"Moartea petrolului"

Cresterea pretului carburantilor este primul simptom al unei crize foarte putin mediatizate, de care guvernele se feresc sa vorbeasca, dar care va marca in mod decisiv civilizatia actuala: sfarsitul "erei petrolului". Despre acest imens colaps - in jurul caruia s-a instituit un veritabil "zid al tacerii" - vorbesc lucrarile unor reputati specialisti, cum ar fi Collin Campbell sau Jean Laherrerre, ca si marele geofizician american King Hubbert. Conform "Curbei lui Hubbert" catre 2008-2010 se va atinge varful exploatarii petroliere, dupa care "Curba lui Hubbert" marcheaza descresterea progresiva a resurselor pana in anul 2050.
In jurul anului 2050 se va putea vorbi despre "moartea petrolului" ca principala resursa (rezerva) energetica a civilizatiei noastre. Pana atunci, scaderea dramatica a resurselor ne va marca in mod decisiv. Prima revolutie industriala - care a avut loc in Marea Britanie, in jurul anului 1800 - s-a bazat pe forta aburului generat de carbune. Dupa primul razboi mondial, a doua sursa de energie industriala a avut la baza, in cea mai mare masura, petrolul. Asa cum se stie, acest fapt a schimbat din temelii civilizatia, pe plan politic, economic, militar si ca impact asupra vietii de fiecare zi. Petrolul a devenit "hrana civilizatiei". Acum - la inceputul secolului XXI - cei mai mari specialisti vorbesc despre epuizarea acestei resurse vitale si incearca sa periodizeze moartea petrolului, precum si sa anticipeze consecintele uriase asupra civilizatiei umane. Pentru omenire este imposibil - sustin expertii - sa continue sa exploateze la infinit si irational circa 100 de milioane de barili pe zi, fara ca petrolul, ca resursa energetica, sa "moara".
Implicatiile geopolitice, strategice si economice ale interventiilor militare ale SUA in Orientul Apropiat si Asia Centrala sunt generate - dincolo de pretextele propagandistice binecunoscute (razboiul cu terorismul, democratie, libertate etc.) - tocmai de importanta resurselor de petrol si gaze naturale din cele doua zone, pe care Statele Unite incearca sa le monitorizeze, in conditiile crizei petrolului.
Peter Odell: piata energetica pe termen lung
Conform profesorului Peter Odell de la "Royal Swedish Academy of War Sciences", in tarile care au apartinut fortei Uniunii Sovietice, ca si in Orientul Mijlociu, sunt concentrate circa 74% din resursele cunoscute de petrol si gaze naturale. De unde si prezenta americana in aceste doua zone vitale. Companiile petroliere gigant anglo-americane, sustinute de coalitia militara pusa la punct de Washington, incearca sa-si instituie controlul nu numai asupra tarilor cu resurse petroliere, dar si asupra acelor tari prin care trec - sau vor trece - oleoductele si gazoductele companiilor.
In acest context, "Chevron-Texaco", "Exxon-Mosil" sau "Shell" - unele din cele mai mari companii anglo-americane de petrol - au ajuns intr-o dura concurenta cu gigantii europeni: "Total-Fina-Elf" (franceza) sau ENI (italiana), ori companiile petroliere rusesti.
Concurenta acerba de pe piata petrolului se reflecta in mare masura in concurenta politica dintre state, nefiind straina de multe dintre conflictele, revolutiile, schimbarile de regim care au loc in lume.
De aceea, discutiile despre criza petrolului sau moartea petrolului sunt inconjurate de un veritabil "zid al tacerii". Cetateanul obisnuit nu are acces la datele de referinta ale acestui domeniu vital, care se indreapta spre o criza finala. Si nici la literatura consacrata crizei petrolului si impactului sau asupra civilizatiei.
Guvernele considera ca acesta este unul dintre cele mai delicate secrete, date fiind consecintele enorme asupra omenirii. Printre cele cateva organizatii care abordeaza totusi marea tema a inceputului de mileniu se numara "Association for the Study of Peak Oil" (ASPO) sau "Oil Depletion Analysis Centre" (ODAC).
La Serpa, in Portugalia, s-a desfasurat intre 23-25 septembrie 2004 conferinta internationala "Civilizatie sau barbarie". La un an de la aceasta conferinta, unele din pronosticurile facute de specialistii de la Serpa s-au adeverit, confirmand un anumit curs, tinut insa in mare secret de guverne.
"Moartea petrolului": razboaie, inflatie galopanta, concurenta si un nou mod de productie
Multi specialisti considera "Curba lui Hubbert" - care stabileste inceputul sfarsitului erei petrolului intre anii 2008-2010 - drept realista.
Plafonul maxim este fixat in 2008. Iar primul simptom - cresterea pretului barilului de petrol - este elocventa. Daca, pentru 2006, pretul barilului de petrol este estimat in jurul a 125 de dolari, prognoza pentru 2008 este de trei ori mai mare, cel putin. Aceste estimari ii apartin lui Ali Bakhtiar (un iranian), creatorul lui "World Oil Production Capacity", si sunt impartasite de majoritatea specialistilor. Asadar, daca in 2006 vom plati in jur de 125 de dolari barilul, in 2008 pretul va urca la aproape 180-200 de dolari pe baril. Un pret absolut astronomic!
Pe langa cresterea spectaculoasa a pretului la barilul de petrol, exista si consecinte la nivel geopolitic asupra carora guvernele nu sufla, de asemenea, nici un cuvant. In conditiile diminuarii progresive a resurselor de petrol, confruntarea America - Europa se va accentua.
Pe langa razboaiele din Afganistan si Irak, Statele Unite - obligate de criza resurselor petroliere - se vor angaja in noi conflicte (Iran, Columbia, Asia Centrala) cu tarile care mai detin inca rezerve semnificative de combustibili fosili. Este asadar logic ca, in locul "razboiului cu terorismul", sa vorbim mai degraba despre "razboiul global pentru resurse".
Milioane de oameni insa nu inteleg aceste procese profunde, iar mass-media nu le ofera datele exacte ale problemei pentru a nu starni o panica generalizata. Exista si un alt aspect care va marca in viitor civilizatia umana: schimbarea modului de productie.
In deceniile care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, "Banca Mondiala" si FMI-ul au impus o anumita "diviziune internationala a muncii", care a obligat statele subdezvoltate sa se specializeze in exportul anumitor materii prime, de pe urma carora primeau fonduri pentru achizitionarea alimentelor (a hranei).
Acest mod de productie la scara globala a determinat statele subdezvoltate sa abandoneze orice activitate alimentara si sa devina dependente alimentar total de statele bogate, carora le livrau materii prime. S-a afirmat de nenumarate ori ca pentru statele subdezvoltate importul de hrana ar fi mult mai ieftin decat producerea alimentelor in tarile respective. Iar tarile subdezvoltate au urmat aceasta linie. Ca urmare, numeroase tari din Africa, America Latina ori Asia s-au specializat in exportul de materie prima (uneori a unui singur produs): petrol brut, cereale, diverse minerale si metale, carne, cafea, fructe etc. Astfel, ele si-au pierdut capacitatea de a-si hrani propria populatie.
O intrebare se pune: ce se va intampla cu aceste tari subdezvoltate atunci cand pretul de transport - datorita cresterii pretului la petrol - va atinge praguri imposibile pentru ele? Rezulta ca multe state sarace - care nu poseda resurse petroliere - vor fi aduse in stare de colaps economic si - ca un corolar - de haos politic.
Din cauza cresterii exorbitante a pretului petrolului, tarile sarace ale lumii vor trebui sa adopte alt mod de productie. Probabil mult mai primitiv, indepartandu-se astfel astronomic de grupul restrans al statelor dezvoltate.
Altfel spus, criza petrolului nu numai ca va accentua dramatic diferentele dintre grupul statelor bogate si restul tarilor non-petroliere sarace, dar va genera pe glob doua lumi, cu moduri de productie antagonice. Doua tipuri de civilizatie, complet diferite. Tarile bogate si cele sarace nu se vor mai apropia cat de cat, ci se vor indeparta tot mai mult.
Marea faza a tranzitiei: era post-petrol
Printre cei care au luat parte la conferinta "Civilizatie sau barbarie" de la Serpa (Portugalia) s-a numarat si Jorge Figueiredo, un reputat specialist in domeniul energiei, editorul publicatiei de stiri si analize on-line "resistir.info". Cunoscut mai ales prin lucrarea "The Change into a New Energetic Paradigm", Figueiredo si-a intitulat contributia la conferinta "The Great Phase of Transition: The Post-oil Era". Jorge Figueiredo considera ca o criza a petrolului se va declansa cu siguranta in urmatorii trei ani, si va avea efecte dintre cele mai profunde asupra civilizatiei umane. Epuizarea petrolului ca resursa, lipsa unei alternative energetice comerciale, vor antrena civilizatia noastra spre o "epoca de tranzitie" post-petroliera. Dincolo de acutizarea conflictelor politice si economice pe care le va genera inevitabil epuizarea mondiala a resurselor de combustibili fosili, Jorge Figueiredo face unele aprecieri asupra modificarilor pe care le va impune criza petrolului pe termen mediu si lung.
"Moartea petrolului" - tinuta in secret de guverne si mass-media - va avea ca efect sigur distrugerea agriculturii intensive sustine Figueiredo, care sta la baza alimentatiei globale. Fertilizatorii, pesticidele, fungicidele, agro-masinile - tot ceea ce are la baza petrolul - vor disparea treptat. Disparitia agriculturii intensive va antrena o criza alimentara globala.
Criza petrolului va determina, potrivit Figueiredo, o treptata reducere a productivitatii solului si a profitabilitatii agrare. Mai ales pamanturile "obosite", care au dat recolte generatii la rand - si care nu pot fi intretinute pentru agricultura decat cu fertilizatori - se vor resimti in urma absentei chimizarii solului. Pentru refacerea naturala a terenurilor secatuite vor fi necesare decenii. Timp in care foametea va face ravagii. "Foamea globala" va transforma alimentele intr-o noua si neasteptata arma in mainile statelor supradezvoltate, considera Figueiredo.
Pe plan demografic vom asista la un control mult mai ferm al populatiei, dublat de o "dezurbanizare" si o reintoarcere a omenirii spre mediul rural. Proportia actuala, in care 10% din populatie hraneste celelalte 90%, nu va mai putea fi mentinuta in conditiile "mortii petrolului". Aceasta va determina o mare parte din populatie sa lucreze in agricultura, procurandu-si singura hrana.
Jorge Figueiredo considera ca si industria - mai ales ramurile energofage - va fi afectata de moartea petrolului. Industria automobilelor, a transporturilor aeriene, rafinariile etc. vor fi printre primele sectoare afectate.
"Moartea petrolului" va impune alte forme de energie, care din pacate acum sunt fie in stadiul cercetarii, fie sunt foarte putin folosite, fie au preturi exorbitante: energia solara, foto-voltaica, eoliana, energia valurilor, energia hidroelectrica, biogazul, biomasa etc. Ori se va apela la energia nucleara, mult mai riscanta. Ramane hidrogenul, care ar putea fi obtinut din apa. Dar tehnologiile sunt, deocamdata, ne-economice.
"Negativistii" crizei petrolului
O caracteristica a "erei post-petrol" este caracterul sau "sincron": criza va afecta, in acelasi timp, pe toata lumea, sustine Figueiredo. In primul rand prin pretul exorbitant al barilului de petrol, incepand din jurul anului 2008. Ceea ce va determina scumpirea excesiva a carburantilor. Apoi a tuturor produselor. In al doilea rand, prin scaderea dramatica a resurselor de petrol, ceea ce va conduce la razboaie si alte actiuni politice violente.
Tocmai de aceea guvernele, marile companii petroliere si organizatiile internationale (ca "US Geological Survey", "World Bank", OECD, AIEA) s-au ferit cu obstinatie sa vorbeasca despre acest subiect tabu: moartea, in cateva decenii, a petrolului ca resursa energetica, si absenta unei alternative comerciale la acesta; pentru a nu starni "marea panica mondiala", generata de schimbarea civilizatiei noastre, cu tot ceea ce implica aceasta. Desi exista un munte de dovezi in ceea ce priveste epuizarea, in cateva decenii, a petrolului ca resursa energetica. Guvernele, marile companii petroliere si organizatii internationale au produs, totusi, cateva categorii de "negativisti", dupa cum ii numeste Jorge Figueiredo.
In general, "negativistii" sunt economisti cu conceptii dogmatice care sustin ca mecanismele de piata ("mana invizibila") vor reglementa si aceasta problema, care este totusi una de criza globala. Anume prin simpla reajustare a preturilor, conform teoriilor neo-liberale.
Nu se tine seama ce se va intampla cand continente intregi (Africa, American Latina, alte zone) nu vor mai fi, pur si simplu, capabile sa achite, in doar cativa ani, pretul exorbitant al carburantilor.
Un alt tip de "negativisti" ai crizei petrolului si epuizarii sale ca resursa energetica sunt cei care cred, cu multa naivitate, ca progresul tehnologiei va putea suplini rapid dispartia acestei resurse energetice. "Sunt personaje care nu cunosc cu adevarat nimic despre stiinta, dar cred in ea ca intr-o noua religie", afirma Figueiredo.
Mai exista un tip de "negativisti" ai "mortii petrolului" din randul statisticienilor, care vin cu cifre ale rezervelor de petrol existente, "probabile" si "posibile". Multe din aceste statistici sunt confectionate in functie de interesele marilor companii petroliere care le comanda. Acestea au tot interesul, de pilda, sa ascunda faptul ca cel mai mare rezervor petrolier din lume - cel de la Ghawar, din Arabia Saudita - este in declin de cativa ani de zile. Sau ca al doilea put petrolier al lumii - de la Cantarell (Mexico) - se afla, de asemenea, intr-un declin evident al productiei, desi este exploatat abia din 1979.
Jorge Figueiredo previzioneaza mari razboaie pentru rezervele existente de petrol, spectaculoase reorientari politice, precum si "revolutii" in serie - determinate de faza de tranzitie in care va intra civilizatia umana in urmatorii cinci ani. Primul semn sigur al acestei schimbari majore pentru omenire va fi cresterea considerabila a pretului la barilul de petrol, incepand din 2006-2008. Petrolul ieftin nu va mai exista.
Razboaie pentru ultimele mari resurse mondiale
Eric Waddell este profesor de geografie la "Laval University". In numarul 3 din "Global Outlook", publicat in noiembrie 2002 - chiar in perioada care a precedat invazia americana in Irak -, Waddell a facut o serie de precizari, care au starnit senzatie in lumea specialistilor, privind adevaratele ratiuni ale razboiului cu Irakul. Precum si punctele de pe glob in care se vor desfasura viitoare conflicte. Potrivit lui Eric Waddell, Administratia Bush a decis sa intervina militar impotriva regimului de la Bagdad exclusiv din ratiuni de "criza a petrolului" si de acaparare a ultimelor mari resurse mondiale.
Principalele beneficiare ale invaziei in Irak nu erau nici democratia, nici libertatea, ci "BP", "Exxon-Mobil", "Chevron-Texaco" si "Shell". Primul obiectiv al Coalitiei anglo-americane era "securizarea controlului SUA si Marii Britanii asupra marilor resurse din Irak", in perspectiva crizei mondiale a petrolului.
In articolul sau - devenit, intre timp, celebru - Eric Waddell dezvaluie ca in Statele Unite consumul intern excede cu 20 de milioane de barili de petrol pe zi consumul mondial.
SUA sunt cel mai mare importator de petrol: 56% din consumul mondial este directionat catre America. Pentru a se mentine la acelasi nivel, SUA trebuie sa-si asigure accesul la noi rezerve de combustibil fosil. Se estimeaza ca, in jurul anului 2020, importul de petrol al SUA va atinge 66% din productia globala. Asta in conditiile in care rezervele sale interne abia ating 2,8% din resursele mondiale cunoscute.
Doua treimi din resursele mondiale de petrol si gaze naturale se gasesc in estul Orientului Mijlociu (Arabia Saudita, emiratele din zona Golfului Persic, Irak). Perspectiva "mortii petrolului" a aruncat tarile din aceasta regiune in prim-planul interesului politic si militar al Statelor Unite.
A doua zona de pe glob bogata in resurse petroliere si de gaze naturale este Asia Centrala. Mai exact, tarile ex-sovietice din regiunea bazinului Marii Caspice (Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia, Turkmenistan) si Iran, care fac obiectul unei masive infiltrari americane inca din anii '90. Odata cu tarile din jurul lor, pe unde trec sau vor trece oleoductele companiilor americane. A se vedea, in acest sens, "revolutiile portocalii" (finantate de George Soros si "Open Society"), care schimba regimurile in functie de interesele pentru oleoducte ale SUA: exemplul cel mai recent, oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan.
Pentru aceste resurse se poarta si se vor purta razboaie crancene, vor avea loc spectaculoase lovituri de stat, asasinate imunde si "revolutii" de diferite culori. Totul se rezuma insa la doua notiuni: "criza petrolului" si, ulterior, "moartea petrolului".
"Agenda secreta" a Administratiei Bush
Estimarile facute de "Energy Information Administration" plaseaza rezervele mondiale de petrol (existente si posibile) la cifra de 243 de miliarde de barili. Adica cu 25% mai mult decat rezervele care sunt astazi exploatate. Ceea ce da un sens interventiilor SUA cum este cea din Irak, din perspectiva urmatoarelor decenii: "foamea de petrol"!
Irakul poate produce, in mod curent, 11% din totalul productiei mondiale de petrol. Iar, ca rezerve, Irakul se situeaza pe locul doi in lume, dupa Arabia Saudita (112 miliarde de barili). Companiile anglo-americane (BP, Chevron-Texaco, Exxon, Shell) erau insa total absente, pana in 2003, din Irak. Si pana in prezent din Iran. Atat Irakul, cat si Iranul au in schimb contracte avantajoase cu Franta, Rusia si China. Ceea ce explica opozitia acestor tari la agresiunea americana, agresiune nascuta de "agenda secreta" a presedintelui Bush. "Washington Post" comenta, la 15 septembrie 2002: "Eliminarea presedintelui Saddam Hussein ar putea sa readuca companiile de petrol americane in Irak, in dauna celor franceze sau rusesti. O intelegere de 40 de miliarde de dolari, incheiata de Irak cu Rusia, include oportunitati pentru companiile rusesti de a explora petrol in desertul din vestul Irakului. Compania franceza "Total-Fina-Elf" a negociat cu Bagdadul drepturile de a explora si exploata petrolul din regiunea Majnoon, langa granita cu Iranul, care se estimeaza ca ar putea contine circa 30 de miliarde de barili de petrol."
In mod similar, compania franceza "Total Fina Elf" si cea italiana ENI au facut investigatii importante in Iran. Pe de alta parte, "Total Fina Elf", impreuna cu compania rusa "Gazprom" si cea malaeziana "Petronas", a stabilit un "joint-venture" cu "National Iranian Oil Company" (NIOC). Administratia Bush a incercat in repetate randuri sa "torpileze" intelegerile Frantei cu Iranul, sub pretextul ca ele ar incalca "Iran-Libya Sanctions Act".
Rezervele de petrol ale SUA sunt estimate la circa 22 de miliarde de barili. Cele din regiunile Orientului Mijlociu (Irak, Iran) si bazinul Marii Caspice sunt de circa 30 de ori mai mari decat cele americane, reprezentand 70% din rezervele mondiale de petrol.
Controlul militar si politic de catre SUA al Orientului Mijlociu si bazinul Marii Caspice inseamna - in realitate - controlul si dominatia companiilor de petrol anglo-americane asupra a circa trei sferturi din rezervele mondiale de combustibili fosili. In contextul prognozatei secatuiri a rezervelor mondiale, in circa 50 de ani, controlul a trei sferturi din rezervele mondiale de petrol, considera Eric Waddell, inseamna controlul economiei mondiale. Strategia politico-militara a Administratiei Bush incearca sa mentina America in "poll position" in acerba competitie pentru resurse care va marca urmatoarele decenii.

---

Despre autor: