Lavrov: De morti, numai de bine. Nu insa si de cei vii

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a venit la Bucuresti, evitand Chisinaul. Gestul sau este simptomatic. Se pare ca Moscova lasa foarte clar sa se inteleaga acum ca nu mai opreste in garile mici. Si mai cu seama in cele in care nu este asteptata cu flori, fanfara, cu spinarea incovoiata si capul plecat.
Nu se stie, deocamdata, cate semnificatii practice va avea vizita sefului diplomatiei ruse in Romania. Se poate spune insa cu siguranta ca sederea sa la Bucuresti are deja valoare de simbol. Lavrov a sosit in Romania la doar cateva zile dupa ce tara sa, refuzand sa mai celebreze marea revolutie socialista din octombrie, pentru prima data a consemnat la 4 noiembrie 2005 noua sarbatoare nationala: ziua unitatii populare.
La prima vedere, renuntarea la o festivitate bolsevica in favoarea unui eveniment istoric din secolul XVII, in urma caruia a fost netezit drumul spre aducerea pe tronul Rusiei a dinastiei Romanov, ar fi un triumf intarziat al cauzei albe asupra Armatei rosii. In realitate, insa, optand pentru noua sarbatoare, Moscova incearca sa se identifice la ora actuala drept un stat care priveste spre Asia si intoarce spatele Occidentului. Pentru ca, in fond, ce sarbatoresc acum rusii la 4 noiembrie? Ei sustin victoria impotriva "cotropitorilor polonezi si lituanieni". Interesant este faptul istoric ca acestia din urma nu ocupasera Moscova. Ei au fost invitati de boierii moscali sa le apere tara de anarhie si bandele de jefuitori si ucigasi. A fost un apel firesc. Rusia sangera, sfasiata de lupte fratricide. Rzecz Pospolita, in schimb, era pe atunci o republica puternica si dezvoltata, o adevarata oaza de democratie intr-un ocean al absolutismului. Iata de ce, in cazul in care mergea pe mana uniunii polono-lituaniene, Kremlinul ar fi ales modernitatea si libertatea. Rusii au pariat, insa, pe modelul tataro-mongol, urmarind constituirea unui imperiu euroasiatic. Orice s-ar spune astazi, anume acesta este fondul ideologic al sarbatorii nationale de la 4 noiembrie. El spune totul despre noul pariu istoric al Moscovei. Kremlinul a inlocuit imperialismul sovietic cu cel velicorus. Si asta s-a vazut bine in cursul vizitei lui Lavrov la Bucuresti, care a cautat sa impuna prin santaj perpetuarea enclavei rusesti din stanga Nistrului.
Rusii au ales sa se bata cu Occidentul pentru un petec de pamant din spatiul postsovietic, dar si pentru alte zone de influenta, aliindu-se totodata cu Iranul, Coreea de Nord si China. Zgomotul Kalasnikovului in aerul inghetat al Ceceniei face sa bantuie din nou la Moscova sindromul Stalingradului. Nici un pas inapoi. Putin refuza sa mai bata in retragere. El se cazneste sa stabilizeze linia frontului si sa lanseze o ofensiva de proportii pe aliniamentele pierdute anterior. Se discuta deja deschis despre o eventuala realipire a Kazahstanului si Bielorusiei. Astfel ar urma sa fie facut primul pas pe calea refacerii imperiului de odinioara.
Asa intelege acum Moscova sa indeparteze spectrul unui faliment ce pare iminent. In ciuda preturilor exorbitante la petrol, Rusia moare. Economia ei nationala e pe butuci, societatea se dezintegreaza, numarul populatiei se reduce, nivelul de viata scade constant si amenintator. In disperare de cauza, Putin asociaza democratia liberalista cu timpurile tulburi ale domniei tarului medieval Boris Godunov, de altfel, de origine tatareasca, si cu cele ale predecesorului sau Boris Eltan. De aceea, respinge valorile occidentale, preferand despotismul de factura asiatica. De aici vine si miza pe revansa, pe infruntarea pe toate planurile posibile a intregii comunitati euroatlantice.
Nu e de mirare, deci, ca Lavrov la Bucuresti si-a etalat cu brio gandirea imperiala a tarii sale. El a declarat fara echivocuri ca Moscova nu se va retrage din Transnistria daca nu va fi acceptat planul Kozak. Altfel spus, ministrul rus de Externe a dat de inteles ca doreste legitimarea regiunii rebele pe plan international cu statut de stat independent. Ori Rusia ramane pe malul stang, ori nu se schimba nimic. Aceasta e pozitia oficiala a Kremlinului in problema transnistreana. Nu in zadar, singurul document semnificativ pe care Lavrov l-a semnat la Bucuresti cu omologul sau roman, Mihai Razvan Ungureanu, a fost acordul privind regimul juridic al mormintelor militare. De morti, numai de bine. Nu insa si de cei vii. Acestora din urma, seful diplomatiei ruse nu le face nici o concesie. Nu le recunoaste, de fapt, legatura sufleteasca pe care acestia o au cu inaintasii lor trecuti in lumea celor drepti. Moscova iar nu crede in lacrimi. Se vede ca sangele stramosilor nomazi ai rusilor nu se face apa. De aceea, probabil, Lavrov n-a catadixit sa faca, cel putin, o escala si la Chisinau.
In Republica Moldova a fost trimis bossul nomenclaturii kaghebisto-ecleziastice, patriarhul Aleksei al II-lea, care la Catedrala Nasterea Domnului va conduce, zice-se, un priveghi. Rusii se pregatesc sa ne faca parastasul.

---

Despre autor: