Circula candva o butada ce avea ca sursa un post de radio de poveste: Radio Erevan. Intrebarea era: "E adevarat ca tovarasul Kuznetov a primit in dar o Volga Rosie?" Iar raspunsul venea: "Da, insa cu unele obiectii: nu era rosie ci era neagra, nu era
Circula candva o butada ce avea ca sursa un post de radio de poveste: Radio Erevan. Intrebarea era: "E adevarat ca tovarasul Kuznetov a primit in dar o Volga Rosie?" Iar raspunsul venea: "Da, insa cu unele obiectii: nu era rosie ci era neagra, nu era Volga ci era bicicleta si nu a primit-o ci i s-a confiscat." Raspunsul starnea si probabil starneste rasul si azi prin umor, prin ironia seaca prin care darama orice orizont de asteptare.
Bogdan Radulescu nu are umor si nici simtul umorului. El are doar un rictus aproape maladiv intiparit pe fata si singura lui legatura cu bancul de mai sus este aceea ca incearca sa creeze o realitate paralela, un fel de Mkondo fara nimic magic, plin doar de ismuri si purgatii urat mirositoare. Altfel spus, mult mai pe romaneste spus, persoana minte de ingheata apele. Uneori minciuna poate fi amuzanta cand e nevinovata sau, la limita, poate fi inteleasa uneori. Minciunile lui Bogdan Radulescu sunt insa grele, pline de ura si groase ca o mazga. Le imprastie metodic peste tot, pe unii reusind sa-i pacaleasca, celor mai multi provocandu-le retinerea si pasul inapoi pe care, de regula, bunul simt il face cand este confruntat cu mitocania cea mai agresiva. Din acest motiv probabil ca cei mai multi dintre cei amenintati sau balacariti de Bogdan Radulescu n-or sa-i raspunda. O fac acum eu pentru prima si ultima data, cu riscul asumat pentru abjectiile ce vor putea veni din partea insului, doar pentru a atrage atentia ca individul in cauza nu a fost nicicand interesat de soarta radioului ci doar manat de o foame atavica de "a se ajunge", de a gasi o tribuna, un amvon atat de necesare ambitiilor sale dictatoriale.
In urma cu un an ii spunea, dupa cateva critici aruncate in presa, fostului director Seuleanu ca demersurile sale pot avea ca finalitate unele obiective pragmatice: marire de salariu, telefon mobil si plecari in strainatate. Din pacate pentru el, Seuleanu crezand ca asta va aduce liniste in institutie, a cedat acestui santaj ordinar.
Si intr-adevar in Radio a fost aproape liniste insa doar pana dupa alegeri cand Bogdan Radulescu si-a adus aminte subit ca trebuie sa devina "incomod" relansand marota luptei pentru "un radio depolitizat". S-a creat in jurul familiei Radulescu un grup de protestatari autointitulat Initiativa Profesionala Radio Romania format din persoane de care de abia auzise cineva si i-a demarat o actiune concertata de compromitere a radioului care continua si azi. Si sustin asta pentru ca niciodata nu au incercat solutionarea in interior a vreuneia dintre problemele semnalate ci totul s-a pretrecut afara, pe tarla.
Ma aflu acum in proces cu Bogdan Radulescu dar nu pentru ca el ar fi deschis actiune impotriva mea asa cum minte ci pentru ca eu l-am dat in judecata dupa ce m-a calomniat in ziare si televiziuni, nemaigasind alte argumente sa ma compromita, ca as fi facut politie politica in Radio. Trebuie sa mentionez ca m-am angajat in Radio in 1990 venind direct de pe bancile facultatii, prin concurs. Am primit de la CNSAS o adeverinta in care se afirma ca nu am facut politie politica.
I-am intentat proces si mi-am platit avocatul din banii mei si nu din ai Radioului, cum minte iarasi Bogdan Radulescu, dupa ce fiul meu m-a intrebat stanjenit daca mai sunt in "Politia aia". Nu am cerut indepartarea sa din radio, dupa cum minte Bogdan Radulescu, am intrebat insa Consiliul de Onoare daca atitudinile sale extremiste exprimate in diverse publicatii sunt compatibile cu statutul de jurnalist la radioul public. Redactorul sau sef a pus aceeasi intrebare la Comisiile de cultura ale Parlamentului. Nu a venit nici un raspuns inca.
Nu am solicitat prezenta lui in Consiliul de Administratie al SRR, dupa cum minte Bogdan Radulescu, ci m-am interesat doar de oportunitatea unei astfel de deplasari in conditiile de austeritate pe care le-a impus institutia.
In fine, cred ca individul in cauza nici nu merita efortul scrierii randurilor de mai sus dar am convingerea ca, de fapt, ceea ce se intampla acum arata ca perdeaua de fum care-l invaluia pe insul in chestie, e pe cale sa se destrame si o sa-l vedem asa cum este in realitate: mincinos, intrigant, o tara a unei societati romanesti aflate inca intr-o dureroasa tranzitie.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.