Nu poate exista o ordine liberala fara democratie politica, dar, in prezent, ni se reaminteste tot mai mult ca doar democratia politica nu garanteaza o ordine liberala. Alegerile corecte si libere pot conduce la ascensiunea unui presedinte al Iranulu
Nu poate exista o ordine liberala fara democratie politica, dar, in prezent, ni se reaminteste tot mai mult ca doar democratia politica nu garanteaza o ordine liberala. Alegerile corecte si libere pot conduce la ascensiunea unui presedinte al Iranului care ar vrea "sa stearga Israelul de pe harta Orientului Mijlociu". Sau a unui presedinte al Venezuelei a carui intoleranta declarata fata de mediul oamenilor de afaceri a provocat bucurie pe strazi, dar si imigratia celor ale caror initiative sunt decisive pentru bunastarea populatiei. Mai putin daunatoare, dar totusi problematica, a fost alegerea - in Polonia - a unui guvern minoritar care urmareste, fara scrupule, interesele personale ale membrilor sai si incalca toate promisiunile de cooperare facute inainte de scrutin.
Cu alte cuvinte, alegerile in sine nu sunt suficiente pentru ca cineva sa aduca democratia in lume. Alegerile pot duce si la democratii care nu au nimic de-a face cu liberalismul si chiar la mai rau. Acestea trebuie incluse intr-un cadru institutional mult mai complex pe care l-as descrie drept ordine liberala.
Prima caracteristica a ordinii liberale este aceea ca democratiile nu trebuie sa ii tolereze pe cei care pleaca de la ideea desfiintarii democratiei. Unele state, precum Germania, au legi care permit interzicerea formatiunilor politice ale caror programe sunt, in mod evident, anti-democratice. In trecut, legea era folosita pentru a tine in frau atat partidele de extrema stanga, cat si pe cele de extrema dreapta. Acest lucru a contribuit clar la prevenirea oricarui semn al unei posibile reveniri la regimurile totalitare care au marcat secolul XX.
Cu toate acestea, nu intotdeauna este evident ce au de gand sa faca politicienii sau partidele, care se inscriu intr-o cursa electorala, in cazul in care castiga alegerile. Aici intervin regulile care impun limitarea mandatelor persoanelor ce detin functii publice, cum ar fi Amendamentul 22 din Constitutia SUA. Multe constitutii includ astfel de reguli, si pana si presedintele rus, Vladimir Putin, a dat asigurari ca va tine cont de acestea.
In schimb, in alte locuri ale lumii, cu precadere in multe dintre statele fostei Uniuni Sovietice si in America Latina, cei care detin puterea au trecut la modificarea constitutiei - inclusiv a regulilor referitoare la limitarea mandatelor - in propriul lor avantaj. Aici intervine al doilea pilon al ordinii liberale: statul de drept.
Nu se poate afirma frecvent ca democratia si statul de drept nu sunt acelasi lucru. Exista democratii ilegale si "state de drept" nedemocratice (Rechtsstaat). Constitutia libertatii are nevoie de ambele, iar statul de drept este cea mai mai dificila dintre cele doua pentru a instala si a mentine un sistem judiciar independent care este sensibil la incalcarea regulilor constitutionale si a altor reguli legale.
Aici intervine al treilea element al ordinii liberale: societatea civila. Un pluralism al asociatiilor civice si activitatilor - dirijate, dar nu controlate de stat si libere sa isi exprime opiniile si chiar sa isi manifeste, public, sentimentele - constituie cel mai puternic pilon al ordinii liberale. O societate civila activa se mobilizeaza cand statul de drept este incalcat, si, de asemenea, poate controla inclinatiile neliberale ale majoritatii democratice.
Disponibilitatea aproape universala a informatiei face ca acest lucru sa fie mult mai simplu decat era inainte, pentru organizatiile non-guvernamentale voluntare. Si totusi, nu exista garantii finale impotriva abuzului de putere, mai ales daca acea putere este obtinuta pe cale democratica. Prin urmare, comunitatea internationala trebuie sa recunoasca faptul ca nu este suficient sa organizezi sau sa monitorizezi alegeri in pana nu demult state democratice.
Programul raspandirii ordinii liberale cere o abordare mult mai sofisticata. Mai presus de orice, necesita agentii si grupari care sa ramana in alerta in fata riscurilor democratiilor neliberale.
Ralf Dahrendorf, autor a numeroase carti si fost comisar european din partea Germaniei, este membru al Camerei Lorzilor, fost rector al London School of Economics si fost custode al Warden of St. Antony's College, Oxford.
Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2005.
www.project-syndicate.org

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.