Ca si in alte privinte, in ce priveste fiscalitatea avem de-a face cu un paradox. Pe de o parte contribuabilii acuza fiscalitatea ridicata iar pe de alta parte avem, printre tarile Uniunii Europene si cele candidate, cel mai redus grad de fiscalitate
Ca si in alte privinte, in ce priveste fiscalitatea avem de-a face cu un paradox. Pe de o parte contribuabilii acuza fiscalitatea ridicata iar pe de alta parte avem, printre tarile Uniunii Europene si cele candidate, cel mai redus grad de fiscalitate, anume daca raportam veniturile bugetare la produsul intern brut, ceea ce face ca guvernantii sa se vaite ca nu le ajung banii. Cu alte cuvinte impozitele sunt mari dar ce ramane de pe urma lor e mai putin ca oriunde in UE.
Ca si in ce priveste judecata lui Solomon, si unii si altii au dreptate. Romanii au dreptate sa se planga de impozite, nu atat pentru ca ele sunt mari ci pentru ca sunt adesea alandala, schimbatoare, neclare si prea multe. De ce spun ca nu sunt prea mari in comparatie cu alte tari si in comparatie cu ceea ce am avut in trecut? E lesne de dovedit. Am aratat deja ca in ce priveste impozitul pe profit suntem la unul din cele mai scazute nivele din UE iar la impozitul pe salariu avem chiar cel mai mic nivel, daca vom raporta cota unica de 16% la media europeana. Tot asa si in ce priveste impozitul pe dividende.
Dar fiscalitatea este mai mica si comparativ cu ceea ce am avut in trecut. Impozitul pe profit a scazut de la 38% in 1999 la 16% in prezent. Impozitul pe salariu a scazut de la o cota medie de 24% in 2004 la 16% in 2005. Contributiile la asigurarile sociale au scazut de la peste 60% in 1999 la 49,5% in 2005 si la 47,5% in 2006.
In aceste conditii este explicabil ca veniturile bugetare sa nu fie foarte ridicate ca pondere in PIB. Totusi asta nu explica de ce sunt atat de scazute, de numai 29,4% (la care se adauga fondurile europene nerambursabile de vreo 1,8% din PIB), cele mai scazute, cum spuneam din UE.
Explicatia consta in structura produsului intern brut care este dezavantajoasa pentru administratorii bugetari. Produsul intern brut este, mai simplu spus, cam ceea ce se creeaza intr-un an intr-o economie, adica valoarea tuturor bunurilor si serviciilor din care se scad cheltuielile. Cu alte cuvinte salariile pe care le iau angajatii si profiturile pe care le castiga patronii. Acestea sunt impozitate, ca si consumurile ce decurg din aceste venituri, si iata bugetul. O parte insemnata, insa, din ceea ce se creeaza si care se exprima in salarii si profituri nu este purtator de impozite, dar, potrivit metodologiiloir internationale, se socoteste in produsul intern brut.
De pilda, veniturile din agricultura. Doua treimi din ce se produce in agricultura este economie naturala, adica productie care nu se comercializeaza. Rosiile din curte, corcodusele din care se face tuica, lana oilor din care se tricoteaza ciorapi, porumbul pentru animale. Toate acestea sunt socotite a face parte din PIB, dar nimeni nu plateste impozit pentru ele. Nu exista TVA pentru muraturile puse toamna in camara. Ei bine, aceasta economie naturala este cam de 12% din PIB, in anii agricoli buni poate ajunge pana la 14%. Ea este cam de doua-trei ori mai mare decat in tarile dezvoltate. Imaginati-va ca daca am avea o agricultura capitalista, daca gospodinele in loc sa-si faca muraturile in casa le-ar cumpara de la magazin si in loc sa gateasca ar lua semipreparate de la supermarket, economia naturala ar fi de 5-6%, cam cum este in tarile capitaliste dezvoltate, ceea ce ar aduce cam 2-3% din PIB in plus la buget, adica vreo 2-2,5 miliarde de euro!
O alta componenta a PIB-ului care nu produce impozite este economia gri. Fie salarii la negru, fie salarii partial declarate, fie benzina sau alcool fara accize, fie, pur si simplu, productie nedeclarata. Potrivit estimarilor, aceasta economie are o pondere de 22-25% in PIB.
Evident ca intr-o atare situatie, in care veniturile bugetare ar fi, datorita reducerii structurii anacronice a unei parti a productiei romanesti si a diminuarii infractionalitatii economice mari in produsul intern brut am putea vorbi de o crestere substantiala a alocarilor pentru invatamant si sanatate. De aceea ne miram acum de ce in alte tari procentul alocat invatamantului sau sanatatii in PIB ajunge la 6%, in timp ce in Romania aceste alocari se invart in jurul procentului de 4%. Caci in privinta cresterii procentuale a veniturilor bugetare in PIB dezvoltarea economica nu ne e de nici un folos, veniturile bugetare crescand in ritmul PIB-ului.
Asta inseamna ca PIB-ul nefiscalizat si care nu aduce bani la buget este de o treime! Cu alte cuvinte gradul de fiscalitate nu este de 29% ci este de 44%!
Asadar, pentru a creste, pe termen lung, veniturile bugetare ca pondere in PIB este nevoie, in primul rand, sa schimbam structura productiei, anume sa reducem productia gospodareasca, sa introducem munca salarizata, fermele si productia industriala in mediul rural si, in al doilea rand, sa reducem economia subterana. Procese de durata si care necesita masuri ferme.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.