Ultimele sondaje de opinie din capitala Moldovei demonstreaza faptul ca majoritatea locuitorilor Chisinaului nu intentioneaza sa pariticipe la alegerile pentru functia de primar general al orasului, vot fixat pentru 27 noiembrie. In plus, chestionare
Ultimele sondaje de opinie din capitala Moldovei demonstreaza faptul ca majoritatea locuitorilor Chisinaului nu intentioneaza sa pariticipe la alegerile pentru functia de primar general al orasului, vot fixat pentru 27 noiembrie. In plus, chestionarele au evidentiat faptul ca o parte considerabila dintre cetatenii capitalei nu stiu nimic nici despre alegerile in sine, nici despre candidatii care se vor lupta pentru dreptul de a conduce "pe baze legale" administratia municipala.
Alta concluzie a studiilor sociologice intreprinse este ca electoratul capitalei nici macar nu doreste sa afle detalii despre viitorul eveniment politic, dupa patru ani de conflict fara reguli intre partidul de guvernamant al comunistilor si administratia oraseneasca, perioada marcata de scandaluri rasunatoare, de acuzatii si invinuiri reciproce, de arestari, urmariri politice, campanii de dezinformare in mass-media, cu o lipsa absoluta a oricarei preocupari pentru viata orasului si a locuitorilor lui. Prin urmare, se poate afirma cu mare convingere ca al treilea act al "marii batalii pentru Chisinau" (primele doua au esuat in vara lui 2005) se va finaliza printr-o noua nerecunoastere a votului.
In acest caz, actualul primar, V. Ursu, va ramane "in exercitiu". Daca autoritatile nu vor rezista ispitei falsificarii, iar scrutinul va fi validat, este mai mult ca sigur ca primar va ramane pana la urmatoarele alegeri, din primavara lui 2007, acelasi Ursu. Analiza celor trei tururi ale scrutinului municipal conduce la concluzia ca in viata politica a Moldovei s-a produs o ruptura. Pe de o parte, devine tot mai evident faptul ca partidul puterii - PCRM pierde vertiginos din autoritate si incredere in fata alegatorilor, confruntati zilnic cu noi greutati si probleme, generate de continua diminuare a calitatii vietii si care nu au vazut nimic concretizat din bogata si atragatoarea lista de promisiuni electorale a comunistilor.
Pe de alta parte, la fel de evident devine si faptul ca fortele de opozitie fata de PCRM nu au reusit, deocamdata, sa exploateze contextul dat pentru a-si consolida propriile pozitii. S-a creat o situatie paradoxala, unde puterea nu mai poate conta pe masivul sprijin electoral de altadata, iar opozitia inca nu a invatat sa atraga de partea ei electoratul dezamagit de comunisti.
Primii care au simtit gustul inevitabilului esec al alegerilor din 27 au fost politologii care deservesc partidul puterii si care s-au grabit sa recomande comunistilor sa nu iasa in aceasta situatie periculoasa cu un candidat propriu, ci sa sustina un candidat "independent", adica sa transfere scrutinul din plan politic intr-unul strict "tehnologic".
Trebuie precizat ca echipa lui Voronin a avut reale posibilitati de a nu parasi fara lupta arena de lupta pentru capitala moldoveana, propunand candidatura actualui premier Vasile Tarlev. Ar fi fost o mutare destul de puternica si justificata din punct de vedere tactic, menita, in egala masura, sa insufle o noua viata chiar partidului de guvernamant.
Dar acest lucru nu s-a intamplat, pentru ca oamenii din jurul presedintelui au respins cu fermitate acest scenariu. In primul rand pentru ca victoria lui Tarlev - asigurata in proportie de peste 50 la suta - ar fi insemnat propulsarea acestui politician la rangul de succesor firesc al actualului sef al statului. Or, sunt prin preajma lui Voronin oameni care nu doresc acest lucru, si de aceea premierul nu numai ca a fost eliminat din calculele pentru Chisinau, dar s-a ales cu o avalansa de critici din partea presedintelui, care cu o singura miscare a sters toate vorbele bune rostite anterior despre Tarlev si despre Guvernul condus de acesta.
Acum, Voronin si anturajul lui isi bat capul cum sa modernizeze mai bine si mai repede partidul, cum sa inventeze idei tentante pentru alegerile locale din 2007, castigandu-le fara mare greutate. In ce priveste opozitia, este absolut evident faptul ca nici unul dintre partidele care formeaza astazi "colhozul politic" al opozitiei, actionand de unul singur, nu va putea castiga alegerile municipale. Iar impreuna, opozitia moldoveneasca nu stie sa lucreze. Si nici nu a reusit, in ragazul dintre tururile de scrutin, sa convina o candidatura comuna cu sanse bune de victorie, o candidatura aleasa dintre politicienii independenti.
In aceste conditii, infrangerea opozitiei in alegeri este un lucru aproape inevitabil. Ceea ce va inrautati si mai mult pozitia ei. Iar daca nici aceasta lectie nu va deveni pentru ea ultimul semnal de alarma, determinand-o sa-si schimbe strategia si tactica, sa caute noi modalitati de abordare, mai originale si mai atragatoare, opozitia moldoveneasca va continua sa ramana un vesnic perdant.
Comentariu de Vitali Andrievski publicat de agentia Regnum, transmis de Agentia "Rusia la Zi"

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.