Ceva se intampla. Criza transnistreana incepe, se pare, sa incurajeze creativitatea politica. Ploua cu proiecte. N-a reusit sa se usuce bine cerneala de pe planul Iuscenko, ca practic in cursul unei singure zile au aparut inca doua propuneri. La Bucu
Ceva se intampla. Criza transnistreana incepe, se pare, sa incurajeze creativitatea politica. Ploua cu proiecte. N-a reusit sa se usuce bine cerneala de pe planul Iuscenko, ca practic in cursul unei singure zile au aparut inca doua propuneri. La Bucuresti a fost data publicitatii viziunea Institutului "Ovidiu Sincai" asupra conflictului, iar cateva ore mai tarziu, la Moscova, s-a difuzat punctul de vedere al Centrului de Strategii Politice al Universitatii Bertrand Russel. E un sincronism care ar putea sa dea dea de banuit. Daca proiectele n-ar fi total diferite sub aspect conceptual, as inclina sa cred ca ambele documente sunt fabricate in unul si acelasi laborator politic. Cum insa ele se bat cap in cap, am convingerea ca aceasta simultaneitate este o simpla coincidenta. Nu-i, insa, deloc intamplator faptul ca expertii in problema transnistreana au devenit de la o vreme mai fecunzi ca oricand, producand in serie proiecte de reglementare a conflictului.
E un semn clar ca in cercurile politice internationale crapa rabdarea. Dupa ani de tergiversari, ele vor, in sfarsit, sa scape de acest conflict, dar deocamdata nu stiu cum. Gheata e inca e tare. Se doreste, insa, ca aceasta sa fie sparta cat mai curand posibil. Iata de ce se asteapta sugestii. Propuneri concrete. Cererea, dupa toate probabilitatile, e mare si tocmai de aceea stimuleaza oferta.
Toate partile, si Occidentul, si Rusia, par sa fie intr-o criza de timp si de aceea cauta o solutie care le-ar avantaja. Expansiunea euroatlantica spre Est obliga SUA si UE sa intreprinda ceva de urgenta in Transnsitria pentru a spulbera spectrul celui de-al doilea Kaliningrad. Moscova, la randul ei, confruntata cu noul factor ucrainean dupa venirea lui Iuscenko la putere, dar si cu presiunile occidentale tot mai insistente si greu de suportat, de asemenea se vede constransa sa se grabeasca. De unde si incercarile febrile de a identifica, in sfarsit, o rezolvare magica. Aceasta, insa, nu se intrevede, intrucat scopurile pe care le urmaresc partile prin reglementarea transnistreana sunt diametral opuse.
Occidentul nu are nevoie de nici o solutie care nu i-ar sili pe rusi sa plece din Transnistria. Iar rusii, dimpotriva, nu se pot impaca cu o rezolvare care nu le-ar garanta macar o anumita prezenta pe malul stang. Tocmai de aceea in prezent se lanseaza idei care pareau adineaori imposibile. Pana si cele mai fanteziste dintre ele se analizeaza astazi cu seriozitate. Normal. Pentru a forta aplanarea crizei, e nevoie de o noua abordare a acesteia. Cararile batatorite numai sunt bune de nimic. Nu e de mirare, deci, ca si ultimele doua planuri, cel al Institutului "Ovidiu Sincai" si cel al Universitatii Bertrand Russel par mai indraznete decat toate cele precedente.
Cel dintai propune decuparea regiunii separatiste de restul Republicii Moldova si punerea ei sub tutela internationala. Este vorba, de fapt, de o carantina sau de o inghetare a conflictului pe un termen lung, fapt ce ar urma sa creeze conditii pentru o ulterioara democratizare, demilitarizare si decriminalizare a autoproclamatei republici. In paralel, Republicii Moldova, eliberata de povara secesionista, urmeaza sa i se deschida o portita spre integrarea europeana. La mijloc, astfel, e o simbioza a modelului kosovar cu cel cipriot. E o combinatie de planuri si documentul propus de Universitatea Bertrand Russel. Acesta, la comanda rusilor, imbina memorandumul Kozak cu proiectul Iuscenko. Se propune, in fond, o confederatie de genul Serbia-Muntenegru.
Se vede de la o posta ca prima propunere ar putea fi pe placul Occidentului, deoarece creeaza premise pentru lichidarea enclavei rusesti. Nu-i exclus sa cada de accord cu anumite rezerve si Chisinaul. Dar numai in cazul in care i se promite integrarea in UE. Cea de-a doua solutie este, bineinteles, pe gustul rusilori tocmai pentru faptul ca legitimeaza Transnistria si asigura prezenta lor in regiune. Planul este, totodata, exact ce isi doreste liderul separatist Igor Smirnov care nu ascunde ca agreeaza modelul Serbia-Muntenegru.
S-ar parea, la prima vedere, ca ambele proiecte apropie reglementarea transnistreana, deoarece convin intru totul unei sau altei parti implicate in conflict. In realitate, insa, lucrurile stau exact pe dos.
Bune pentru unii si proaste pentru altii, cele doua planuri nu lasa loc, totusi, pentru un compromis. Si din acest punct de vedere, ele nu contin mai multe solutii decat toate cele lansate pana acum. Iata de ce nu incape indoiala ca identificarea unor noi cai de rezolvare a diferendului nu se va opri aici. Or, aceste cautari nu se vor incununa de success atat timp cat principalii actori nu vor bate palma. Asta, insa, nu se va intampla inainte ca ei sa descopere in cele din urma o pozitie de mijloc intre rigoare si indulgenta, intre interes si posibilitate. Tertul exclus.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.