Un proces neobisnuit aflat pe rolul unui tribunal federal din Washington relanseaza controversele cu privire la rolul jucat de CIA in preambulul razboiului din Irak. Si ameninta sa sifoneze si mai rau reputatia Agentiei, acuzata de un fost angajat
Un proces neobisnuit aflat pe rolul unui tribunal federal din Washington relanseaza controversele cu privire la rolul jucat de CIA in preambulul razboiului din Irak. Si ameninta sa sifoneze si mai rau reputatia Agentiei, acuzata de un fost angajat ca ar fi ingropat, intentionat, informatii care demonstrau ca Saddam Hussein renuntase, de ani de zile, la programul sau nuclear. Acelasi ofiter sustine ca a fost marginalizat, sicanat si in cele din urma dat afara din CIA - unde lucrase timp de peste 20 de ani - fiindca rapoartele sale nu cadrau cu "linia oficiala" a Administratiei Bush in problema irakiana. La cererea Agentiei, tot acest dosar a fost inconjurat de cel mai mare secret. Nici macar numele reclamantului nu poate fi deconspirat, cu atat mai putin plangerea formulata de acesta. Presa americana a reusit, totusi, sa afle o serie de amanunte despre acest proces exploziv.
CIA ar fi putut cumpara centrifuge irakiene
Chiar daca identitatea reclamantului ramane clasificata, se stie ca acesta este un fost ofiter CIA, disponibilizat in 2004, dupa mai bine de doua decenii de activitate. In ultimii ani, el facuse parte dintr-o unitate clandestina specializata in culegerea de informatii despre armele de distrugere in masa. Aceeasi unitate in care lucra si Valery Plame, agentul acoperit sacrificat de Casa Alba in 2003, intr-un fel de "reglare de conturi" cu conotatie politica. "Un caz care prezinta foarte multe asemanari cu cel al clientului meu", a declarat Roy W. Krieger, avocatul misteriosului reclamant din procesul intentat CIA. Krieger a deplans faptul ca nu are voie sa dea detalii despre aceasta actiune. Cotidianul "New York Times" a aflat, insa, care sunt principalele elemente ale dosarului.
Fostul ofiter CIA considera ca a fost "pedepsit" fiindca informatiile pe care le-a furnizat Agentiei - desi s-au dovedit corecte - contraziceau tezele Administratiei Bush cu privire la arsenalul neconventional al lui Saddam Hussein. Teze care au constituit pretextul invaziei din Irak. Mai precis, reclamantul sustine ca si-a anuntat superiorii, inca din primavara lui 2001, ca regimul de la Bagdad isi abandonase de ani de zile programul nuclear. Aflase acest lucru de la un mai vechi informator, extrem de serios si credibil, care ii povestise ca achizitionase el insusi piese din vechile centrifuge utilizate candva de irakieni pentru imbogatirea uraniului. Acestea fusesera dezasamblate si se vindeau "pe sub mana", cu aprobarea tacita a unor inalti responsabili de la Bagdad. CIA ar fi putut trimite agenti sub acoperire care sa examineze componentele si chiar sa le cumpere - a confirmat informatorul. Ofiterul (astazi reclamant in proces) si-a anuntat superiorii din cadrul Diviziei de Contra-proliferare. Acestia nu s-au aratat deloc entuziasmati de veste. Nu numai ca nu au trimis pe nimeni sa o verifice, dar au omis sa si o comunice mai departe altor agentii americane de informatii, asa cum cerea procedura standard. Ofiterului i s-a spus sa se concentreze pe alte "zone", intrucat referitor la Irak existau deja destule date. False, s-a dovedit mai tarziu.
Lipsa de interes manifestata de responsabilii CIA fata de o pista de asemenea importanta pare cel putin bizara. Nu era, totusi, putin lucru sa ai sansa de a obtine o dovada concreta ca programul nuclear irakian fusese pus definitiv pe butuci. Mai ales intr-un moment in care "armele de distrugere in masa" ale lui Saddam Hussein redevenisera o prioritate pentru Agentie.
Informatia "uitata" si represaliile Agentiei
In mod straniu, informatia cu privire la dezasamblarea si comercializarea (pe bucati) a centrifugelor irakiene nu a fost mentionata in nici unul dintre rapoartele CIA cu privire la programele militare ale Bagdadului. Dimpotriva, Agentia a inceput sa acrediteze teza (sustinuta intens de Casa Alba si Pentagon) ca Saddam Hussein incearca sa-si procure din strainatate componente necesare fabricarii de bombe atomice. Aceasta era si concluzia controversatului "National Intelligence Estimate", un document emis, in octombrie 2002, de comunitatea de informatii din Statele Unite. Comunitate care s-a acoperit de ridicol dupa ce a devenit evident ca irakienii nu mai aveau de mult arme de distrugere in masa, cu atat mai putin un program nuclear. Nici atunci, insa, CIA nu s-a gandit sa scoata la iveala informatia "uitata" cu privire la centrifugele vandute pe bucati. Ea nu a fost dezvaluita nici macar Comisiei senatoriale care a investigat modul defectuos in care serviciile secrete americane si-au facut treaba inaintea invaziei din Irak.
Pentru ofiterul CIA care furnizase informatia-cheie au inceput vremuri grele. Paradoxal, cu cat se dovedea ca avusese dreptate, cu atat necazurile lui se inmulteau. In 2003, a aflat ca este investigat de "contrainformatii", fiind suspectat ca ar fi avut relatii sexuale cu o informatoare. Opt luni mai tarziu, a fost anuntat ca face obiectul unei alte anchete. De data aceasta era banuit ca si-ar fi insusit in interes personal sume de bani alocate pentru plata surselor. Dat afara din CIA in 2004, fostul ofiter neaga categoric toate acuzatiile. El sustine ca singura sa vina este aceea de a fi furnizat Agentiei informatii corecte, dar incomode pentru actuala Administratie. Si a patit la fel ca Valery Plame. Avocatul Roy Krieger explica: "In ambele cazuri, ofiterii au adus - in perioada premergatoare invadarii Irakului - informatii deranjante cu privire la armele de distrugere in masa; si au fost pedepsiti".
Precedentul Valery Plame
Acuzatiile incendiare lansate de fostul ofiter CIA se sprijina pe un precedent care a provocat deja un scandal rasunator in presa americana. In centrul acestui scandal s-a aflat Valery Plame, "colega de serviciu", pana in 2003, cu reclamantul din acest proces. Cariera ei a fost curmata brusc dupa ce "inalti oficiali de la Washington" au dezvaluit faptul ca Plame, care lucra in strainatate ca expert in armament de distrugere in masa, era in realitate agent secret. Informatia a fost "aruncata" in presa la numai cateva zile dupa ce sotul femeii, Joseph C. Wilson IV, publicase in "New York Times" un articol extrem de critic la adresa Administratiei Bush, demontand una dintre piesele de rezistenta ale argumentatiei in favoarea razboiului din Irak. Wilson, fost ambasador al SUA, a acuzat Casa Alba ca a sacrificat in mod deliberat un ofiter american acoperit, din "razbunare", dar si pentru a intimida alti potentiali critici ai politicii sale. El l-a indicat drept sursa a "scurgerilor" catre presa pe Karl Rove, adjunctul sefului de personal al Casei Albe, unul dintre apropiatii presedintelui Bush.
Intr-un articol publicat de "New York Times" la 6 iulie 2003, Joseph C. Wilson IV dezvaluise ca, pentru a justifica interventia din Irak, Washingtonul a folosit propagandistic informatii despre care stia perfect ca sunt false. Wilson marturisea ca el personal fusese trimis sa investigheze, in primavara lui 2002, cazul uraniului nigerian - pe care, chipurile, Bagdadul ar fi incercat sa-l achizitioneze. Descoperise ca totul era o minciuna cusuta cu ata alba si informase Washingtonul cu privire la concluziile sale. Cu toate acestea, Casa Alba a continuat sa invoce "pista nigeriana" in incercarea de a demonstra ca Saddam Hussein derula, in secret, un program nuclear.
Wilson, a carui credibilitate era indiscutabila, dispunea de informatii la prima mana, nu vorbea din auzite. El insusi condusese ancheta din Nigeria, la solicitarea CIA. Articolul sau a cazut intr-un moment cat se poate de prost pentru Administratia Bush, incapabila sa produca vreo dovada ca Bagdadul detinuse, intr-adevar, arme de distrugere in masa, care sa justifice invazia americana. Din ce in ce mai multe voci sustineau ca Washingtonul "exagerase" riscul pe care Irakul l-ar fi reprezentat la adresa securitatii Statelor Unite. Joseph C. Wilson mergea, insa, mai departe: dezvaluirile sale demonstrau ca Administratia Bush nu "exagerase", ci mintise in mod deliberat.
Iata ca acum o alta sursa, cel putin la fel de avizata, dezvaluie faptul ca CIA stia, inca din 2001, ca Irakul renuntase definitiv la programul sau nuclear. Nu este de mirare ca Agentia a cerut clasificarea totala a dosarului. "Nu pentru a proteja securitatea nationala, ci pentru a ascunde opiniei publice informatii incomode din punct de vedere politic" - este de parere avocatul Roy Krieger.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.