Oricat ar fi de scurt timpul nostru pe acest pamant si cat de greu ne-ar fi traiul, faptul ca putem "pasi" de la o zi la cealalta, sperand ca vom prinde vremuri mai bune pentru noi, sau cel putin pentru copii, se datoreaza catorva fiinte alese pe car
Oricat ar fi de scurt timpul nostru pe acest pamant si cat de greu ne-ar fi traiul, faptul ca putem "pasi" de la o zi la cealalta, sperand ca vom prinde vremuri mai bune pentru noi, sau cel putin pentru copii, se datoreaza catorva fiinte alese pe care, incepand cu frageda tinerete si pana la sfarsitul trecerii noastre prin lume ii iubim. Pavaza pe care o constituie acei oameni care ne-au condus primii pasi, dascalii care ne-au invatat primele silabe, care ne-au incredintat ca avem ceva de cautat pe acest pamant, si, in final, ca existenta umana nu se poate desfasura cu adevarat decat in cultura, pe langa acei - vai, cat de putini! -, care ne sunt prieteni adevarati, si nu in ultimul rand cei pe care ii hotaram prin aceeasi, si totusi osebita, iubire sa le fim aproape pentru toata viata, ne cere tuturor sa privim cu mai multa atentie drama prin care trece Ivatamantul romanesc. Cu riscul de a fi patetic (sau jalnic, cum preferati!), am sa-mi amintesc de exceptionala mea profesoara de Limba Romana, Leontina Galea, exponenta a unei familii de intelectuali si medici de renume ai Sibiului, care lacrima cand recita Goga sau Eminescu, Ioan Malai, care preda matematicile iubindu-si elevii, Domnica Draica si Olivia Tepordei, multumita carora toata clasa stia foarte bine franceza si engleza inca din anul doi de liceu, Octavian Gurau, singurul care avea curaj sa se imbrace "frumos" de Paste, si sa nu tina ore de Marile Sarbatori ale Ortodoxiei, sau care ne aducea pe ascuns, la orele de filosofie, carti frantuzesti, puse la index, asumandu-si riscuri care astazi poate starnesc zambete, Nicu Marica, de la care am invatat ca a face ceramica inseamna, de fapt, a mangaia lutul, si multi altii, pe care n-am loc aici sa-i insir. Am privit, pe toata durata grevei dascalilor, cu atentie, fetele acestor oameni batuti de soarta care a luat pentru ei infatisarea tuturor guvernelor post-decembriste si am fost frapat de faptul ca dascalii-protestatari nu semanau aproape deloc cu cei pe care i-am strans inlauntrul fiintei mele. Nu vedeam deloc pe fetele lor acea "aura", ce-i insotea totdeauna pe dascalii tineretii mele. Si atunci, mi-am dat seama cata dreptate avea dl profesor Mircea Zaciu (caruia am avut marea cinste de a-i fi aproape), cand spunea ca a fi dascal nu-i o meserie oarecare, ci una de apostolat. Ca profesor nu "te duci la serviciu", ci traiesti o data si prin copii, construirea unor caractere. Si modelul "profesorului" a ramas, iata, in istoria literaturii, si in cea personala a catorva, care l-am iubit. Din nefericire, auzim rar despre dascali dedicati, de "apostoli". Iar tinerii si foarte tinerii nostri arata, in mare parte, asa cum vedem. Nu mai exista "stalpii" de constiinta de care sa-si aminteasca si sa spuna: "Ce dascal! Cum ne punea sa invatam pe de rost poezii intregi din Blaga sau Eminescu!", zambind cu tarzie intelegere a actului moral si pedagogic. Pe langa saracia nemeritata care-i umileste pe profesori, faptul poate si mai trist este acela de a fi intrat in aceasta nobila meserie oameni care nu au nici o legatura cu arta de a fi dascal. Faptul ca invatamantul este prabusit, si ca generatiile de tineri arata, mai degraba, ca o turma amorfa, care merge la scoala doar din obligatie, ca 38% din populatia Romaniei nu a deschis, in ultimul an, nici o carte, se datoreaza si profesorilor care merg la scoala la fel cum merge toata lumea la serviciu. Cu ochii pe ceas. Rezultatul: majoritatea elevilor dau dovada, oriunde s-ar afla, de o lipsa elementara de educatie. Ca sa nu mai punem faptul, - o totala rusine -, ca sunt foarte rari tinerii care stiu vorbi si scrie corect in Limba Romana! Iar locul acela din suflet, unde ar trebui sa incolteasca dragostea de dascal, ca prim model de viata, alaturi de parinti, este, dupa cum vedem fara efort, ocupat de "modele" de teapa unor jalnice figuri: "vedete" ale aculturalului peisaj de pe la televiziuni: Jojo, Luciu, Blondy, Fuego samd. Ori, in cazul acesta cred ca asteptam degeaba "noile generatii", care sa duca tara inainte. Anul trecut am vazut-o pe d-na profesoara Bogdan din Ocna Mures suferind, suparata ca elevii d-sale aveau teze proaste la Limba Romana. Am mai vazut-o pe dna profesoara Pugna scotand pe banii d-sale o revista literara a liceului, si recent am auzit ca o tanara dascalita din Sangeorz Bai face expozitii ale micilor pictori cheltuind propriul salariu pe materiale. Cu siguranta ca astfel de dascali mai exista, intr-un anonimat nemeritat. Sunt, totusi, prea putini, altfel n-ar fi disparut definitiv cenaclurile, cercurile literare si de filosofie sau matematici din scoli, unde se adunau talentele. In schimb, au aparut ca ciupercile cursurile de modelling, unde parintii tin neaparat sa-si inscrie copiii. Viitorul suna bine...
Despre autor:
