Oboseala Solidaritatii

Democratia le ia lustrul eroilor, exact asa precum revolutiile isi devoreaza copiii. Timp de 25 de ani, liderii Solidaritatii au intruchipat calitatile necesare castigarii luptei duse de Polonia pentru democratie: inflexibilitatea curajului in fata monstrului reprezentat de comunism si marinimia si viziunea clara din timpul transferului de putere. Toate acestea au fost calitati mari si nobile, iar acum toate par in intregime superflue pentru majoritatea polonezilor.
Aceasta este lectia trista a alegerilor parlamentare din Polonia, de-acum doua saptamani, precum si a scrutinului nesigur pentru alegerea presedintelui, de duminica, ale carui rezultate se vor decide in urma confruntarii dintre Donald Tusk si Lech Kaczynski din 23 octombrie. Pentru a fi siguri, comunistii si post-comunistii care au dominat politica Poloniei chiar si dupa 1989 au fost complet ignorati - stanga nu a obtinut decat 11% din voturi in cadrul scrutinului parlamentar. De asemenea, vechea garda a Solidaritatii a fost pusa la colt. Pentru ca polonezii tanjesc dupa ceva nou.
Recentele alegeri din Polonia au fost primele in care stanga postcomunista a fost irelevanta. Postcomunistii polonezi stiu de altfel ca nu mai pot trai de pe urma mostenirii ce promoveaza organizarea si disciplina, asa ca si-au ales un lider inteligent si atractiv, in varsta de doar 34 de ani. Acesta nu are nimic in comun cu epoca comunista si i-a pus pe liber pe toti fostii membri ai partidului care detinusera functii importante, interzicandu-i chiar si fostului prim-ministru Leszek Miller sa mai candideze pentru Parlament.
Fara indoiala ca nu e nimic rau in asta. Dar insanatosirea completa a democratiei poloneze reprezinta o alta problema. Prezenta la urne la alegerile parlamentare a fost de 40%, fapt care plaseaza Polonia in apropiere de cea mai joasa rata de participare printre natiunile democratice ale lumii.
Apatia politica este data de mai multi factori, insa doi se afla in prim-plan. Cu doar cateva zile inainte de alegerile parlamentare, polonezii au fost intrebati daca spera intr-un trai mai bun. Iar intr-un procent zdrobitor de 60%, oamenii au raspuns ca nu spera in asa ceva. Cei lipsiti de speranta au decis sa nu mearga la vot.
In al doilea rand, una dintre conditiile necesare functionarii democratiei o constituie programele politice clare si suficient de distincte ale partidelor. Acesta nu este cazul Poloniei. Pentru ca programele formatiunilor politice s-au schimbat o data cu sondajele de opinie, iar propunerile economice au fost fie prea complicate, fie prea amestecate pentru a fi intelese de electorat. Asa se face ca acei 40% care au mers la vot au facut-o din motive emotionale, si nu ca urmare a unei alegeri politice clare.
Printre politicienii de frunte ai partidelor care au castigat fara drept de apel alegerile parlamentare - neoliberalii formatiunii Platforma Civica si conservatorii formatiunii Lege si Justitie - aproape fiecare a fost in prim-plan dupa 1989. Prin urmare, membrii noii guvernari, desi nu batrani din punct de vedere psihic, au o varsta inaintata din punct de vedere politic.
In mod surprinzator, tinerii sunt cei mai indiferenti. Cand i-am intrebat pe studentii mei de la Universitatea din Varsovia cati intentioneaza sa mearga la urne, doar doi au ridicat mana. Poate, celorlalti, le-a fost rusine sa spuna ca le pasa de politica si este posibil ca, de fapt, sa fi votat, insa nu cred ca numarul lor a fost prea mare. O generatie intreaga s-a dezvoltat sub semnul apoliticului, chiar al anti-politicului, lucru care nu prevesteste nimic bun pentru viitor.
Cele mai arzatoare probleme din Polonia sunt somajul, care pluteste undeva la 20% - cea mai mare rata din UE - si prapastia tot mai mare existenta intre saraci si bogati. Intr-adevar, numai Rusia si, poate, Ucraina mai au decalaje atat de mari intre venituri. Nici una dintre aceste chestiuni nu a fost inca pusa in discutie in mod decisiv in campania electorala. Principalele probleme pe care cele doua partide castigatoare in alegeri le-au abordat au fost trecutul comunist si coruptia publica. Ambele sunt chestiuni importante, insa trec pe plan secund in fata problemei lipsei locurilor de munca sau a saraciei. Pentru ca, dupa cum se estimeaza, 305 dintre copiii polonezi nu beneficiaza de hrana suficienta. Suntem totusi in Europa, iar copiii nu mor de foame.
Liberalismul, in ambele sensuri ale sale - economic si moral - este oarecum dispretuit. Liberalii sunt vazuti drept niste vampiri, care nu doresc decat sa isi umple buzunarele lor si ale apropiatilor cu bani. Asa ca greu poate fi inteles de ce cei doi candidati principali la alegerile prezidentiale, Donald Tusk si Lech Kaczynski, s-au intrecut in a promova ideile liberale. Dar ce inseamna mica solidaritate in termeni practici? Nimeni nu stie, si nici Tusk, nici rivalul sau nu au spus.
Marcin Krol este decan la Facultatea de Istorie din Varsovia si editor al publicatiei Res Publica, cel mai important ziar cultural din Polonia
Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org

---

Despre autor: