Cotele apelor Sambetei

A trebuit ca inundatiile sa afecteze Bucurestiul si sediul Parlamentului pentru ca aceasta problema sa-i preocupe pe ocupatii nostri politicieni; dar nu pentru prea mult timp...
In cazul Bucurestiului, cauza inundatiilor este clara. Nesimtitii din marile cartiere bucurestene au criminalul obicei de a se spala in fiecare dimineata, determinand astfel cresterea volumului apei reziduale. Niste nesimtiti; sa ia exemplu de la politicienii care isi spala numai constiintele; si, evident, cand ai de spalat lucruri minuscule, consumi putina apa.
Ingrijoratoare este situatia din zona in care se afla sediul Parlamentului. Apa a intrat chiar in sediu si era cat pe ce sa-i ia pe cei doi presedinti; noroc ca se tin cu putere de scaune. S-ar putea insa, pe viitor, sa-i ia cu scaune cu tot.
Dupa cercetari riguroase si competente s-a constatat ca aceasta crestere a nivelului apei Sambetei in zona Parlamentului se datoreaza faptului ca in acea zona se afla multe reziduuri umane, iar diametrul tuburilor de scurgere este prea mic pentru atatea mizerii. Situatia s-a agravat si fiindca parlamentarii s-au hotarat sa munceasca zece ore pe zi, ceea ce a inzecit cantitatea de pipi pe cap de parlamentar (spunem "cap de parlamentar", desi nu e prea corect si sunt pericole de confuzii; dar exprimarea aceasta este mai eleganta, chiar daca, in multe cazuri, notiunea "cap de parlamentar" nu are sens). Traind totusi intr-un stat oarecum democrat, s-a oferit pentru aceste reziduuri sansa unor alegeri anticipate a directiilor in care s-ar putea scurge.
Buletinul meteorologic parlamentar prevede pe viitor vreme senina, calda si linistita; vor cadea cantitati consistente de ploaie, insotite de furtuni si descarcari electrice. Va cadea si grindina, mare cat un ou de la Cornu. Deci, totul va fi foarte bine.
S-au inregistrat cresteri masive ale nivelului apei Sambetei si la sediile principalelor partide politice, ceea ce le-a materializat teama ca ar putea intra la apa. Cresterea consumului de apa in aceste zone se datoreaza faptului ca, date fiind cererile tot mai vehemente ale oamenilor ca viata politica sa fie curata, multi politicieni au inceput sa se spele. Ultimul de pe lista, cu voia dumneavoastra, a consumat cea mai multa apa fiindca vrea sa se spele de pacate.
PSD a infiintat o comisie numeroasa si competenta, formata din Adrian Severin, care a constatat ca inundatiile se datoreaza faptului ca Basescu a furat un atom de oxigen si l-a aruncat in Marea Neagra, ca sa nu mai fie un lac rusesc.
Pentru a face fata situatiei, Partidul Conservator a facut rost de doua luntre si s-a asezat cu fundul in amandoua. UDMR a cerut sa se redacteze instructiunile de urgenta pentru aceste cazuri si in limba romana, pentru a putea fi citita si de dansii.
Intr-o liniste deplina de nu se auzea nici Musca, liberalii au dezbatut cu responsabilitate probleme, ajungand la concluzia reala: apa de ploaie.
Sedinta similara de la democrati a fost tulburata permanent de niste sunete de tipul "boc", "boc". S-a constatat ca erau tunete care insa, nemaifiind majoritare, devenisera foarte anemice. La PRM concluzia a fost imediata: ape tulburi.
Numai Basescu era in apele lui. Inconjurat, precum Ulise, de sirene blonde, agita apele cu picioarele prezidentiale si, privind fix spre prezumtivii, realii sau viitorii inamici, striga satisfacut: "Veti intra la apa!".
Poate e bine sa incercam sa mai zambim din cand in cand; tocmai aceasta caracteristica a poporului de a face haz de necaz a stat la baza supravietuirii noastre ca popor. Dar si la baza superficialitatii noastre, pe care o manifestam in multe domenii, din pacate, fundamentale.
Dupa efortul consumat pentru scrierea acestor randuri am iesit sa ma plimb. S-au inmultit pe strazi femeile in varsta care cer bani pentru o paine. Nu sunt cersetoare "profesioniste", ci femei care se vede ca au avut un serviciu; sunt imbracate saracacios, dar decent. Chiar in fata prefecturii, o fosta profesoara. Nu indrazneste sa ceara; i-e jena. Sta nemiscata, usor incovoiata, demna in saracia ei.
In drum spre casa, la defuncta Ciuperca, o intalnesc pe baba de la Palilula; ii zic "baba", desi e mai tanara ca mine. Dar si ea, si mosul sunt dehobiti, deformati de munca grea de o viata. Vine de multe ori cu niste buruieni, pe care nu i le cumpara nimeni. Ii mai cumparam cate o paine; odata i-am cumparat o cutie de bere. De atunci, de cate ori ma vede, cere sa repet gestul, fiindca berea i-a facut bine la sale. Baba ar avea dreptul la un simulacru de pensie; dar cei care ar trebui sa-i primeasca dosarul cer ciubuc; baba nu are de unde.
Ma uit cu durere la nenorocirea asta cu inundatiile acestea repetate.
Atatia oameni luati de ape, Doamne, de ce nu iei pe cine trebuie?

---

Despre autor: