UNESCO, institutie aproape eterica, unde chestiunile cele mai concrete devin adesea abstractiuni si unde dezbaterile se desfasoara pe-ndelete si intr-un cvasi anonimat, n-a mai fost ea insasi joi seara. Sala - plina ochi, lojele observatorilor debord
UNESCO, institutie aproape eterica, unde chestiunile cele mai concrete devin adesea abstractiuni si unde dezbaterile se desfasoara pe-ndelete si intr-un cvasi anonimat, n-a mai fost ea insasi joi seara. Sala - plina ochi, lojele observatorilor debordand, cameramani calcandu-se profesional in picioare, aplauze furtunoase si hulituri, bref, spectacol total. La origine - Conventia privind diversitatea culturala, viu contestata de Statele Unite impotriva carora s-a ridicat ca un zid, de aceasta data, tot mapamondul. O conventie care a costat-o pe Condoleezza Rice un turneu european Paris-Moscova-Londra si care a determinat una dintre cele mai spectaculoase mobilizari diplomatice.
Despre ce este vorba? Despre dreptul natiunilor mici de a se apara in fata culturii Mc Donald's, de a-si proteja si promova propriile culturi in fata tavalugului american care ne-a transformat in consumatori de Hollywood in proportie de 85 la suta.
Conventia stipuleaza ca "activitatile, bunurile si serviciile nu trebuie sa fie tratate ca avand o valoare exclusiv comerciala", ca statele au dreptul sa acorde un tratament preferential propriilor artisti, oameni de cultura, bunurilor si serviciilor culturale proprii, sa incurajeze coproductiile si codistributia, sa ia masuri care vizeaza "promovarea diversitatii in media, inclusiv prin intermediul serviciilor publice de radio"; sa ia masuri care vizeaza "furnizarea, catre industriile culturale nationale independente si activitatilor din sectorul informational un acces veritabil asupra mijloacelor de productie, de difuzare si de distribuire a activitatilor, bunurilor si serviciilor culturale". Tot atatea motive sa infurie Statele Unite, a caror cultura preambalata sparge pietele internationale.
In culise, se spune ca diversitatea culturala nu ar supara in principiu leadership-ul american, dar ca presiunile au venit din partea companiilor comerciale. Si asta in special din cauza unui pacatos de articol 20, care spune ca aceasta conventie se afla pe picior de egalitate cu documentele Organizatiei Mondiale a Comertului si ale altor organisme internationale.
Un singur aliat
Pierzand absolut spectaculos, Statele Unite vor incerca sa isi multiplice presiunile pentru a incerca sa blocheze procesul de ratificare. Acesta trebuie sa aiba loc in cel putin 30 de state pentru a valida Conventia; cum, insa, majoritatea covarsitoare a statelor membre este hotarata sa ratifice in viteza acest document, se asteapta ca SUA sa forteze statele mai fragile sa semneze acorduri bilaterale, inainte de intrarea in vigoare a Conventiei.
Concret, SUA au avut, saptamana trecuta, un sigur aliat in votul sau impotriva: Israelul, in timp ce votul "pentru" a fost o adevarata padure de cartoane de vot (in momentul votului, cartonul cu numele tarii este ridicat vertical). Un adevarat "huo" a insotit exprimarea celor doua voturi negative.
In timp ce ambasadoarea SUA la UNESCO sustinea o conferinta de presa pe picior, denuntand "incalcarea drepturilor omului" prin adoptarea acestei Conventii, Jacques Chirac, Phillippe Duste Blazy si Catherine Colonna faceau publice declaratii de entuziasm, cu toata ora inaintata a votului. O declaratie comuna a celor 25, prezentata de presedintia britanica a UE, la care s-au raliat Romania, Bulgaria si Croatia a facut public acelasi entuziasm. (Fair Press)


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.