Principala problema a clasei noastre politice si a societatii civile a devenit "cum il controlam pe Basescu?" Daca acest politician populist nu este domesticit, ar putea sa transforme democratia intr-o amintire. Avem nostalgici patologici dupa comuni
Principala problema a clasei noastre politice si a societatii civile a devenit "cum il controlam pe Basescu?" Daca acest politician populist nu este domesticit, ar putea sa transforme democratia intr-o amintire. Avem nostalgici patologici dupa comunismul totalitar ceausist si nu este exclus sa avem nostalgici dupa postcomunismul iliescian. Diferenta esentiala dintre Traian Basescu si Gigi Becali este ca primul este cu 7 ani mai in varsta. intre confesiunile geostrategice "off the record" ale sefului statului privind "licuricii" si tiradele "on the record" ale patronului stelist adresate deliberat trustului Antena 1 nu sant diferente calitative. Limbajul, mentalitatile si atitudinile celor doi sant similare. Cam la fel gandesc si se exprima insa in viata lor cotidiana milioane de concetateni, carora "li se rupe" daca Parlamentul este unilateral sau bicameral, daca democratie e reprezentativa sau plebiscitara. Dar daca vreunul ridicat din mijlocul lor ii indeamna sa voteze desfiintarea Parlamentului prin referendum - costa prea mult! - nu ar ezita.
Basescu este produsul simbolic al neputintei elitei intelectuale postcomuniste de a promova un politician puternic, capabil sa lupte contra partidului hegemonic PSD condus de Iliescu, Nastase. S-a apelat la categoria lumpenintelectualitatii, pentru care raporturile politice si geopolitice au reprezentari erotice in lumea "licuricilor." Dupa semiesecul Constantinescu, care nu a avut taria de a lupta pana la capat impotriva "sistemului ticalosit", blocul anti-PSD a apelat tot la un demnitar provenit din rezerva de cadre a lui Iliescu si FSN-ului (tot un fost membru PCR). Paradoxul politic al Romaniei este ca dupa 15 ani de lupte intre blocurile FSN(PDSR, PSD) si anti-FSN (PSD), tara este condusa de o coalitie intre PNL-Aripa Tanara si FSN-Aripa Tanara. Urmatorul pas logic in reforma "morala" a clasei politice romanesti si reducerea costurilor democratiei ar fi ca Basescu sa supuna referendumului sistemul de partide: ce nevoie avem de zeci de partide, dintre care iata doar 6 au intrat in Parlament (nu toate pe cai "morale"), cand mai simplu ar fi sa avem doar doua, Puterea si Opozitia, pe care sa le rotim la guvernare? Decat mai multi licurici mici, mai bine doi mari. Decat sa dea socoteala la doi licurici mari (doua camere parlamentare), Basescu prefera un licurici (sistem unicameral).
Metafizica licuriciului este teoretizata si mediatizata zilnic pe o multime de canale de comentatori si jurnalisti despre care nu stii daca si-au facut singuri harakiri la creierul mic sau executa mecanic programul complicitar al unor trusturi de presa de sprijinire a Cotroceniului in subminarea democratiei. Orice gest, expresie sau reflectie de-a lui Basescu este glorificata de catre acest cor al pretinsei unanimitati. Nici nu a fost lansata bine propunerea parlamentului unicameral, ca au si aparut in presa argumente in favoarea ei. Respectivii s-au facut ca nu observa avantajele incomparabile ale parlamentului bicameral. Parlamentul nu functioneaza mai bine decat alte institutii ale democratiei. Dar daca se gandeste cineva la posibilitatea revenirii PSD la putere sau ca Basescu va reusi in a-i elimina din ecuatie rand pe rand pe Tariceanu, PNL, PC, UDMR, PRM, etc., existenta unei singure camere parlamentare nu mai este deloc atractiva.
Basescu trebuie psihanalizat
Conotatia reprezentarii "universului licuriciilor" ne arata un complex de inferioritate in care se combina ingenios mentalitatea prestatorului de servicii erotice si traditia defetista a lui "capul plecat sabia nu-l taie..." Denotatia geopoliticii populate de "licurici" este universul sado-masochist. Un om care gandeste astfel este pirpiriu. El devine insa supraputernic si atractiv intr-o societate saraca, in care institutiile democratiei sant ineficiente. Ceea nu intelege Basescu si pseudointelectualii care ii canta in struna este ca asa-zisa "reforma morala a clasei politice" este o tinta falsa. De cate dezamagiri fasciste, comuniste si populiste mai avem nevoie pentru a repeta ca revolutiile si reformele care au ca tinta schimbarea "omului" sant imposibile, deci inutile? Nu poti reforma societatea pe bucatele, cum ar fi "clasa politica", pentru ca adevarata tinta este "starea morala si intelectuala a natiunii", care este una de boala. Stalin si bolsevicii lui au epurat de nenumarate ori prin ucidere clasa politica, dar cancerul comunist tot se regenera. Daca societatea este bolnava, poti schimba clasa politica din doi in doi ani, poti pune generatia tanara in locul celor maturi, varstnici, si tot nu se intampla nimic. Nu spun ca revolutia anticomunista din 1989 a fost inutila, ci doar ca nu a afectat decat stratul superficial de vopsea care masca sufletul schimonosit al natiunii.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.