La Chisinau a aparut saptamana aceasta un nou plan de reglementare a conflictului transnistrean, care, desi nu a fost revendicat oficial, pare sa fi fost elaborat de Federatia Rusa, transmite BBC, preluat de Rompres. La prima lectura, textul pare a fi o noua tentativa de a reanima Memorandumul Kozak, asigurand recunoasterea Transnistriei ca stat pe plan international. De asemenea, documentul prevede legitimarea, pentru o perioada nedefinita, a prezentei militare ruse in Republica Moldova.
Planul, care deocamdata nu a fost dat publicitatii, prevede ca viitorul stat comun, format din partea basarabeana a Republicii Moldova si Transnistria, ar urma sa se numeasca Moldavia. Viitorul stat comun va avea, potrivit planului, un Parlament bicameral, format in egala masura din reprezentantii Chisinaului si Tiraspolului.
Documentul nu defineste foarte clar viitorul statut al Transnistriei, ci precizeaza doar ca aceasta este "o formatiune administrativ-teritoriala in cadrul Moldaviei sub forma de republica, al carei statut definitiv va fi elaborat in cadrul negocierilor dintre Chisinau si Tiraspol, cu participarea mediatorilor din partea Federatiei Ruse, Ucrainei si OSCE". Potrivit planului amintit, rolul SUA si al Uniunii Europene in aceste negocieri se va limita doar la servicii de expertiza.
Transnistria va avea dreptul sa participe la elaborarea politicii externe a viitorului stat comun "in problemele care-i afecteaza inte-resele", se mai spune in document. De asemenea, in noul plan se mentioneaza ca "Moldavia" va fi un stat demilitarizat care insa va avea nevoie de garantii militare "pentru asigurarea respectarii intelegerilor finale in problema reglementarii transnistrene". Garantiile militare vor fi asigurate de catre un contingent international in cadrul caruia rolul principal va reveni Federatiei Ruse si Ucrainei, sub egida OSCE, se mai arata in document.
Autoritatile de la Chisinau nu au comentat deocamdata noul plan. In schimb, administratia de la Tiraspol a declarat ca, la negocierile pe marginea crizei transnistrene ce urmeaza sa fie reluate la 27 octombrie, va purta discutii oficiale doar in baza noului plan rusesc. Planurile pentru rezolvarea conflictului transnistrean par sa se inmulteasca precum ciupercile dupa ploaie in ultima perioada, de aceea va prezentam in randurile urmatoare o analiza de la Chisinau privind planurile pentru Transnistria aparute la Bucuresti. (D.E.)
Propuneri romanesti pentru Transnistria?
Propunerile Societatii Academice Romane (SAR) din august "Cum putem ajuta Moldova sa se ajute" au produs o surpriza si usoara iritare. Cei care au compus acest document, de o calitate proasta din toate punctele de vedere, au operat cu formule si constructii logice si politice care fac parte din bagajul ideologic rusesc de apreciere a cauzelor conflictului si a cailor de rezolvare. Raportorii incearca si reusesc sa invoce si sa amestece intr-un amalgam cresterea preturilor mondiale la petrol, problema tranzitului de gaze prin Moldova, soarta Centralei de la Kuciurgan, faptul ca UE importa din Rusia petrol, cu reglementarea conflictului nistrean si ajung la concluzia ca "solutia este autonomizarea Moldovei fata de Transnistria". Sa remarcam ca, in analiza SAR a proiectelor care au fost propuse pana acum, s-au comis grave greseli de apreciere, astfel planul Iuscenko este apreciat ca "stat unitar cu Transnistria avand statut de republica", ceea ce este gresit, caci daca Transnistria va fi Republica, deja va fi o federatie (poate sa fie nedeclarata, dar federatie este). Iar legea din 22 iulie a Parlamentului Moldovei este prezentata ca "Transnistria statut special de republica, in rest stat unitar", eroare, caci Smirnov si Rusia tocmai de asta s-au suparat pe Parlamentul de la Chisinau, ca le oferea doar statut de autonomie nu si Republica. Toate acestea sunt expuse ca sa ne fie invocat modelul Ciprului, unde, afirma autorii "Ciprul grecesc s-a integrat in UE fara partea de insula ocupata de Turcia". Dar raportorii trec peste faptul ca turcii ciprioti au votat la referendum pentru reunificarea cu partea greaca, care a refuzat planul ONU. Oare o sa voteze vreodata si Transnistria la referendum pentru reunificarea cu Republica Moldova? Raportul nu spune nimic despre SUA si rolul sau in reglementarea conflictului, negand astfel contributia americana care este importanta mai ales prin prisma relatiilor cu Rusia.
Raportul sfarseste cu concluzia ca "nici un actor international nu va interveni in Transnistria ca sa realizeze un echilibru mai favorabil Moldovei", o teza falsa, caci, dupa cum se stie deja, UE si SUA vor participa, incepand din luna octombrie, la negocieri in calitate de observatori. Celor de la SAR doresc sa le mai comunic ca reglementarea conflictului a fost inghetata in 1992 dupa conflictul militar, deci au trecut 13 ani de atunci. Traian Basescu recunoaste ca Romania s-a retras din dosarul transnistrean in 1992 pe timpul lui Iliescu, iar SAR, in necunostinta de cauza, propune Romaniei sa o faca acum.
Un alt proiect; romanesc si acesta?
Adrian Severin, in ziarul Ziua, la 13.09.05, declara ca "saptamana trecuta, la doar cateva ore diferenta, la Bucuresti si Moscova, Institutul «Ovidiu Sincai» si, respectiv, «Centrul de Strategii Politice al Universitatii Bertrand Russel» au dat publicitatii doua planuri privind o posibila solutie pentru criza transnistreana". Raportul face o evaluare a situatiei conflictului si a planurilor de reglementare care au fost propuse din 1992 incoace. Analizand documentul, am descoperit, la capitolul 5 al raportului intitulat "Implicarea OSCE", ca autorii comit fapta de copiere a unui fragment din textul "Comentariu asupra legii din 22 iulie privind reglementarea conflictului transnistrean" ce-mi apartine, care a fost publicat pe http://www.azi.md/tribune, la data de 4 august 2005 si la 11 august pe http://politicom. moldova.org/.
Acest fragment - "Parlamentul a reusit sa demonteze unele mecanisme din planul Iuscenko (Smirnov-Porosenko) de recunoastere internationala a Transnistriei folosind Parlamentul Moldovei. Este vorba, in primul rand, de inlocuirea notiunii de republica cu autonomie in textul legii si conditionarea alegerilor in Consiliul Suprem al Transnistriei de demilitarizarea si democratizarea regiunii", il veti gasi si in textul din august, si in textul publicat in septembrie de Institutul "Ovidiu Sincai". Nu protestez, nici o problema, important este sa progreseze reglementarea conflictului. Severin mai spune in Ziua - "in consecinta, se propune decuplarea temporara a Transnistriei de Republica Moldova". Iar litera e) a raportului mi se pare cea mai sincera "Transnistria poate deveni un Monaco sau Lichteinstein care transfera pe baze contractuale o parte din gestiunea institutiilor sale unor state vecine Rusia si (sau) Ucraina. In acest caz, Transnistria ar deveni o enclava intre CSI si UE". Bine, domnule Severin, dar cum ramane cu Ucraina si Republica Moldova care vor sa se integreze in UE si NATO? Diferenta majora intre Cipru, Kosovo si Transnistria consta in primul rand in faptul ca pe malul estic al Nistrului sub regimul lui Smirnov locuiesc circa 260 de mii de cetateni ai RM, de toate nationalitatile, iar din populatia de circa 500.000, circa 40% sunt moldoveni (romani). Inca o diferenta este faptul lipsei unui conflict religios, toate nationalitatile conlocuitoare ale RM in marea majoritate fiind crestin-ortodocsi, insa turcii din Cipru si albanezii din Kosovo fiind musulmani, iar grecii si, respectiv, sarbii, crestin-ortodocsi. Ceea ce nu doresc sa inteleaga unii analisti bucuresteni este faptul ca conflictul transnistrean este unul eminamente politico-economic. Deci nu exista o segregare pe baze nationale si religioase. Masele de moldoveni (romani), ucraineni, rusi, bulgari, gagauzi nu se urasc si nu se lupta in razboaie interetnice nici in spatiul controlat de regimul Smirnov, nici in spatiul constitutional al R. Moldova. In sustinerea acestei teze vine si faptul ca, pe malul vestic al Nistrului, locuiesc mai multi rusi si ucraineni decat in regiunea separatista, iar reprezentantilor lor le sunt garantate drepturile nationale mai bine ca in orice alta fosta tara desprinsa din fosta URSS, dovada fiind posibilitatea dobandirii dublei cetatenii si circulatia libera, chiar excesiva, a limbii ruse in administratie si mass-media. O alta chestiune importanta este si faptul ca Chisinaul, oficial, controleaza cateva localitati din partea estica a Nistrului, iar Thighina si inca cateva sate din partea vestica se afla sub controlul lui Smirnov, adica solutia sugerata de Severin si altii de separare pe teritoriile istorice este complicata. Orice guvernare ar fi la Chisinau nu va fi de acord niciodata la nici un fel de autonomizare a Transnistriei pana nu se rezolva situatia Tighinei. Astfel, aplicarea planului Severin ar insemna tradarea definitiva de catre UE si Romania a etnicilor moldoveni (romani) din Transnistria si asimilarea lor fortata de catre un regim dictatorial de factura nationalista ruseasca si pierderea increderii in Romania a moldovenilor (romanilor) din teritoriul legitim controlat de Chisinau. Se pare ca aceste planuri "romanesti" vin sa justifice cumva faptul excluderii Romaniei de la negocieri, incercand sa convinga opinia publica romaneasca de faptul ca Romania nu are ce cauta acolo, in rest aceste texte nu au nici o valoare de aplicare practica, mai ales prin prisma schimbarilor de ultim moment in reglementarea conflictului cum ar fi implicarea UE si a SUA in calitate de observatori.
Pe fondul acestor propuneri, vine inca o veste trista, Romania va detine presedintia Consiliului de Securitate al ONU, dar nu va plasa subiectul conflictului transnistrean in dezbatere pe durata detinerii presedintiei acestuia, dupa cum a declarat ministrul Afacerilor Externe, Mihai-Razvan Ungureanu. Asta dupa ce Traian Basescu a ridicat problema Transnistriei chiar in plenul ONU, la reuniunea festiva recent derulata la New York.
Un plan rusesc lansat odata cu proiectul Severin
Dar sa vedem ce prevede si Planul asa-numitului "Centru de Strategii Politice al Universitatii Bertrand Russel", pomenit de domnul Severin, in care, cica, au fost formulate propuneri din partea Federatiei Ruse. Apropo, pana la urma s-a dovedit ca acest institut nu exista, planul nefiind semnat si revendicat de vreun autor, insa a fost publicat integral de agentia ruseasca Novosti-Moldova, ceea ce nu este intamplator. Planul propune o uniune intre doi subiecti egali, Moldova si Transnistria, care va avea statut de republica in cadrul Republica Moldova. Dupa alegerile din Transnistria, sustinute de Parlamentul de la Chisinau, se propune formarea unui forum interparlamentar format din deputati din Parlamentul de la Chisinau si Tiraspol care sa elaboreze legea statutului Transnistriei. Apoi, se propun alegeri in Parlamentul comun care trebuie sa fie bicameral, totul culminand cu un tratat international, care sa-i acorde Tiraspolului garantii de executare a intelegerilor cu Chisinaul. Se pare ca aceste idei vin in dezvoltarea Planului Iuscenko, ceea ce se numeste planul redactat Kozak si a ideii separatistilor de formare a unei confederatii intre Moldova si Transnistria pe modelul Serbia-Muntenegru. Inca o data ne convingem ca Rusia si separatistii sustinuti de ea stiu ce doresc sa obtina. Scopul acestei propuneri anonime a fost sa pregateasca opinia publica si guvernul de la Chisinau ca unica solutie agreata de Rusia este o constructie confederala construita din doi subiecti cu drepturi egale - Chisinaul si Tiraspolul.
In sfarsit - UE si SUA in calitate de observatori
Dupa 15 luni de retragere din procesul de negocieri, Chisinaul a obtinut o mica victorie, participantii la consultarile de la Odessa au decis reluarea procesului de negocieri in format extins 5+2, la masa tratativelor au fost invitate, in calitate de observatori, SUA si UE. S-a mai decis ca negocierile vor fi reluate la 27-28 octombrie la Chisinau si Tiraspol. Ce vor aduce implicarea UE si a SUA nou in reglementarea conflictului? Vladimir Socor a declarat ca "intrarea Statelor Unite si a Uniunii Europene in rolul limitat de observatori la negocieri este, de fapt, un non-eveniment pentru Republica Moldova" si ca "in urmatorii doi-trei ani, nu va exista vreo conjunctura favorabila pentru rezolvarea conflictului in conformitate cu interesele Republicii Moldova si ale Occidentului". Pe de alta parte, mult mai optimist se declara presedintele Vladimir Voronin, care a spus, in cadrul unei intrevederi cu Comisarul pentru Relatii Externe si Politica Europeana a Uniunii Europene, Benita Ferrero-Waldner, ca"participarea UE si a SUA in calitate de observatori la negocierile in problema transnistreana constituie un succes la care Republica Moldova a ravnit pe parcursul ultimilor trei ani". Este clar ca in cadrul noului format partile vor incerca sa-si impuna propriile viziuni asupra reglementarii conflictului. Astfel, asa zisul ministru de externe de la Tiraspol, Valeri Litcai, a declarat ca Tiraspolul renunta la planul ucrainean si ca noul proiect rus de rezolvare a problemei transnistrene va fi subiectul principal al negocierilor in formula "5+2". Litcai a informat ca proiectul a fost prezentat in cadrul intrevederii reprezentantilor Chisinaului si Tiraspolului, care a avut loc la Odesa si ca proiectul include in proportie de 75% Planul Kozak si de 15-20% - Planul Iuscenko. Litcai a mai spus ca Tiraspolul a fost nevoit sa accepte participarea UE si a SUA in calitate de observatori deoarece asupra acestui fapt au insistat Ucraina si Rusia. Faptul existentei unui nou plan rusesc a fost confirmat si de Javier Solana, care a spus ca Vladimir Putin, la summitul UE-Rusia de la Londra, i-a inmanat o serie de modificari la planul Iuscenko. Dovada ca UE se implica serios in problema conflictului transnistrean si a destinului european al Republica Moldova este faptul ca, la 6 octombrie, la Chisinau, a avut loc ceremonia de inaugurare a reprezentantei Comisiei Europene in RM si Comisarul pentru Relatii Externe si Politica Europeana de Vecinatate al UE, Benita Ferrero-Waldner, a declarat la ceremonie ca acest eveniment va contribui la extinderea relatiilor dintre UE si Moldova. Comisarul UE a mai spus ca instituirea Misiunii de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene, care isi va incepe activitatea la 1 decembrie 2005, urmeaza sa asigure transparenta si legalitatea la granita dintre Republica Moldova si Ucraina. Aceste evenimente pot fi considerate ca fiind de o importanta exceptionala pentru Republica Moldova, un semn clar ca UE va lupta pentru integritatea teritoriala si europenitatea Republicii Moldova.
Unele concluzii
Ultimul conflict nerezolvat din Europa in sfarsit a ajuns pe agenda marilor puteri. UE si SUA vor fi prezenti, in calitate de observatori in formatul 5+2, si vor contrabalansa partizanatul Rusiei in favoarea Tiraspolului. Trist, dar adevarat, Romania s-a retras sau a fost retrasa din dosarul transnistrean in 1992 si acum nu a putut reveni, cu toate ca Traian Basescu a facut tot ce este posibil pentru asta. Se pare ca marii jucatori mondiali sunt decisi sa convinga Chisinaul si Tiraspolul sa se impace si sa accepte o solutie de reglementare. Care va fi aceea? Federalizare, confederalizare sau autonomie conform legii din 22 iulie votata de Parlamentul moldovean? Nu ne-a ramas mult timp si vom afla. Cert este ca Transnistria nu va obtine independenta multravnita, deoarece nu pentru asta s-au adunat marile puteri la masa negocierilor. Ceea ce nu au inteles separatistii transnistreni este ca atat SUA, UE cat si Rusia nu sunt interesate in crearea unui precedent periculos de secesiune a unui teritoriu de la un stat recunoscut de ONU, pentru ca astfel ar izbucni in flacari toate conflictele separatiste din spatiul postsovietic si de pe intreg continentul european. Si, apoi, in Transnistria nu exista un popor distinct care lupta pentru independenta, caci, conform Cartei ONU, doar popoarele au dreptul la autodeterminare. Populatia majoritara de acolo fiind moldovenii (romanii) minoritari, ucrainenii si rusii, pentru comunitatea internationala ar fi un lux nepermis existenta a doua state moldovenesti sau a trei state romanesti in Europa. Noua, cetatenilor acestei republici, ne ramane sa speram ca reunificarea Moldovei nu se va solda cu blocarea initiativelor euroatlantice de catre elita de astazi de la Tiraspol, ci va conduce la asistarea Republicii Moldova, reintregita de catre UE si SUA, pentru integrarea in UE si NATO cel putin impreuna cu Ucraina.