La doua case de-a mea, chiar acolo unde a votat pentru sine insusi la alegerile de anul trecut, presedintele Basescu a mai dat luni o lovitura de imagine, indemnandu-i pe elevii Colegiului Xenopol sa nu-si bata prea mult capul cu scoala. Singurul arg
La doua case de-a mea, chiar acolo unde a votat pentru sine insusi la alegerile de anul trecut, presedintele Basescu a mai dat luni o lovitura de imagine, indemnandu-i pe elevii Colegiului Xenopol sa nu-si bata prea mult capul cu scoala. Singurul argument care ma face sa nu-mi amintesc cu prea mare enervare in acest context de tovarasa Aneta Spornic - care a declarat cand era ministru al Invatamantului ca nu-i nevoie de limbi straine in programa scolara, de vreme ce ea, care nu stie nicio limba straina, uite c-a ajuns ministru - nu este acela ca dl. Basescu e mai simpatic decat tovarasa sus-mentionata, cu cocul ei tuguiat si "dupesul" de supraelastic: nici nu e greu. Singurul argument serios este acela ca, fac pariu, Adrian Nastase a fost premiant din clasa I pana adineaori.
Parte din sistemul de invatamant prin experienta proprie si prin cea mostenita - in familia mea, generatiile de profesori urca in timp pana in vremea Mariei Terezia - sunt departe de a-l idealiza siropos: stiu bine ca dl. Trandafir e o floare mai rara decat Marius Chicos Rostogan, si asist cu oroare la aluviunile de impostura si coruptie care n-au incetat sa paraziteze scoala de toate gradele in ultimii 50 de ani. Dar nu pot uita ca am intalnit personal sute de invatatori si profesori de inalta tinuta intelectuala, pedagogica si morala, care au pastrat esenta nobila a scolii dincolo de toate vicisitudinile. Pe acestia nu se cuvine sa-i uite nici presedintele Romaniei.
Stiu in ce masura un sistem de invatamant rigid, pe care l-am mai numit odata "palnie", poate fi antipatic pentru un copil cu fantezie si neastampar. La o discutie a ornamentalului Consiliu National pentru Reforma invatamantului, i-am intrebat pe multii pedagogi de scoala noua reuniti in conclav de ce oare copiii aceia veseli, plini de imaginatie, de entuziasm si de idei nastrusnice care intra pe poarta scolii an de an, ies de-acolo dupa 12 clase si bacalaureat cu ochii stinsi si cu o sfanta sila de stiinta de carte: ce le face rau scoala? Pionierul Traian Basescu din poza, ghidus si pus pe pozne, pare sa fi trait din plin aceasta experienta traumatica. Pricep lesne ca azi, el, care indeobste n-are prea multe inhibitii, s-a descarcat de amintiri dezagreabile marturisind ca nu-i sunt dragi profesorii si ca "un an - mentiune, un an - nimic" i se pare modelul de succes. Admirand la televizor rabdarea cu care statea cuminte cat doua cucoane didactice exaltate ii cantau fals marsuri in ureche, ma mir ca n-a spus chiar mai multe.
In antologia mea personala de ziceri despre scoala si slujitorii ei, dl. Basescu figura pana acum cu alta prostie. Discutand odata despre salariile profesorilor, d-sa a pufnit, suparat: "dupa ce ca lucreaza 6 ore pe saptamana, mai vor si leafa?i Cum ideea dupa care proful munceste doar cat da din gura face parte din tezaurul de gandire al poporului roman, aproape ca ma jenez sa repet a mia oara ca profesorii adevarati muncesc mai mult acasa, pregatindu-si lectiile, decat in clasa, incercand sa le explice elevilor, de la tocilarii din banca-ntai la legendarul elev Bula care hahaie in ultima. In schimb, va voi readuce in memorie una din zicerile de neuitat ale lui Grigore Moisil: l-a intrebat ceremonios pe pitifelnicul care ii cerea sa justifice cele 8 ore de productie "tovarase ministru, va referiti la ore-cap sau la ore-fund?i
Ce ma supara de-adevarat este faptul ca dl. Basescu nu pregeta sa arunce mici bombe demagogice in curtea unei scoli, de parca singura lui obligatie ar fi aceea de a-i distra pe liceenii gata sa exclame din nou "Base is cool". Ca presedinte al Romaniei, d-sa ar putea sa se lupte efectiv pentru o scoala mai vie, mai susceptibila sa faca din invatatura o bucurie. Pentru asta, e nevoie insa de mult mai mult decat de o glumita. E nevoie de o finantare corecta - pentru a intelege despre ce e vorba, amintesc ca in Franta media alocarilor anuale e de 9000 de euro pentru un elev si de 6800 pentru un student, cand la noi, alocarea gafaie cu greu catre 500 de euro. Dar e nevoie inca si mai mult de o viziune clara despre rostul scolii in secolul XXI. Dl. Basescu nu e obligat sa aiba el insusi o atare viziune, dar, daca ar privi mai mult spre viitorul natiei si mai putin spre sondajele de opinie, ar putea prea bine sa deschida o dezbatere serioasa pe aceasta tema. N-ar mai fi, poate, la fel de cool, dar ar deveni mai prezidential.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.