Ion Stratan

Pe langa ca este si va ramane un extraordinar poet, Ion Stratan a fost cel mai mare calamburgiu pe care l-am cunoscut vreodata. Cand era in forma (la Cenaclul de Luni, la Cenaclul Rapid, la Cenaclul din Tei s.a.m.d.) nu se putea pune nimeni cu el: facea vid in juru-i, te lasa cu gura cascata. Imi vine acum in minte o perfecta (in franceza!) parodie dupa "Albatrosul" lui Baudelaire, facuta intr-o perioada cand Francois Mitterrand si George Marchais se infruntau electoral in Hexagon. Ultimul vers din "Albatrosul" lui Stratan suna asa: "Tes ailes de Mitterrand m'empechent de George Marchais". Impecabil!
In ultimii ani se retrasese, tot mai bolnav si mai singur, la Ploiesti. De-acolo, prin intermediul prietenului comun Traian T. Cosovei, care-l mai vizita, din cand in cand soseau vesti despre nazbatiile lui Nino: fiindca la un moment dat n-avea bani sa-si ia un telefon mobil, isi cumparase un cablu telefonic de 200 de metri, il atasase "fix"-ului din casa si cobora din bloc cu el dupa tigari, apa minerala etc. Era "mobilul" lui. Si cate si mai cate!
In excelentul interviu republicat in ZIUA de ieri de Iolanda Malamen exista ca ilustratie celebra, pentru noi, optzecistii, fotografie facuta de Tudor Jebeleanu, coperta volumului "Aer cu diamante": pe o locomotiva "clasica" stau cocotati Mircea Cartarescu, Traian T. Cosovei, Florin Iaru si Ion Stratan. E locomotiva care a tras dupa ea, cel putin editorial, intreaga noastra generatie. Din nefericire, Ion Stratan a sarit de-acolo si s-a urcat, iata, in trenul de noapte.
Fie-ti tarana usoara, Nino!

---

Despre autor: