Doua mici intamplari, aparent deloc legate intre ele, au presarat zilele trecute vizitele domnilor Tariceanu si Basescu in Italia si, respectiv, Coreea de Sud. In primul episod, Exelentei Sale domnului Prim Ministru al Guvernului Romaniei, stat europ
Doua mici intamplari, aparent deloc legate intre ele, au presarat zilele trecute vizitele domnilor Tariceanu si Basescu in Italia si, respectiv, Coreea de Sud. In primul episod, Exelentei Sale domnului Prim Ministru al Guvernului Romaniei, stat european care va sa zica si aproape de intrarea in UE, ii fuse dat sa auda din partea unui politician versat si realmente in topul european, cum ca, zise domnul Berlusoni, s-ar putea ca la 1 ianuarie 2007 sa prezinte o nota de plata pentru toate eforturile sale in ajutorul tarisoarei noastre. Si, pentru a nu exista o confuzie, nominaliza si pretul: a i se prezenta, ca de la prim-ministru la altul, o fata foarte frumoasa din Romania.
Glumite nevinovate, veti spune, poate pe drept cuvant. Glumite pe care, nu-i asa, doar o parte ticalosita a presei le-ar transforma in altceva, un fel de palmuta suava, data rapid si profesionist, punere la punct a interlocutorului, a locului sau si a tarii pe care o reprezinta in jocul de putere european.
Episodul doi s-a consumat la Seul, in finalul momentului oficial si cu protocol la nivel de sef de stat, cand Excelenta Sa Presedintele nostru, domnul Traian Basescu, a primit titlul de cetatean de onoare al capitalei sud-coreene si cand s-a intonat - dupa cum ne informeaza de la fata locului colega noastra de la "Evenimentul Zilei"- suavul nostru cantecel national "Fetite dulci ca-n Bucuresti". O alta glumita nevinovata, veti spune si poate veti avea dreptate daca cineva din presa ticalosita ar spune ca rar de tot, in asemenea momente si la asemenea nivel, foarte strictul protocol de stat isi permite sa selecteze un asemenea tip de melodie, la locul ei poate doar la o petrecere la Golden Blitz.
Totusi, cateva semne de intrebare persista. Ma intreb cum oare ar fi reactionat premierul Irlandei, spre exemplu, daca, tot pe un ton de gluma, dar in cadru oficial, i s-ar fi cerut la schimb pentru sustinerea italiana a aderarii tarii la UE, o frumoasa irlandeza. Daca nu iesea direct scandal diplomatic, la intoarcerea in tara grele clipe l-ar fi asteptat pe omul politic respectiv, luat imediat in tarbaca de clasa politica si opinia publica. Va imaginati o secunda macar cum ar fi reactionat presa? Atunci, daca stim ca asa stau lucrurile, care este sensul glumitei nevinovate lansate de premierul Berlusconi? Nu cumva se face ecoul unei mai largi perceptii publice, extrem de coroziva pe termen mediu si lung, anume ca Romania este la loc de frunte in exportul de fete? Poate nu la fel de frumoase ca cele la care se gandea domnul Berlusconi ca le-ar putea oferi colegul sau roman pentru a serba cum se cuvine asa un eveniment cum e intrarea Romaniei in UE, dar oricum productive pentru binele lor si, prin mai larga cuprindere, al familiilor lor, deci al natiunii noastre. In definitiv, cati italieni nu au facut din Romania teren de vanatoare promitand binecunoscutele mariaje mirifice in zone de vis, terminate in scandaluri de toate felurile? Dar, ce-i al nostru-i al nostru pe veci: erau frumoase!
Pentru celalalt moment, de la Seul, ar fi interesant de stiut care a fost, totusi, motivatia gazdelor sud-coreene de a alege o melodie din folclorul lautaresc pentru a insoti un moment solemn din programul oficial al vizitei sefului nostru de stat. Si ce-a fost in capul onorabililor membri ai ambasadei noastre cand au acceptat asta. Iarasi o chestiune de subconstient colectiv? Posibil, cand or fi citit si dansii in presa cum ca politica inalta a tarii se face si desface intr-o crasma, si ea la fel de onorabila, unde, e adevarat, melodia respectiva este ca la dansa acasa, inveselind spiritul comesenilor si indemnandu-i sa se afunde si mai vartos in meandrele concretului politicesc.
Dati prea multa importanta unor detalii neinsemnate, s-ar putea replica. Poate, numai ca, atunci cand se face de profesionisti, politica se compune si din asemenea glumite sau mici amanunte care, daca scapa nesanctionate intr-un fel sau altul, demonstreaza autorilor lor ca au avut dreptate si ca amatorismul a fost dovedit. Fara patima si ura, cum ar fi spus inteleptul Tacitus, dar mai stiind si ca ironia poate sa fie mai distrugatoare decat clauzele unui contract. Iar daca ea se leaga, pe drept sau nu, de ceea ce i se reproseaza Romaniei de atata timp, atunci glumitele nu mai sunt chiar atat de nevinovate pe cat au fost ele servite intr-un context cat se poate de oficial si serios.
Intrebarea este daca noi insine le luam sau ne luam in serios si stim sa reactionam pe masura. Daca nu, ha, ha, ha, le aratam cum suntem fericiti si perfecti intr-un spatiu de un balcanism hilar, mancand din noi insine cu pofta si gratie.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.