Intr-un talk-show recent, dl. Bogdan Teodorescu a produs o fraza care mi-a lamurit multe nedumeriri, dar mi-a si starnit altele: "Presa, zice d-sa, e prin definitie impotriva puterii". In ciuda energiei cu care au fost rostite aceste cuvinte fatidice
Intr-un talk-show recent, dl. Bogdan Teodorescu a produs o fraza care mi-a lamurit multe nedumeriri, dar mi-a si starnit altele: "Presa, zice d-sa, e prin definitie impotriva puterii". In ciuda energiei cu care au fost rostite aceste cuvinte fatidice, nu cred nici ca presa este, invariabil si egal, impotriva oricarei puteri, nici ca asa ar trebui sa fie.
Sa facem putina istorie. In ianuarie 1990, FSN lansa pe toate canalele o vasta operatie de delegitimare a partidelor, asociatiilor civice si publicatiilor de opozitie, care va culmina cu mineriadele. Or, acest refuz al democratiei a avut un ecou formidabil in presa. Cu exceptia catorva publicatii si posturi de radio, majoritatea ziaristilor au regasit atunci, mai mult sau mai putin spontan, vocabularul si vehementa anilor de glorie ai luptei de clasa, infierand foarte de sus "partidele" - FSN nu era partid, era Front - interesate doar de ciolan, desuete, incompetente, gata sa vanda biata tarisoara primului venit.
Sa fi fost acesta doar un trecator "stangism, boala copilariei feseniste"? Sechelele acestei maladii infantile se vadesc pana azi: multi lideri de opinie, echidistanti si destul de respectuosi fata de Putere cand la putere e PSD-ul, isi scot parleala pe seama guvernarilor democratice. Convinsi de impunitate, trateaza Puterea cand cu aroganta superioritate, cand cu ura - latenta sau patenta, dupa caz, de cate ori au in fata o alternativa la PSD.
Orice editorialist are dreptul sa fie partizan sub semnatura proprie. Presa in intregul ei nu are a fi insa nici "pentru", nici "impotriva" puterii. Misiunea ei nu e sa faca concurenta Guvernului, ci sa-i informeze corect pe cetateni. Informatiile sunt depreciate cand faptele se ineaca in epitete si stereotipe: m-am plictisit de stereotipul "coalitia se sparge" inca din anii 1992-1996, cand CDR se tot spargea - la stiri - de doua ori pe saptamana, desi in realitate i-au trebuit aproape opt ani ca sa implineasca aceasta atat de dorita profetie. Stirile sunt descalificate prin titluri-bomba (ma bucur ca dl C.T. Popescu s-a enervat din cauza asta, eu m-am enervat destul pe vremea cand "Adevarul" d-sale ma cita cat se poate de exact cu litere corp 8 si ma infiera in titluri de-o schioapa).
S-ar putea ca dramatizarea ostentativa a fiecarui marunt indiciu de slabiciune, accident sau simpla deliberare a guvernantilor sa se vanda mai bine decat informatia verificata si exacta. Pretul acestui castig e insa mult prea mare: presa isi taie singura craca, debiliteaza o putere care nu-si poate permite, prin insasi natura ei, sa abuzeze impotriva libertatii de expresie instrumentalizand institutiile statului, si pregateste terenul pentru reintronarea unui alt fel de putere, aceea pentru care abuzul e un dat genetic. Asa s-a intamplat intre 1998 si 2000, asa risca sa se intample acuma. Uitati-va in sondaje.
N-am fost si nu am cum fi un partizan neconditionat al prezentei guvernari. Voi continua sa scriu editoriale critice la adresa Aliantei in genere si a presedintelui Basescu in particular de cate ori cred ca actuala administratie nu face bine ce face. Nu e bine nici cand presedintele dubleaza - dribleaza - guvernul, nici cand ministrii se contrazic la televizor. Prea adesea constat cu regret ca aveam dreptate anul trecut cand invitam mai degraba la prudenta decat la entuziasme nemasurate in ce priveste capacitatea reala a Aliantei de a se lupta cu oligarhia. Dar cand il aud pe dl. Nastase cum persifleaza "pe vremea comunistilor era mai simplu, venea cineva, te salta si gata, in timp ce acum trebuie sa modifici regulamentul", uitandu-se parca drept in ochii lui Ciuvica, nu pot sa nu observ ca, oricat m-as distanta critic de actuala guvernare, tot aproape raman, in vreme ce PSD imi e iremediabil strain. Il vedeti pe dl Tariceanu poruncind arestarea cuiva de pe strada?
Nu vreau sa spun ca guvernantii de azi ar trebui sa fie imbalsamati cotidian in apologii, dar nici nu cred ca e corect sa fie sistematic injurati doar fiindca, spre deosebire de PSD, nu inspira frica. Cata vreme nu avem - nu vrem sa avem - o alternativa mai buna decat cea care guverneaza acum, ar fi mai rational s-o ajutam criticand-o rational si decent, nu sa-i fim "impotriva" din principiu. In logica democratiei originale marca Iliescu, mineriadele si infierarile exprima refuzul legitimitatii oricarei opozitii. In logica democratiei autentice, o mineriada de presa impotriva insesi libertatii presei e sinucidere curata.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.