Noua sesiune parlamentara de toamna a debutat cu scantei si anunta un sezon care n-are cum sa fie linistit. De fapt, n-a fost o obisnuita revenire din vacanta, politicienii autohtoni avand de lucru mai toata vara, cand din cauza inundatiilor si a efe
Noua sesiune parlamentara de toamna a debutat cu scantei si anunta un sezon care n-are cum sa fie linistit. De fapt, n-a fost o obisnuita revenire din vacanta, politicienii autohtoni avand de lucru mai toata vara, cand din cauza inundatiilor si a efectelor lor, cand mobilizati de agitatiunile de pe scena publica: alegeri anticipate anuntate, apoi retrase, conclavuri de partid, negocieri, elaborari strategice, remaniere guvernamentala, declaratii belicoase ale liderilor de toate culorile, acordate presei sau lansate la "scolile de vara" cu tineri recruti, unde politicienii adulti izbutesc sa "fure" cate o zi-doua de concediu. Data fiind decizia Coalitiei la putere de a-i inlocui pe presedintii celor doua Camere, nici prin Parlament n-a batut vantul in ultima vreme: legislatorii s-au reunit fie in scurte sesiuni extraordinare (una la Senat, doua la Deputati), fie in sedinte ale birourilor permanente (permanente, intr-adevar: fara vacanta!) sau ale grupurilor.
In fine, toamna a venit si s-au reluat lucrarile "ordinare". Pe langa micile inlocuiri rutiniere de vicepresedinti, secretari si chestori, s-au inregistrat miscari mai ample de trupe odata cu transferul senatorilor: din fostul lor sediu, cel al Ministerului de Interne de dinainte de comunism, apoi al Comitetului Central al Partidului Unic si al secretarului sau general, "mult-iubitul fiu al poporului" Nicolae Ceausescu, alesii Camerei Superioare s-au mutat alaturi de colegii de la Inferioara. Ca urmare, televiziunile i-au putut filma bantuind derutati pe infinitele culoare ale Casei Poporului, sediul faraonic pe care si-l dorise - dar nu l-a mai apucat... - acelasi "mult-iubit fiu...".
Insa adevarata ofensiva parlamentara de toamna abia urmeaza. Alianta PNL-PD conteaza acum pe sprijinul cert al partidelor mici din Coalitia de guvernare, UDMR si PC, asa ca a pornit asaltul pentru ocuparea fotoliilor de presedinte de la Senat si de la Camera. Oricat se va impotrivi, oricat va tergiversa lucrurile prin subterfugii procedurale, oricat va protesta public, pretinzand ca e incalcata grav Constitutia si ca tara se prabuseste sub dictatura, PSD nu va putea opri procesul. "Inamovibilitatea" presedintilor Legislativului nu e o regula a democratiei. Firesc este - in schimb - ca majoritatea sa-i desemneze pe liderii Parlamentului (al doilea si al treilea om in stat, conform Legii noastre fundamentale), din moment ce functiile in disputa se ocupa prin votul plenurilor. "Defectiunea" din decembrie trecut, de dinaintea constituirii actualei coalitii de guvernare, trebuie corectata.
La acest punct, va fi interesant de urmarit atitudinea Curtii Constitutionale. Majoritatea parlamentara va impune modificarile dorite la Regulamentele de functionare, eliminand articolele care prevad ca presedintii Camerelor sunt alesi pentru patru ani. Liderii social-democrati spera ca respectivele modificari vor fi declarate neconstitutionale de catre Curtea dominata - se stie - de fosti demnitari ai PSD sau de rude ale unor lideri ai aceluiasi partid. Dar scandalul respingerii unor articole din pachetul de reforma a justitiei a fost atat de mare, incat e de presupus ca judecatorii Curtii nu vor mai risca o evaluare care ar trece iarasi drept partinitoare, mai ales ca de asta data va fi vorba doar despre regulamentele interne de functionare a unor institutii ale statului, nu despre legi. Intuind corect momentul favorabil, liberalii si democratii au anuntat ca vor opera inlocuirea prin vot a presedintilor de Camere imediat ce vor obtine modificarile procedurale, fara sa mai astepte ca PSD sa ceara avizul de constitutionalitate. Or, instalarea reprezentantilor Coalitiei de guvernamant si apoi revocarea lor ca urmare a unei decizii a Curtii ar declansa cu certitudine o criza politica de nerezolvat altfel decat prin alegeri anticipate, pe care PSD nu si le doreste acum, cand Alianta PNL-PD conduce detasat in sondaje.
Un detaliu deloc neimportant: aparitia numelui lui Bogdan Olteanu printre candidatii liberali la sefia deputatilor. Actualul ministru pentru relatia cu Parlamentul e un apropiat al premierului Calin Popescu Tariceanu. Ascensiunea sa, logica, ar spori coerenta de actiune a guvernarii. Propunerea din decembrie a Aliantei, Mona Musca, demisionara intre timp de la Cultura si Culte, nu mai poate fi o optiune credibila, chiar daca isi mentine capitalul foarte bun de imagine. Cat despre candidatura de la Senat a "veteranului" democrat Radu Berceanu, nu e de spus decat ca, eliberat intre timp de functia executiva din partidul sau, dupa congresul care a restrans numarul vicepresedintilor PD, el ramane un candidat potrivit, nu doar foarte combativ, ci si cu o mare experienta politica si parlamentara.
Ce va urma? Odata instalati noii presedinti ai Camerelor, sunt previzibile doua scenarii, posibil in succesiune: o noua ofensiva legislativa a majoritatii, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, despre care seful statului, Traian Basescu, a afirmat raspicat zilele trecute ca se va produce la 1 ianuarie 2007, fara amanare; sau declansarea mai facila a anticipatelor decat in conditiile unui Parlament cu Camere conduse de opozitie. Normal ar fi ca Alianta sa astepte decizia definitiva de primire din partea Comisiei de la Bruxelles, probabil la primavara. Daca nu cumva PSD va forta - sinucigas - o criza mai rapida...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.