Domnule Prim Ministru,
La sedinta comuna a Guvernelor Romaniei si Ungariei s-a hotarat, printre altele, reinfiintarea Fundatiei "romano-maghiare" Gojdu. Avand in vedere faptul ca un rol esential in aceasta chestiune i-a revenit, desigur, Minist
Domnule Prim Ministru,
La sedinta comuna a Guvernelor Romaniei si Ungariei s-a hotarat, printre altele, reinfiintarea Fundatiei "romano-maghiare" Gojdu. Avand in vedere faptul ca un rol esential in aceasta chestiune i-a revenit, desigur, Ministerului de Externe roman, ne adresam Domniei Voastre, in calitatea noastra de director al Biroul de Sprijin pentru Romanii de Pretutindeni din Germania (BSRPG), respectiv de membru al Asociatiei A.I.Cuza Heidelberg, pentru a primi raspuns la o serie de intrebari, pe care ni le punem impreuna cu multi romani din intreaga lume.
Dupa informatiile noastre, Emanuil Gojdu a hotarat, prin testamentul sau, ca toate bunurile sale sa revina "acelei parti a natiunii romane din Ungaria si Transilvania care tine de legea rasariteana ortodoxa"; ca timp de 50 de ani sa se acorde burse "acelor tineri romani de religiune rasariteana ortodoxa, distinsi prin buna purtare si prin talente, ai caror parinti nu sunt in stare cu averea lor sa duca la indeplinire cresterea si cultivarea copiilor lor"; ca dupa aceea, de sprijinul Fundatiei sa beneficieze si tinerii care urmeaza "cariera artistica, preoteasca si invatatoreasca"; iar dupa 100 de ani sa fie remunerati si "preoti si invatatori saraci, cu insusiri eminente, familie numeroasa si imbatraniti".
La sfarsitul primului razboi mondial, sediul Fundatiei s-a mutat la Sibiu, dar majoritatea bunurilor acesteia au ramas in Ungaria. Cu toate ca in 1924 si 1930 intre Romania si Ungaria se incheie acorduri provizorii (in 1927 Guvernul maghiar a blocat conturile Fundatiei in bancile din Budapesta); ca in acordul definitiv, semnat in 1937 si ratificat de partea romana in 1938, iar de cea maghiara in 1940, Ungaria se obliga sa predea Romaniei intreg patrimoniul Gojdu aflat pe teritoriul ei, nici un acord, nici o obligatie n-a fost indeplinita. Asa se face ca in 1948, "din lipsa de patrimoniu", Fundatia Gojdu este desfiintata.
In 1952, Guvernul maghiar nationalizeaza bunurile Fundatiei, pentru ca apoi, timp de 40 de ani, pana in 1993, sa se aseze "tacerea". In acest an este promulgata, cu focul de artificii caracteristic ("un supermodel european"), legea "autoadministratiei minoritatilor din Ungaria". O parodie care, prin prevederile ei, permitea ca in conducerea acestor "autoadministrari" sa se instaleze oricine, maghiari mai ales.
Dupa aparitia acestei legi, Budapesta "a rezolvat" problema patrimoniului Fundatiei Gojdu, oferind romanilor "autoadministrati" din Ungaria 2000 mp din cei 6000 mp ai imobilelor Fundatiei, aflate in centrul capitalei maghiare. 957 mp au fost restituiti "in natura", iar restul pana la 2000 mp, prin despagubiri in valoare de 43 de milioane de forinti. Dupa cum se stie, valoarea imobilelor Fundatiei este apreciata la 12 milioane dolari, iar cuantumul depozitelor bancare la peste 800 milioane dolari. Cum in 1993 valoarea dolarului in Ungaria a variat intre 90 si 95 de forinti, luand ca referinta valoarea medie de 92,50 de forinti, rezulta ca romanilor din Ungaria li s-au dat circa 462.000 dolari. Adaugand acestora contravaloarea celor 957 mp retrocedati ar rezulta o suma totala de 885.000 dolari. Extrapoland aceste calcule la totalul celor 6000 mp ai imobilelor Fundatiei, se constata ca Budapesta a subapreciat valoarea lor la circa 2.660.000 dolari, fata de 12 milioane, valoarea reala, ceea ce este evident o escrocherie.
In 1996, la Sibiu este reinfiintata Fundatia Gojdu. In acelasi an, Budapesta reactioneaza anuntand ca bunurile Fundatiei au fost vandute unei firme maghiaro-cipriote.
Dupa unele informatii, insa, firma ar fi una "maghiaro-israeliana", cu sediul in Cipru (cunoscut ca paradis al spalarilor de bani prin firme fantoma).
Fundatia Gojdu de la Sibiu reuseste sa blocheze tranzactia si sa forteze continuarea tratativelor. In cursul acestor discutii, partea maghiara conditioneaza rezolvarea chestiunii de retrocedarea bunurilor bisericilor maghiare din Romania, nationalizate de comunisti, si de reamplasarea monumentului "Hungaria" la Arad. Dupa cum stiti, acest monument, simbol al Ungariei rasiste, care sfideaza cu deosebire sensibilitatile romanilor ardeleni, a fost reinaltat in 2004, iar retrocedarea bunurilor bisericilor maghiare va fi incheiata in 2006. Cu toate acestea, in mai 2005, Budapesta anunta ca bunurile Fundatiei au fost vandute si propune infiintarea unei Fundatii Gojdu "romano-maghiare", in forma pe care Guvernul roman o accepta, consfintind-o la intalnirea mai sus amintita a celor doua guverne. Acceptul Guvernului roman are loc fara o prealabila consultare a BOR sau a Fundatiei Gojdu de la Sibiu.
Avand in vedere cele expuse, intrebarile la care speram sa primim raspuns sunt urmatoarele:
- Care din datele de mai sus nu corespund adevarului?
- Care este suportul legal ce permite nesocotirea vointei testamentare a lui Emanuil Gojdu, desfiintarea de facto a Fundatiei Gojdu Sibiu, existenta din 1996, si (re)infiintarea unei hibride Fundatii "romano-maghiare" Gojdu?
- Care este logica retrocedarii partiale a imobilelor?
- Din moment ce, conform protocolului, ambele guverne vor subventiona bursele planuite, ce se va intampla cu depozitele bancare de peste 800 de milioane dolari?
- Nu inseamna aceasta subventionare de catre Guvernul roman renuntarea la cele 800 de milioane de dolari si un cadou facut Ungariei?
- De ce ati ignorat repetatele memorii ale Fundatiei Gojdu de la Sibiu si nu v-ati consultat cu aceasta, inainte de a o desfiinta de facto si a accepta o solutie prin care romanii nu vad ce au de castigat, dar stiu ce au de pierdut?
- De ce nu ati recurs la principiul reciprocitatii? Asa cum am cerut tuturor guvernelor de dupa 89, de ce nu ati conditionat indeplinirea cerintelor Budapestei si UDMR, de:
a) asumarea responsabilitatii istorice a genocidului din Ardealul de Nord ocupat de Ungaria hortista, fara de care "reconcilierea" este o iluzie?;
b) de retrocedare integrala a patrimoniului Gojdu?
- Nu credeti ca acceptarea solutiei maghiare in rezolvarea problemei Gojdu va fi receptata de romani ca inca un gest de obedienta fata de Budapesta?
- Care este explicatia faptului ca, intr-o perioada considerata "de colaborare si prietenie", ministerul pe care-l conduceti nu a obtinut un acord similar celui reusit de aceeasi institutie, in ciuda relatiilor extrem de incordate din anii 30, si inca dupa ce monumentul "Hungaria" de la Arad, loc de concentrare si manifestare a iredentismului maghiar, fusese dezafectat?
- Daca sunteti convins ca solutia Budapestei este cinstita si avantajoasa, si pentru romani, de ce nu ati incercat sa-i convingeti, cu cartile pe masa, ca nu este nimic de ascuns, ca n-au de ce sa fie dezamagiti, revoltati si framantati de intrebari?
In speranta ca raspunsul domniei voastre sa risipeasca toate indoielile noastre
Gheorghe Olteanu, director BSRPG, Baden-Baden
Valentin Costin, Asociatia "A.I. Cuza", Heidelberg
12.11.2005

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.