Reportaj - Pascal Bruckner, in Romania profunda

Scriitorul francez Pascal Bruckner a venit pentru a sasea oara in Romania. Ziarul Le Monde l-a desemnat ca reporter pentru cazul Tanacu, iar Jurnalul National l-a insotit pe tot parcursul, in Moldova, pentru documentare.

Timp de o saptamana, Pascal Bruckner a avut ocazia sa cunoasca Romania profunda, aceea pe care nici noi, cei care locuim in ea, probabil, nu o putem descifra cu adevarat. Romania de la sud la nord, din Bucuresti pana in Moldova, o Romanie amalgamata. Plina de deschidere spre Europa, fundamentalista, paternalista, superstitioasa, dar intr-o oarecare masura agnostica si dornica sa-si depaseasca propriile complexe si prejudecati.
Venit in Romania pentru a realiza un reportaj despre cazul exorcizarii de la Tanacu, pentru Le Monde, scriitorul a facut un periplu in Moldova, trecand prin Vaslui, Tanacu, Husi si Iasi. Noi l-am insotit in aceasta calatorie, i-am furnizat informatii si l-am ajutat sa discute cu o parte dintre oamenii care au fost implicati in tragicul eveniment de la Tanacu. La randul sau, Bruckner reusise sa contacteze, anterior venirii in Romania, persoane importante din acest caz, care s-a dovedit a fi un puzzle destul de dificil de rezolvat: mitropolitul Daniel sau avocata preotului acuzat de sechestrarea si asasinarea tinerei Irina, Daniel Corogeanu.
BIG BROTHER. Dupa un lung drum am ajuns joi, de ziua nationala a Romaniei, in Vaslui - un oras sordid, tacut, de parca nu ar exista. Acoperit de zapada, parea un mormant plin cu oameni vii care nu fac decat sa se plimbe dintr-un loc in altul. Atmosfera a devenit si mai incarcata dupa intalnirea pe care Bruckner a avut-o cu fratele lui Corogeanu, un tip atat de religios, incat pe mobilul sau performant avea chipul lui Hristos. In timpul discutiei dintre scriitor si fratele preotului acuzat, care a avut drept scop aranjarea unei intrevederi cu autorul exorcizarii, avocata acestuia a sunat pe mobilul Vivianei, reprezentanta Editurii Trei, care publica in Romania cartile lui Bruckner. Viviana a fost in cele trei zile alaturi de noi.
Isterica, avocata i-a transmis scriitorului ca este urmarit de Securitate si de televiziuni si l-a acuzat ca vrea sa-i distruga viata lui Corogeanu pentru ca stie ea foarte bine ca a venit aici sa scrie o carte si nu un reportaj, asa cum a zis initial. Ca sa nu mai puna la socoteala ca distruge imaginea Romaniei in lume, ca si cand nu s-ar preocupa chiar doamna Romanie cu treaba asta. Dar asa e intotdeauna, altii sunt vinovati pentru greselile noastre! Puterea noastra de a ni le asuma e destul de slaba, asa cum am descoperit cu cat inaintam mai mult in relief si in evenimente. Efectul cuvintelor avocatei nu s-a lasat asteptat. L-am vazut pe Bruckner cum se transforma usor, dar sigur, intr-un roman angoasat ca un fel de Big Brother ii cunoaste toate miscarile. Dupa esecul pe care scriitorul l-a digerat cam greu, am plecat spre Spitalul din Vaslui sa vorbim cu psihiatrul Silvestrovici. El a fost cel care a avut grija de Irina in timpul crizelor sale.
VINOVATII FARA VINA. Silvestrovici nu era acolo, iar noi toti eram inca sub impactul paranoiei. In cele din urma, psihiatrul a venit la spital si, consecvent binecunoscutei ospitalitati romanesti, le-a pus pe toate asistentele din spital sa aduca bunatati la masa la care ne-am asezat sa discutam. Trei ore, psihiatrul i-a povestit lui Bruckner despre victima exorcizarii de la Tanacu. Pe scurt, Irina era bolnava psihic, el a ingrijit-o, i-a dat tratamentul corespunzator. Ea a plecat din spital, dar la manastire nu a urmat decat o luna reteta recomandata. Cateva momente stresante care s-au adaugat neadministrarii medicamentelor prescrise au fost suficiente pentru a declansa o noua criza pe care preotul de la Tanacu, ajutat de patru maicute, a rezolvat-o prin exorcizarea care i-a produs tinerei moartea. Irina avea doar 23 de ani si era, asa cum ne-a precizat chiar medicul Silvestrovici, o victima a intregii societati, pentru ca toti suntem vinovati in aceeasi masura - sistemul medical pentru ca nu ofera suficienta asistenta bolnavilor, biserica pentru ca tolereaza prezenta unor oameni necalificati asemeni lui Corogeanu - fost fotbalist, fara studii de teologie - care pot avea practici barbare, de Ev Mediu, politicienii, oamenii simplii etc. Chiar daca e posibil ca intentia lui Corogeanu sa fi fost buna, efectul a fost tragic, iar o vorba romaneasca spune ca Raiul este plin de intentii bune. Irina, la randul ei, este un caz in care educatia, lipsa afectivitatii, dorinta de a le avea, s-au transpus intr-o stare mistica si au atarnat greu in evolutia negativa a starii ei psihice.
A urmat o vizita prin sectia de psihiatie a spitalului. La intrare se afla o rugaciune ca o nevoie de a aduce linistea intr-un loc plin de atat de multa suferinta. Oameni bolnavi, cu chipuri abrutizate de boala, de saracie, de inconstienta, ne priveau cu uimire, teama sau violenta. Mirosul de urina, fecale si medicamente impregnat in peretii saloanelor ne asalta din toate partile. La limita, imaginea aceasta dezolanta era una din prea multele reflectari ale Romaniei din satele fara lumina, fara apa, sarace, unde oamenii se afunda in alcool, sate pe care le-am parcurs in drumul nostru prin Moldova.
Mai tarziu ne-am luat cina in speranta de a pune putin in paranteza atmosfera kafkiana in care simteam ca am intrat.

DOCUMENTARE. La Tanacu, in locul unde Irina a murit la doar 23 de ani

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe