Dupa scenariul bine rodat al fiecarei toamne politice de la noi, brusc, clasa politica incepe sa fie agitata, cu mult simt de raspundere, de o intrebare: cum va arata Raportul de tara al Comisiei Europene? Corecta preocuparea? Desigur, deoarece se as
Dupa scenariul bine rodat al fiecarei toamne politice de la noi, brusc, clasa politica incepe sa fie agitata, cu mult simt de raspundere, de o intrebare: cum va arata Raportul de tara al Comisiei Europene? Corecta preocuparea? Desigur, deoarece se asteapta probabila recomandare (data ca certa de presedintele Basescu) ca Romania, alaturi de Bulgaria, sa fie primita in UE, respectandu-se astfel "tinta" de 1 ianuarie 2007, recomandata de Consiliul European.
Atunci, unde ar fi problema? Probleme ar fi multe si pe diverse paliere. In primul rand, una generata de contextul in care se produce acest Raport de tara, legat de perspectiva din ce in ce mai improbabila a continuarii procesului extinderii UE au alte noi faze, foarte departe de optimismul politic al "momentului Helsinki", atunci cand se decisese marea deschidere a Uniunii spre cele 12 noi tari. A doua grupa de probleme este legata de jocurile de putere si influenta dintre institutiile comunitare. Pana acum, Rapoartele de tara ale Comisiei Europene erau cele care decideau soarta jocului. Ceva pare ca se schimba: Comisia ar putea decide sa-si extinda analiza tehnica la maximum (cam ceea ce s-a dorit cand la Bruxelles toata lumea, vara trecuta, cerea "o monitorizare cat mai serioasa asupra Romaniei) si sa lase decizia finala pe mana alesilor democratici ai electoratului european, deputatii din Parlamentul European.
Pentru Romania, primavara lui 2006 va fi momentul decisiv, deoarece atunci se va discuta raportul prezentat de Pierre Moscovici, socialistul francez raportor special pentru tara noastra, vice-presedinte al Parlamentului European. Iar acest moment este precedat, din pacate, de o stare de tensiune care pare sa dezvolte exponential de la o saptamana la alta. Pe de o parte, grupul socialist transmite "in clar" semnale din ce in ce mai dure la adresa puterii politice din Romania, ajungand chiar sa faca publica chemarea pentru discutii ambasadorului roman pe langa UE pentru a se atrage atentia asupra efectelor negative pe care le pot avea ultimele dezvoltari de pe scena politica de la noi asupra procesului integrarii. Asta in contextul in care, doar cu cateva luni in urma, tocmai votul grupului socialist fusese decisiv in rasturnarea deciziei luate de Biroul Presedintilor de grupuri parlamentare privind neinvitarea din aceasta toamna a observatorilor romani si bulgari. Dupa ce sustinusera acest punct de vedere, in plen, socialistii si-au schimbat atitudinea si au determinat votul pozitiv.
Care ar putea fi temele de atac? Nu atat coordonatele tehnice din Raportul de tara, adica analiza performantelor romanesti in diferitele domenii specifice ale integrarii, asa cum au fost stabilite la nivelul capitolelor de negocieri, tocmai pentru ca nimeni nu se asteapta la o indeplinire in proportie de 100% a standardelor, mai ales ca nu a fost cazul nici pentru tarile devenite acum membre ale UE. Atunci, este foarte posibil ca dezbaterea sa fie centrata pe cel mai delicat si sensibil punct, acela al respectarii de catre tara noastra a criteriilor politice, asa-numitele "criterii Copenhaga". Daca va mai amintiti, nu demult, in Parlamentul European, fosta raportoare pentru Romania, baroana Nicholson (din grupul liberal-democrat) sustinuta fervent de Arie Oostlander (olandez crestin-democrat), sustinea intr-un amendament la propriul sau Raport ca Romania putea fi acuzata ca nu ar indeplini criteriile statului de drept.
Cum va arata Raportul Comisiei? Cu certitudine echilibrat, foarte argumentat din punct de vedere tehnic pe fiecare capitol, cu rele si cu bune, sever intocmit tocmai pentru a raspunde cererii simultane lansate catre comisarul Ollie Rehn atat de grupul PPE, cat si de cel socialist in a avea o analiza cat mai realista asupra Romaniei. Posibila sursa de noua crispare pentru tehnicienii Comisiei, dar nu semnal determinant pentru un aviz negativ. Deocamdata, miza prioritara a Raportului de tara pare sa ramana continuarea procesului extinderii si cred ca acesta va fi sensul concluziei finale, dar cu amendamentul esential ca transferul de responsabilitate s-a operat deja inspre Parlamentul European, tocmai pentru a valida "opinia tehnica" a Comisiei Europene prin votul alesilor natiunilor europene. Aceasta ar fi a doua miza, poate cea mai importanta, aratand electoratului ca nu birocratia din Bruxelles, ci reprezentantii lor, prin vot deschis, valideaza sau nu etapa a II-a a procesului extinderii. Iar a treia miza este ca toate acestea se fac intr-un moment in care, din toate cauzele mai sus-mentionate, nimeni nu poate spune care este vointa politica majoritara in privinta viitorului extinderii europene. Caz in care dezbaterea asupra Romaniei si Bulgariei ar putea lamuri jocuri mult mai complexe si deschide un precedent evocabil pentru alte eventuale cazuri asemanatoare. Oricum, cea de-a patra miza este absolut limpede: pentru noi, rapoartele de toamna-primavara pot reprezenta ultima "fereastra de oportunitate" pentru ramanerea in joc. In ACEST joc.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.