dezastruoase cu comunistii. Radescu a trecut in revista o serie de actiuni destabilizatoare intreprinse de coalitia de extrema stanga si in alte orase din tara. In final, generalul a spus ca el si Armata isi vor face datoria pana la capat. A fost ultimul discurs rostit liber de la microfonul Radioului. Peste numai patru zile, la cererea regelui, si-a inaintat demisia. Conform Constitutiei in vigoare la acel moment, suveranul era factorul constitutional abilitat sa numeasca si sa demita premierul. La finele lui februarie, vicecomisarul sovietic pentru afaceri externe, A.I. Visinski, a revenit la Bucuresti, unde a fost primit in mai multe randuri de rege. In urma presiunilor exercitate de emisarul Moscovei asupra suveranului, acesta din urma i-a cerut demisia lui Radescu si a incercat gasirea unei solutii care sa multumeasca pe toata lumea. GAFA LUI RADESCU

---

Despre autor: