Ii trebuie nespus de multa aroganta unui fost presedinte al Romaniei, ca din timp in timp, asemeni unui pensionar pe care nu-l mai baga nimeni in seama, sa iasa la rampa publica, pentru a arunca noroi inspre toti politicienii, in speranta vana ca vre
Ii trebuie nespus de multa aroganta unui fost presedinte al Romaniei, ca din timp in timp, asemeni unui pensionar pe care nu-l mai baga nimeni in seama, sa iasa la rampa publica, pentru a arunca noroi inspre toti politicienii, in speranta vana ca vreun cetatean onest ar mai da mai mult decat o ceapa degerata pe un incompetent mustind de rautati, cu aere de lider regional. Dar, daca deasupra frustrarilor propriei nimicnicii, dl Constantinescu detine dovezi incontestabile care sa ateste ca dl Traian Basescu este parte a sistemului oligarhic creat si sustinut de fosta Securitate, atunci este clar ca in Europa nu vom putea intra, asa cum spunea actualul presedinte, decat cu aroganta. "Nu vad nici un motiv ca noi, aici, acasa, sa nu fim mandri si sa nu intram cu o oarecare aroganta in UE. O aroganta a poporului Roman in raport cu cei care n-au nimic in plus fata de noi." Asa a grait dl presedinte Basescu, si cred ca a rostit unul din marile adevaruri istorice care s-au spus in existenta milenara a neamului. si ca sa nu ma indepartez de Ziua Marii Declaratii, incep prin a fi de acord ca trebuie sa ne dovedim mai aroganti, mai ales cand ne referim la doctori, si cadrele didactice. Oameni fara scrupule, care desi mai bogati decat politicienii, nu se dau in laturi de la a lua spaga, si a compromite prin aceste gesturi o intreaga natiune de sfinti, ai caror reprezentanti de frunte, cu greu vor mai putea demonstra Europei ca suntem, - nu-i asa -, europeni de doua mii de ani... Ultimele cuvinte din "Memoriile" lui Jean Monnet, carte care construieste povestea celui mai extraordinar proiect politic din istorie, - costructia europeana -, spun ca "Natiunile suverane din trecut nu mai pot rezolva problemele prezentului: nu pot sa-si asigure propriul progres, nici sa-si controleze viitorul. Iar Comunitatea in sine nu e decat o etapa a drumului spre lumea organizata de maine." Cand in anii douazeci aceasta idee s-a cristalizat in mintea fostului comerciant de cognac Monnet si a fostului functionar englez Arthur Salter, nimeni nu s-a gandit ca o natiune tanara, precum cea romaneasca avea, in anul de gratie 2005, prin insusi presedintele ei sa propuna un alt palier a aderarii propriei tari la UE. Poate doar Altiero Spinelli, comunistul italian, traindu-si detentia intr-o inchisoare fascista a anilor 40, un alt artizan al aceleiasi idei marete, sa se fi gandit, in timp ce se va fi bucurat de gamela cu supa, la aroganta ca modalitate de acces in randul natiunilor civilizate ale constructiei Europene. Dar nu e sigur. Oricum, ideea arogantei poate sa fie un succes, mai ales ca la nevoie putem ajuta si pe altii, dat fiind faptul ca din aceasta avem destula. Suficient sa mai dam Albaniei, dar mai ales Turciei, in spiritul triumfalei vizite prezidentiale, in care am promis totalul nostru sprijin pentru adererea acesteia la UE, stiute fiind relatiile de prietenie, traditionale, de milenii, care ne leaga de poporul care l-a dat pe Soliman Magnificul si pe Mustafa Kemal Ataturk. Si cum sa nu avem destula aroganta? Ganditi-va numai la dl Adrian Nastase! Dar sa nu-i uitam pe d-nii Eugen Nicolaescu, Adrian Videanu, posesorii unui soi de aroganta pigmentata cu multa lejeritate mintala, Antonie Iorgovan care debordeaza de genul meschin al arogantei grobiene a periferiilor societatii civilizate. Am spicuit doar cateva nume din marea lista a politicienilor, dar putem linistiti sa-i luam "la gramada", daca ne gandim la atitudinea lor de maxima aroganta fata de un popor pe spinarea caruia s-au imbogatit, si in fata caruia sapa zi de zi o prapastie din ce in ce mai vizibila. Este genul arogantei-nepasare, care a facut din politicianul Roman cel mai putin credibil personaj public. Mai jos, in politica nu se afla decat aroganta de a te crede politician cand, in fapt esti doar un personaj greu de definit in mod decent: genul dlorAdrian Paunescu, C.V. Tudor, dar si cel al dlor Mitica Dragomir, George Becali, Virgil Magureanu, Ristea Priboi, ca sa nu facem referire la indivizi de speta si mai joasa, care, si acum, la atatia ani dupa 89, nu au decenta de a citi si urma celebrul "Apel catre lichele" al lui Gabriel Liiceanu. Adaugand la asta genul de aroganta prosteasca de a ne crede "patriotard" buricul pamantului, de a privi invariabil spre "capra vecinului" si a fi multumit ca un lucru - chiar si integrarea Romaniei - poate "merge si asa", (expresii despre care nimeni nu se indoieste ca denumesc stari de fapt pur romanesti), dar mai ales aroganta dlui Constantinescu de a mai arata cu degetul spre fostii securisti nedeconspirati inca de pe vremea cand d-sa era Presedintele tarii si mare "lider regional" ales de un intreg popor tocmai pentru acest lucru, nu putem decat sa fim de acord cu dl Basescu: vom intra in Europa numai gratie arogantei noastre atat de originale. Dupa care, ca in Erico Verissimo, d-nii Basescu si Constantinescu ar putea spune asemeni "Domnului Ambasador", aratand spre o anumita parte a corpului: ...asta lasam mostenire Muzeului National!

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.