Guvernul calca in picioare testamentul lui Gojdu

Executivul de la Budapesta a adoptat, recent, o hotarare guvernamentala prin care partea maghiara stabileste anumite masuri concrete referitoare la viitoarea Fundatie Romano-Maghiara "Gojdu". Hotararea 2237/2005 (X. 28.) a fost publicata in numarul 49 din 2005 al Buletinului Oficial. Hotararea prescrie ca bugetul de stat pe anul 2006 sa rezerve 49,5 milioane de forinti pentru cheltuielile de functionare a noii Fundatii "Gojdu", iar 247,5 milioane de forinti vor sta la dispozitie pentru cumpararea incaperilor necesare pentru amenajarea sediului in Curtea Gojdu, intr-una din cladirile dintre strazile Kiraly si Dob, aflate in sectorul VII al Budapestei. Evaluand la cursul valutar actual de 250 de forinti un euro, vom constata ca, in 2006, partea maghiara va da 200 de mii de euro pentru functionarea noii Fundatii, precum si un milion de euro pentru cumpararea unor incaperi in Curtea Gojdu, act contestat de proprietarii de drept. Pentru ca aceasta proprietate apartine de fapt Fundatiei Gojdu romanesti, reinfiintate dupa caderea regimurilor comuniste. Dupa instalarea comunistilor la Budapesta cu ajutorul URSS, Ungaria a nationalizat imobilele fundatiei celebrului patriot roman Emanuil Gojdu, timp de 50 de ani lasandu-le sa zaca in paragina. Culmea, cu toate ca Ungaria este membru UE si NATO situatia proprietatilor romanesti din inima Budapestei a ramas nemodificata pana in prezent. Aparitia unei noi fundatii, romano-maghiare, care sa gestioneze bunurile lasate de Emanuil Gojdu Romaniei, incalca testamentul filantropului, generand o situatie controversata. Practic, statul roman devine partas la o ilegalitate crasa. Un articol aparut in Gazeta de Cluj si Gazeta de Oradea descrie elocvent modul in care autoritatile de la Bucuresti au inteles sa actioneze in cazul Fundatiei Gojdu si care este starea reala si juridica de fapt.
La sedinta comuna de acum doua saptamani a guvernelor Romaniei si Ungariei, una dintre problemele discutate pe ordinea de zi a fost cea a Fundatiei Gojdu. Cele doua executive au hotarat reinfiintarea fundatiei la Budapesta, cu sediul in Curtile Gojdu. Sub egida Fundatiei vor fi infiintate Institutul Parteneriatului Strategic Romano-Ungar, precum si un muzeu si o biblioteca in memoria lui Emanuil Gojdu. Fundatia va acorda, anual, Bursa "Emanuil Gojdu", pentru elevi, studenti masteranzi si doctoranzi, romani si maghiari, cu merite deosebite si venituri reduse. Cele doua guverne vor sprijini financiar Fundatia, alocand anual de la bugetele de stat sume egale. Fundatia poate desfasura, de asemenea, activitati economice directe pentru a-si spori patrimoniul, daca acestea nu pericliteaza scopul si functionarea sa.
Sfidarea testamentului
In redactarea acordului privind reinfiintarea fundatiei s-au introdus prevederi pe care, daca le-ar afla, Gojdu s-ar rasuci in mormant. Emanuil Gojdu a lasat scris in testament ca averea sa fie folosita pentru acordarea de burse de studii pentru tinerii romani care tin de "legea rasariteana ortodoxa". Or, acum, cele doua executive nu tin cont de aceste prevederi, acordand burse atat tinerilor romani, cat si unguri, indiferent de religie.
Gojdu, avocatul romanilor
Emanuil Gojdu s-a nascut la 9 februarie 1802, intr-o familie de aromani originari din Moscopole (Albania), stabilita la Oradea. Dupa terminarea liceului in orasul natal, Gojdu a urmat studiile universitare juridice la Budapesta, Bratislava si Viena. In 1824 si-a inceput cariera de avocat la Budapesta, ca stagiar la biroul unui avocat sarb. In scurt timp, Gojdu s-a afirmat si si-a deschis propriul birou de avocatura. Gojdu a fost primul care a inlocuit limba latina cu limba maghiara in intentarea actiunilor consiliilor judecatoresti din Buda si Pesta. In urma numeroaselor procese castigate, Gojdu a ajuns la o situatie materiala buna.
In mediile politice ungare era foarte apreciat pentru competenta sa, spiritul sau deschis si aptitudinile sale catre interculturalitate, desi era cunoscut ca un promotor consecvent al intereselor romanesti. Emanoil Gojdu a fost semnatar al Programului Politic de la Pesta al Revolutiei din 1848, in care se stipula necesitatea folosirii neingradite in Transilvania a limbii romane in scoli, biserici si in problemele interne ale romanilor. Mai mult decat atat, Gojdu cerea prin programul politic ca la Ministerul Cultelor de la Pesta sa se infiinteze o sectie care sa se ocupe de scolile si bisericile romanilor care tin de "legea rasaritului" - religia ortodoxa.
Gojdu s-a retras din viata politica militanta in 1869, fiind numit, la Budapesta, consilier la Curtea de Casatie, functie pe care a detinut-o pana la moartea sa, in februarie 1870.
Milioanele de dolari care zac la Budapesta
In testamentul sau, Gojdu a cerut ca bunurile sale sa revina "acelei parti a natiunii romane din Ungaria si Transilvania care tine de legea rasariteana ortodoxa", bunuri ce urmau sa fie administrate in cadrul unei fundatii. Numai partea imobiliara a activelor fundatiei, reprezentata de un complex de opt corpuri de cladire situate in centrul Budapestei, a fost evaluata la peste 12 milioane de dolari, iar restul mostenirii a fost evaluat la aproximativ 800 milioane de dolari. Din veniturile existente si economiile realizate prin capitalizare urmau sa se acorde timp de 50 de ani burse "acelor tineri romani de religiunea rasariteana ortodoxa, distinsi prin buna purtare si prin talente, ai caror parinti nu sunt in stare cu averea lor sa duca la indeplinire cresterea si cultivarea copiilor lor", se spune in Testamentul lui Gojdu. Dupa trecerea acestei prime perioade urmau sa beneficieze de sprijinul Fundatiei si tinerii care urmeaza "cariera artistica, preoteasca si invatatoreasca", iar dupa trecerea a 100 de ani, puteau fi remunerati si "preoti si invatatori saraci, cu insusiri eminente, familie numeroasa si imbatraniti". O prima astfel de fundatie a functionat efectiv intre 1870 si 1917, acordand burse de studiu pentru tinerii din Romania. Dupa 1918, sediul Fundatiei Gojdu s-a mutat la Sibiu, insa majoritatea bunurilor acesteia au ramas pe teritoriul Ungariei.
In ciuda faptului ca articolul 247 din Tratatul de Pace de la Trianon prevedea obligatia statului ungar de a "restitui bunurile fundatiilor proprietarilor acestora" si in pofida angajamentelor Ungariei de a reglementa situatia organizatiei, bunurile lui Gojdu nu au fost restituite nici pana in prezent.
Banii romanilor la unguri
Printr-un acord provizoriu incheiat la 16 aprilie 1924 intre Romania si Ungaria, Romania putea dispune, timp de trei ani, de valorile mobiliare si imobiliare ale Fundatiei. Alte initiative, din 1925 si 1926, ale Guvernului roman pentru reluarea tratativelor au fost refuzate de partea maghiara. Ba mai mult, in 1927, Guvernul maghiar a blocat conturile Fundatiei in bancile din Budapesta. Cu toate acestea, administratorul imobilelor din Budapesta a fot obligat sa depuna veniturile anuale in conturile blocate. In urma celor dezbatute la Conferinta Internationala de la Haga (1929), Nicolae Titulescu, ministrul roman al afacerilor Externe, si omologul sau maghiar, baronul Korani, semneaza, la Paris, in 28 aprilie 1930, un nou acord provizoriu referitor la bunurile Fundatiei Gojdu. Abia in octombrie 1937 se semneaza, la Bucuresti, acordul definitiv prin care Ungaria se obliga sa predea Romaniei intreg patrimoniul Fundatiei Gojdu, care se afla pe teritoriul Ungariei, cu toate drepturile aferente. Parlamentul roman a ratificat acordul in 1938, dar cel maghiar l-a ratificat abia in iunie 1940, cu putin timp inaintea Dictatului de la Viena, astfel ca prevederile sale nu au mai putut fi aplicate. In 1952, toate bunurile Fundatiei au fost nationalizate de catre noua conducere de la Budapesta. Dupa aproape 40 de ani de la nationalizarea bunurilor de catre unguri, chestiunea a revenit in atentia Bucurestiului si a Budapestei. Fundatia Gojdu a fost reinfiintata in 1996, cu sprijinul regretatului Inalt Prea Sfintitului Antonie Plamadeala. Noua Fundatie avea sediul la Sibiu, dar ea functiona doar "simbolic", situatia averii lui Gojdu nefiind reglementata.
Monument istoric concesionat
In decembrie 1999, imobilele din Budapesta apartinand fundatiei Gojdu au fost concesionate de Primaria Sectorului VII Budapesta catre o firma ungaro-cipriota, desi Oficiul National de Ocrotire a Monumentelor Istorice din Ungaria a declarat Curtea Gojdu ca fiind "monument istoric ocrotit". Aceasta concesionare a determinat reluarea demersurilor partii romane pentru reglementarea situatiei patrimoniului Gojdu. Problema Gojdu a fost inclusa in agenda comuna a discutiilor bilaterale dintre Romania si Ungaria, inregistrandu-se o serie de progrese in abordarea discutiilor. Astfel s-a ajuns ca problema Fundatiei Gojdu sa se afle pe ordinea de zi a sedintei duble a celor doua executive. Rezultatul, desi laudat, este unul de-a dreptul nefavorabil pentru Romania. Gojdu a lasat o mostenire romanilor, chiar daca ea se afla in Ungaria. Acum, aceasta mostenire este impartita cu Ungaria, incalcandu-se dorinta din testamentul lui Gojdu, aceea de a se acorda burse tinerilor romani si ortodocsi. Printre bursierii vechii fundatii s-au aflat personalitati ca Victor Babes, Valeriu Braniste, Octavian Goga, Dumitru Staniloaie, Traian Vuia.
Juramantul de credinta al lui Emanuil Gojdu
"Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-a creat Roman; iubirea ce o am fata de natiunea mea, neincetat ma face sa starui in fapta pentru ca si dupa moarte sa pot erumpe de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiunii mele" - Emanuil Gojdu, in 1862, la implinirea varstei de 60 de ani.

---

Despre autor: