Islamizarea Turciei, mai rapida decat integrarea

Complexitatea negocierilor de aderare a Turciei la UE este logica. Pe langa faptul ca in UE nu exista o pozitie unitara nici in chestiunile mai mici - problema Ciprului, a Greciei - dar nici in chestiuni majore, mai este problema serioasei diferente politice si economice, a pozitiei geografice. Dar cea mai mare problema care sta in fata UE - cum sa impaci statutul de membru al Turciei cu insasi filosofia unitatii europene, care, este adevarat, a suferit in ultimul timp multe modificari. In interiorul Uniunii nu exista unitate. Pe de o parte, exista acolo un curent, ai caror exponenti considera ca UE este o alianta unita de valorile europene comune, de principii economice comune, tinand, totodata, cont de criteriile de dezvoltare economica a tarii. Cu alte cuvinte, o organizatie universala, purtatoare a valorilor europene, ale carei limite de extindere poate si trebuie sa aiba caracteristici tactice. Este absolut clar ca in tarile asa numitei vechi Europe continentale, si in primul rand este vorba de Franta si Germania, domina eurocentristii. Viziunea universala asupra UE este raspandita in Marea Britanie si SUA, desi acestea nu sunt membre UE. Un fleac care nu le impiedica sa exercite presiuni uriase asupra UE. Fireste, in Europa, aceasta atitudine deranjeaza. Cel mai aprig reprezentant al universalistilor in Anglia este profesorul Logan, de la Universitatea din Birmingham, fost ambasador al Marii Britanii in Turcia. La timpul sau, el a declarat ca, daca astazi nu vom putea integra Turcia in UE, atunci nu vom mai putea integra pe nimeni. Avea in vedere faptul ca, pentru americani si englezi, in virtutea cunoscutei politici rasaritene, integrarea Turciei constituie un moment esential in promovarea asa numitelor valori europene in tarile lumii islamului. Americanii si britanicii vor sa includa Turcia in UE pentru ca doctrina lor rezida in raspandirea valorilor universale americane in intreaga lume. Ei considera ca valorile lor sunt cele mai bune, restul fiind imperfecte. In prezent, Turcia reprezinta un exemplu al devenirii unui stat laic, incepand cu guvernarea lui Ataturk, care a incercat sa ridice nationalismul deasupra islamului, sa secularizeze islamul. Din acest punct de vedere, Turcia se prezinta ca un dig la granita dintre lumea islamica si fundamentalismul islamic.
In plus, Turcia este, in egala masura, si cel mai de incredere aliat al Israelului. Dar Turcia de azi nu dispune de autoritate in lumea islamica. Dintr-o serie de motive. Unul dintre ele este, de exemplu, legat de mostenirea otomana, pentru ca, se stie, turcii otomani au fost ocupanti ai lumii arabe. Exista si sentimente anti-rusesti, legate de nationalismul arab. In plus, se stie ca majoritatea islamistilor au o parere negativa despre regimul laic al Turciei. Daca vorbim de Turcia din punct de vedere economic si politico-militar, ea este un adevarat monstru in aceasta regiune. In lumea islamului nu exista tari care ar putea concura cu ea la potentialul economic si militar. Fiind, de fapt, niste societati traditionale, ele nu sunt, practic, capabile de o modernizare contemporana. In realitate, problema nu este deosebit de grava: fie Turcia intra in UE, fie UE, in primul rand Anglia si SUA, o pierd. Este o pozitie suficient de fundamentata. La randul ei, Turcia a obosit sa astepte din partea UE promisa primire calduroasa. In plus, Ankara este puternic enervata. De exemplu, i-a calificat pe francezii care se pronunta ferm impotriva integrarii ei, "cu parul cazut in supa europeana". Treptat, in interiorul Turciei, se intaresc tot mai mult fortele islamiste traditionaliste, nu doar in structurile puterii, dar si pe strada. Nu este de mirare de ce universalistii se tem atata ca vor pierde Turcia. Tocmai de aceea, ei preseaza Europa, de dragul realizarii scopurilor lor globale. Deocamdata, nu au reusit. Si, probabil, nu le va reusi. Problema e ca procesul de islamizare a Turciei se deruleaza intr-un ritm mai alert decat procesul de integrare a tarii in UE. Iar esecul referendumului constitutional a demonstrat ca Europa a facut exces de zel. Cresterea sentimentelor anti-turcesti in chiar interiorul UE, este determinata de insasi politica rasariteana a SUA si a aliatilor lor. Pe de alta parte, acest curs intareste sentimentele anti-occidentale in aceeasi Turcie si in intreaga lume araba. Politica promovata de SUA incepe sa capete tot mai mult trasaturile unui razboi nu doar impotriva religiei, cat a unui anumit mod de viata si sistem de valori. Daca acum un guvern cvasiislamic cum este cel al Turciei reprezinta un mijloc de intimidare a sentimentelor anti-islamice, urmatorul guvern poate fi deja instrument de realizare a acestor tendinte. Dar ma tem ca Occidentul nu va mai avea timp. Partenerii occidentali, adversari ai intrarii Turciei in Uniunea Europeana, pot fi intelesi. Pentru ca probema neadmiterii Turciei in UE este, de fapt, problema iesirii Turciei din sfera de influenta a Occidentului. Si deja nu mai conteaza daca partial sau total.
Copyright: Agentia "Rusia la zi"

---

Despre autor: