Iulia Timosenko: Presedintele a distrus viitorul tarii

"Sezonul tacerii a fost incalcat" - asa au caracterizat numerosi comentatori interventia televizata plina de senzational a fostului prim ministru al Ucrainei. Interviul, de aproape o ora si jumatate, a tinut in fata micilor ecrane nu doar mii de ziaristi si analisti politici, dar si milioane de ucraineni, care de cateva zile se tot intreaba "Ce va fi mai departe?" si "De ce tace Iulia"? in privinta ultimei nedumeriri, s-a creat pur si simplu impresia ca fostul sef al cabinetului de ministri asteapta momentul potrivit, ca prima senzatie sa treaca, lasand locul unei minti ceva mai limpezi si capabile sa judece obiectiv situatia.
Desi aparitia lui Timosenko in fata camerelor de luat vederi i-a surprins pe multi. In primul rand, Iulia Vladimirovna si-a expus destul de clar punctul sau de vedere in privinta actualei conjuncturi din Ucraina, subliniind ca ea nu are nici o vina in crearea unei situatii de impas. Si ca intreaga vina apartine fostilor prieteni si colaboratori, care nu au stiut sa gaseasca un limbaj comun, preferand sa se certe intre ei si sa-si insuseasca cat mai multa putere.
In al doilea rand, in pofida tuturor prognozelor, fostul premier nu a aparut ca un om daramat. Dimpotriva, a incercat sa glumeasca, declarandu-si dorinta de a continua lupta politica si chiar exprimandu-si dorinta de a-l ajuta pe succesorul ei. "I-am lasat lui Iuli Erhanurov pe birou o scrisoare cu sincerele mele urari de succes la noul lui loc de munca". Facand o evaluare a activitatii sale, povestind cum s-a simtit in fotoliul de prim-ministru in conditiile de intrigi politice, Iulia Vladimirovna a afirmat: "A fost un timp cand eram gata sa las totul balta, pentru ca mi se parea o adevarata tortura sa lucrezi in astfel de conditii". Dar m-am gandit ca nu pot abandona totul, pentru ca m-au numit nu functionarii, ci oamenii care au avut incredere in mine. Oamenii care au stat pe Maidan. Nu puteam pleca, pentru ca simteam ca nu ar fi drept. Pur si simplu, nu as mai fi putut sa ma uit dimineata in oglinda".
Intr-un fel, Iulia Vladimirovna a ridicat cortina si in privinta modului in care a fost demis guvernul. "M-am dus la presedinte. Vorbisem cu el cu 20 de minute inainte de acea fatala transmisiune in direct, cand a demis Guvernul. I-am luat mana si i-am spus: 'Viktor Andreevici, cateva minute, te rog. Nu stiu cum sa spun. Va rog doar - nu distrugeti sperantele oamenilor. Nu distrugeti autoritatea.... Haideti sa iesim in fata presei tinandu-ne de mana si sa spunem in fata camerelor ca, atata timp cat suntem impreuna, stabilitatea este garantata in Ucraina'. In acel moment, mi s-a parut ca presedintele a avut o clipa de ezitare in intentiile lui.
Dar tocmai atunci in birou a navalit Piotr Alekseevici Porosenko, fara nici un fel de invitatie, a dat buzna in biroul presedintelui, fara nici macar sa bata la usa. Era, fie-mi iertata expresia, tot numai spume si a inceput sa urle, ca i-au retras mandatul de deputat si ca gestul a fost sustinut de Blocul Iulia Timosenko, a vorbit de tradare si de tradatori. Totul era atat de comic. Presedintele s-a uitat, mi-a intors spatele si a spus ca discutia a luat sfarsit. Si a plecat, distrugand, practic, perspectiva noastra, viitorul nostru, viitorul tarii. Personal, vreau sa spun ca eu consider acest pas absolut ilogic".
Intrebata daca in conditiile noii "puteri portocalii", ucraineanul a ajuns sa traiasca mai bine, Timosenko a aratat ca, in acest moment, trebuie operat exclusiv cu faptele - adica in tara au fost majorate salariile si pensiile, s-a trecut la plata unor venituri suplimentare. In acelasi timp, nu se poate trece cu vederea faptul ca nu o data Guvernul a primit semnale din interiorul tarii, semnale despre o crestere drastica a coruptiei. Tragand linie si oferind o concluzie, Iulia Timosenko a subliniat ca prietenii, colaboratorii ei si sustinatorii lui Viktor Iuscenko sunt, astazi, doua echipe diferite. Totusi, pentru binele Ucrainei, ea ar fi dispusa sa mai lucreze cu presedinele.
Comentariu de Dmitri Babici, difuzat de Utro

---

Despre autor: