Cine l-a ucis pe Rafiq Hariri?

Asasinarea premierului libanez Rafiq Hariri, investigata de Natiunile Unite, ar putea provoca o "schimbare de regim" in Siria vecina. Ancheta, care va fi finalizata luna viitoare, se apropie vertiginos de concluzia ca atentatul a fost comandat de la Damasc. Ipoteza a fost deja argumentata in raportul preliminar al investigatiei, publicat in luna martie a acestui an. Documentul noteaza faptul ca Hariri se razvratise impotriva controlului exercitat de Siria asupra vietii politice din Liban. Motivul: Damascul insista sa-l pastreze in functie pe presedintele Emile Lahoud, rivalul de moarte al premierului. Revoltat, Hariri a demisionat, in octombrie 2004, din fruntea Executivului si a inceput sa cocheteze cu tabara anti-siriana. Aceasta schimbare de atitudine ar fi adus dupa sine amenintari dure din partea Damascului. Una dintre ele - se spune - chiar din partea presedintelui Bashar al-Assad. Ancheta Natiunilor Unite - condusa de procurorul german Detlev Mehlis - se apropie de final. Concluziile sale ar putea da lovitura de gratie actualei puteri din Siria, aflata pe lista neagra a Administratiei Bush.
Remember Rafiq Hariri
Rafiq Hariri a fost ucis, la 14 februarie 2005, intr-un atentat cu masina capcana, in centrul Beirutului. Avea 61 de ani, o avere uriasa si reputatia de supravietuitor in afaceri si politica.
Rafiq Hariri s-a nascut la 1 noiembrie 1944 in localitatea Sidon din sudul Libanului, intr-o familie de musulmani sunniti. La 18 ani a plecat sa munceasca in Arabia Saudita. Dupa ce a strans bani din diverse slujbe, si-a infiintat la Riad, in 1970, propria sa firma de constructii. Norocul i-a suras in 1977, cand compania franceza Oger i-a subcontractat edificarea unui palat pentru Regele Khalid al-Saud, in statiunea Taif. Atunci l-a cunoscut pe Printul mostenitor, viitorul rege Fahd. Prietenia acestuia i-a adus numeroase beneficii. Hariri a primit cetatenie saudita, un privilegiu extrem de rar. Compania sa s-a extins, devenind una dintre cele mai puternice din regat. In 1979, a cumparat firma "Oger", transformand-o intr-una multinationala cu sediul la Paris. S-a lansat in afaceri imobiliare, bancare, cu petrol si cu telecomunicatii. A acumulat o avere uriasa, intr-un timp record. A devenit atat de bogat, incat, in 1982, si-a permis sa doneze 18 milioane de dolari pentru ajutorarea victimelor invaziei israeliene din Liban. Cativa ani mai tarziu, contributiile sale financiare au avut un rol substantial in perfectarea Acordurilor "de reconciliere nationala" de la Taif, acorduri care au pus capat razboiului civil care dura de 15 ani.
Ca orice magnat cu ambitii politice, Hariri a investit in presa, construindu-si un adevarat imperiu media. A infiintat la Beirut postul de televiziune "Future TV" si a cumparat actiuni la mai multe ziare. La numai 48 de ani, in 1992, devenea prim-ministru, functie pe care a pastrat-o pana in 1998. A revenit in fruntea Executivului in anul 2000. A demisionat in octombrie 2004, in urma unor neintelegeri violente cu presedintele Emile Lahud, vechiul sau adversar politic. Cand a inteles ca Damascul nu-l va sacrifica pe Lahud in favoarea sa, Hariri s-a reorientat, apropiindu-se de cercurile anti-siriene. In mai 2005 erau programate alegeri in Liban. Nu le-a mai apucat.
Pista siriana
Siria a negat categoric orice implicare in asasinarea lui Rafiq Hariri. Comisia de ancheta a Natiunilor Unite a descoperit, insa, mai multe piste care par sa incrimineze Damascul. Patru generali din serviciile libaneze de securitate au fost arestati, recent, pentru implicare in atentatul din 14 februarie 2005. Toti patru lucrau pentru Siria. Daca au organizat asasinatul, nu au facut-o de capul lor, ci la ordin. Iar ordinul nu putea veni decat de la Damasc.
Potrivit cotidianului libanez "as-Safir", anchetatorii se bazeaza pe declaratia unui martor ocular care sustine ca a asistat la intalnirea secreta in timpul careia s-a pus totul la cale. Intrevederea ar fi avut loc intr-o casa conspirativa din localitatea Bshamoun. Participantii: cei patru generali si cativa responsabili sirieni. Martorul sustine ca i-ar fi auzit vorbind despre asasinarea unei "personalitati din Liban".
Locuinta din Bshamoun a fost perchezitionata in cursul lunii august. Procurorul Detlev Mehlis a cerut verificarea tuturor conturilor si tranzactiilor bancare efectuate in ultimii ani de cei patru generali. O procedura similara a fost adoptata si impotriva altor cinci persoane, politicieni libanezi.
Amenintarea lui Bashar al-Assad
Cea mai spectaculoasa marturie legata de asasinarea lui Rafiq Hariri nu este considerata de anchetatori drept o "proba" serioasa. Walid Jumblatt, liderul "Partidului Socialist Progresist" din Liban, a povestit ca l-a auzit pe Hariri plangandu-se ca a fost amenintat de insusi presedintele Siriei, Bashar al-Assad. Incidentul s-ar fi petrecut in august 2004, cand premierul a intreprins o scurta vizita la Damasc si a fost primit intr-o audienta de 15 minute la seful statului. Hariri si-ar fi exprimat nemultumirea ca Siria continua sa-l sustina pe presedintele libanez Emile Lahoud, in ciuda unor promisiuni anterioare ca acesta va fi shimbat. Bashar al-Assad ar fi replicat textual: "Lahoud sunt eu. Daca tu si cu Chirac vreti sa ma dati afara din Liban, am sa distrug Libanul."
Potrivit lui Walid Jumblatt, Hariri i-ar fi relatat acest episod in toamna anului trecut: "M-am cutremurat cand mi-a povestit. Am stiut atunci ca sentinta sa de condamnare la moarte fusese semnata".
Din punct de vedere legal, dezvaluirile lui Jumblatt nu au nici o valoare. Trebuie notat ca nici credibilitatea "martorului" nu este tocmai impecabila. Actualul sef al "Partidului Socialist Progresist" (functie "mostenita" de la tatal sau) este cunoscut drept un personaj cameleonic, gata oricand sa sara in tabara castigatoare. Walid Jumblatt a fost, de altfel, ani de zile un sustinator inflacarat al prezentei militare siriene in Liban. Relatiile sale cu Damascul s-au racit dupa moartea presedintelui Hafez al-Assad, in 2000. In 2004, denunta indignat "ocupatia straina" din tara sa.
Chiar daca Walid Jumblatt spune adevarul, este posibil ca, la randul lui, sa fi fost indus in eroare de Hariri. La discutia cu Bashar al-Assad nu au existat martori oculari. In Liban a inceput, insa, sa circule informatia ca Hariri ar fi inregistat pe ascuns conversatia cu presedintele sirian, folosindu-se de un "pix-reportofon" primit in dar de la... Jacques Chirac. Cotidianul britanic "The Guardian" consemneaza zvonul, dar ii pune serios la indoiala veridicitatea. Ar putea fi vorba despre o fantezie produsa de imaginarul colectiv. Sau despre o intoxicare deliberata, menita sa creeze panica la Damasc.
Cercul suspectilor si zvonurile de la Damasc
Desi ancheta nu este deocamdata finalizata, pista siriana pare sa se contureze din ce in ce mai clar. Majoritatea analistilor nu se mai intreaba daca ordinul asasin a venit de la Damasc, ci doar de la cine anume. Cercul suspectilor este destul de restrans, el limitandu-se la cei mai apropiati colaboratori ai presedintelui Bashar al-Assad. Iata o lista intocmita de presa libaneza:
Maher al-Assad, fratele mai mic al sefului statului, detine diferite functii in cadrul Armatei si serviciilor de securitate, raspunzand inclusiv de Garda Prezidentiala;
Generalul Ghazi Kenaan, ministrul de Interne, a condus timp de 19 ani serviciul de informatii militare din Liban;
Generalul Asef Shawkat, cumnatul presedintelui (casatorit cu sora lui Bashar, Bushra), seful serviciului sirian de informatii militare;
Generalul Bahjat Suleiman, seful diviziei "Securitate interna" din cadrul "Directiei de Informatii Generale"; aparent, ultraconservatorul Suleiman s-a retras din activitate in luna iunie a acestui an;
Abdel Halim Khaddam, vicepresedintele Siriei. Khaddam pare cel mai putin probabil suspect, fiind prieten si partener de afaceri cu Hariri. El a fost de altfel si singurul responsabil sirian care a participat la funerariile de la Beirut. Raman deci patru persoane suficient de influente pentru a ordona uciderea lui Rafiq Hariri. Interesant este faptul ca cei mai multi analisti nici nu-l iau in calcul pe Bashar al-Assad. Nu fiindca l-ar crede prea "bun", ci pentru ca-l considera prea "slab". Este foarte neclar cata putere are, in mod real, tanarul presedinte sirian. Printul Abdullah al Arabiei Saudite a ramas siderat, la inceputul acestui an, cand, la rugamintea sa ca Siria sa-si retraga, cat mai curand, trupele din Liban, Bashar i-a raspuns candid: "Nu decid eu de unul singur". Raspunsul, absolut normal intr-o societate democratica, a fost interpretat in lumea araba ca un semn inacceptabil de slabiciune. Potrivit unui zvon care a circulat insistent prin Damasc (consemnat de site-ul "syriacomment.com"), presedintele si ministrul sirian de Interne s-au opus asasinarii lui Hariri, dar nu au putut opri complotul pus la cale de Maher, Suleiman si Shawkat. Asa vorbeste "gura targului", neexistand, desigur, nici un fel de probe in acest sens. Pe de alta parte, doi dintre presupusii complotisti nu se impaca deloc bine intre ei. Sunt de notorietate relatiile tensionate dintre fratele si cumnatul presedintelui. In 1999, Maher al-Assad l-a impuscat in stomac pe Asef Shwakat, dupa o cearta violenta. De aceea, multi analisti sunt sceptici la ideea unei aliante intre cei doi.
Un tap ispasitor?
Dupa arestarea celor patru generali libanezi, urmatorul pas firesc al anchetei ar fi punerea sub acuzare a fostului sef al rezidentei siriene din Liban, Rustom Ghazaleh. Daca s-ar fi respectat procedurile obisnuite, el ar fi fost cel insarcinat sa le transmita celor patru ordinul criminal. Se va opri, insa, investigatia aici? Va ramane Ghazaleh tapul ispasitor sau va incrimina puterea de la Damasc? Poate chiar pe fratele presedintelui? Miza politica este atat de mare, incat deznodamantul anchetei va fi decis, probabil, nu de procurorul Detlev Mehlis, ci de strategii de la Washington. Acestia isi analizeaza deja optiunile: sa profite de moment pentru a forta o "schimbare de regim" in Siria, sau, mai bine, sa "negocieze" cu Damascul, devenit brusc mult mai cooperant?
Franta joaca si ea un rol important in spatele scenei. La mijlocul lui septembrie, Asef Shawkat a fost la Paris. Se spune ca el a promis mari concesii in schimbul "ingroparii" anchetei. Printre acestea: securizarea granitei cu Iranul si renuntarea la o serie de obiective siriene din Liban.

---

Despre autor: