Pentru toate neregulile existente la Canal, aparute din cauza erorilor de proiectare, a lipsei de mijloace financiare, tehnice si umane, regimul Gheorghiu-Dej avea nevoie de tapi ispasitori. Procesul ""sabotorilor"" de la Canal.
In 1949, din ini
Pentru toate neregulile existente la Canal, aparute din cauza erorilor de proiectare, a lipsei de mijloace financiare, tehnice si umane, regimul Gheorghiu-Dej avea nevoie de tapi ispasitori. Procesul ""sabotorilor"" de la Canal. In 1949, din initiativa sovietica, au inceput in Dobrogea lucrarile la constructia canalului care trebuia sa lege Dunarea de Marea Neagra. Conducerea de atunci a Romaniei a fost luata prin surprindere de ""sugestia"" lui Stalin. Gheorghiu-Dej s-a intrebat pana in clipa mortii care au fost adevaratele intentii ale ""parintelui popoarelor"" cand a cerut demararea unei asemenea lucrari. ""Sfatul fratelui mai mare"" trebuia urmat fara intarziere. Nimeni nu a stat sa se intrebe daca Romania isi permite sa aloce fonduri pentru o lucrare de asemenea anvergura. Lucrarile la Canal au fost incepute in graba in vara lui 1949. In februarie 1950 nu se depasise inca faza organizarii de santier. CAUZELE REALE. Consecintele s-au aratat destul de repede. Proiectele tehnice ale constructiei nu au fost suficient de bine documentate. Se lucra dupa schite si planuri ce contineau din start erori tehnice. Nici din punct de vedere economic, lucrurile nu stateau mai bine. Romania nu avea resursele financiare necesare pentru sustinerea unui santier-gigant. Lipsa fortei de munca s-a dovedit a fi un alt impediment major in calea bunei desfasurari a lucrarilor. Problema personalului se punea atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Daca numarul celor care trebuia sa lucreze la Canal a fost crescut prin aducerea militarilor in termen si a detinutilor - atat politici cat si de drept comun - , chestiunea gasirii personalului calificat s-a dovedit aproape imposibil de solutionat. In Romania nu existau la acea data oameni suficient de pregatiti pentru a lucra pe un asemenea santier. In plus, utilajele promise ca ajutor tehnic de catre sovietici soseau cu intarziere, erau putine si proaste calitativ. Toate aceste cauze au condus la intarzieri ale lucrarilor fata de ritmul planificat, la costuri foarte mari si la numeroase accidente de munca. CELE DOUA COMISII. Confruntata cu numeroasele probleme pe care le facea Canalul, conducerea de partid a decis in 1952 sa investigheze cauzele neajunsurilor. O comisie alcatuita atat din reprezentanti ai Securitatii, cat si din specialisti a fost trimisa la fata locului. Inginerul Steinbach, specialist in lucrari hidrotehnice si de beton armat si inginerul mecanic Deac au ajuns la o concluzie grava, cuprinsa in raportul final al comisiei de ancheta. Documentul existent azi in arhivele SRI dadea verdictul: ""Lucrarile Canalului, adica investitia uriasa de miliarde, au fost concepute pe baza de documentatii incomplete si gresite"". Cei doi specialisti au cerut spre consultare atat proiectul general, cat si proiectele de detaliu ale intregii lucrari. Au fost refuzati, sub motiv ca sovieticii nu sunt de acord sa arate materialele tehnice solicitate. O alta comisie condusa de Alexandru Draghici a vizitat santierul intre aprilie si mai. La acel moment, Draghici era adjunct al ministrului de Interne. Va deveni el insusi titular al acestui minister, caruia ii era subordonata Securitatea, chiar la sfarsitul lunii mai 1952. Desemnarea unei asemenea persoane, aflata la conducerea unui minister responsabil cu represiunea, demonstreaza intentiile conducerii partidului privind vinovatii. ""SOLUTIA"" SALVATOARE. Cauzele reale nu puteau fi insa remediate. Cum problema exista, cineva trebuia facut responsabil si pedepsit exemplar. Pentru rezolvarea acestei situatii aparent complicate a fost suficient ca liderii de la Bucuresti sa se inspire din experienta sovietica a proceselor staliniste din anii a€™30. Vinovati de toate lipsurile si necazurile oamenilor erau sabotorii, dusmanii de clasa, burghezo-mosierimea si agentii imperialismului infiltrati la Canal, pentru a ""submina unul din cele mai importante sectoare ale economiei socialiste, sperand in restaurarea regimului burghezo-mosieresc si transformarea tarii noastre din nou intr-o semi-colonie a imperialismului"", dupa cum suna rechizitoriul intocmit de procurorul din procesul intentat ""sabotorilor"". ANCHETA. Au fost identificate ca sabotori, arestate si anchetate aproximativ 30 de persoane care lucrasera la Canal, atat ingineri, cat si muncitori. O echipa de la Securitatea din Bucuresti s-a deplasat la Constanta. Ea era condusa de generalul de Securitate Vladimir Mazuru, colonelul Misu Dulgheru (seful Directiei Anchete Penale) si de maiorul Nicolae Doicaru, seful Directiei Regionale de Securitate Constanta. Conform indicatiilor primite de la partid, ancheta trebuia terminata in 15 zile. Pentru ca acest termen sa fie respectat, anchetatorii trebuiau sa lucreze ""zi si noapte"". Inceputa in primele zile ale lunii august, ancheta trebuia finalizata cel mai tarziu pana la data de 23 august. Sistemul foarte dur de ancheta era copiat dupa model sovietic. De altfel, atat ancheta, cat si procesul au fost atent supravegheate si coordonate de consilierii sovietici Alexandru Mihailovici, Tiganov si Maximov. Victime in procesul de la canal:
Aurel Rozei-Rozemberg, inginer si Nicolae Vasilescu-Colorado, inginer, condamnati la moarte si executati; Dumitru Nichita, mecanic de locomotiva, condamnat la moarte si executat; Petre Cernatescu, inginer si Gheorghe Georgescu, inginer,a condamnati la moarte; li s-a comutat pedeapsa in munca silnica pe viata. Urmatorii cinci au primit pedepse cuprinse intre 20 de ani inchisoare si munca silnica pe viata:
Nicolae Frangopol, inginer
Mircea Ciorapciu, inginer
Oprisan Ionescu, inginer
Constantin Nitescu, inginer Petre Vieru, mecanic de locomotiva UN SPECTACOL MACABRU
Despre autor:
