Epopeea TVA

Anul 2005 a fost marcat de o ampla dezbatere cu privire la politica fiscala, dezbatere stimulata de masurile fiscale luate la sfarsitul anului trecut. Participantii la dezbatere s-au impartit in doua tabere: cei care au socotit ca masurile de reducere a impozitelor directe pot fi considerate un succes si cei care au socotit ca aceste masuri vor duce la reduceri severe ale veniturilor bugetare, ceea ce va necesita majorarea altor categorii de impozite. Adica dai cu o mana si iei cu alta. Intr-o anumita masura, scepticii au avut de partea lor expertiza Fondului Monetar International care, inca de la primele negocieri cu Guvernul Romaniei, solicitase cateva masuri ferme de majorare a veniturilor bugetare, cum ar fi majorarea cotei unice de la 16% la 19% sau majorarea TVA de la 19% la 22%. Fara sa aiba inca, la vremea aceea, o evaluare a modului in care economia va raspunde modificarilor fiscale, Guvernul a dat Fondului un raspuns evaziv, acceptand ideea ca, in cazul in care exercitiul bugetar va fi pus in pericol, sa majoreze TVA, despre majorarea cotei unice neputand fi vorba, in nici un caz. In fapt, insa, niciodata Guvernul nu s-a pronuntat categoric pentru cresterea TVA, chiar daca ministrul de Finante sau anumiti lideri ai Coalitiei au evocat o astfel de posibilitate. Mai mult decat atat, propunerea de completare a Memorandumului cu FMI in care se pomenea posibilitatea cresterii TVA nu a fost semnata de Guvernul Romaniei.
E drept ca majorarea TVA ar rezolva multe dintre problemele bugetare. Cresterea la 22% a TVA, inclusiv pentru unele categorii de servicii taxate in prezent cu 9%, ar aduce bugetului un plus de circa un miliard de euro, adica, la nivelul anului 2006, cam 1,4% din PIB. Cu alte cuvinte, mana cereasca pentru functionarii Ministerului Finantelor.
Numai ca noi trebuie sa ne gandim, in primul rand, cum sa usuram viata contribuabililor, si nu cum sa facem viata mai usoara administratorilor. Realitatea anului 2005 a aratat ca exercitiul bugetar poate fi dus pana la capat chiar si fara majorarea TVA. E drept ca anumite segmente, cum ar fi sanatatea sau investitiile, au avut de suferit, dar daca socotim ca in acest an trebuie sa reducem, fata de programul initial, cam 55.000-60.000 de miliarde de lei, in urma diminuarii deficitului bugetar, a onorarii unor cheltuieli angajate anul trecut, dar neplatite, si efectelor inundatiilor, atunci avem si explicatia acestei stari de lucruri.
In anul 2005, chiar si in conditiile reducerii impozitelor directe, veniturile au fost, in termeni reali, mai mari decat cele preconizate prin Legea bugetului. Anul viitor, efectele pozitive ale reducerii impozitelor se vor vedea in evolutia veniturilor bugetare. Vom avea, de asemenea, un plus de 16.000-18.000 de miliarde de lei din continuarea programului de crestere a accizelor, program angajat de Guvernul anterior si care trebuie respectat. Vom avea un plus rezultat din majorarea unor categorii de impozite pe economii si investitii in capital sau in imobile de la 10% la 16%. E posibil ca evolutia PIB-ului sa marcheze o crestere economica sporita. Ceea ce indreptateste sa credem ca pentru anul 2006 putem porni programul de reducere a contributiilor la asigurarile sociale, putem continua programul de recalculare a pensiilor si putem asigura cofinantarea de 10.000 de miliarde de lei pentru agricultura fara sa fie nevoie sa majoram taxa pe valoarea adaugata.
Pentru cresterea pe termen mediu a veniturilor bugetare cu 3-4% din PIB e nevoie de o strategie care sa aiba in vedere urmatoarele: cresterea ponderii fiscalizate in Produsul Intern Brut, ceea ce inseamna reducerea economiei subterane si a economiei naturale, imbunatatirea administrarii fiscale si stimularea ofertei interne. In plus, filosofia bugetara trebuie construita in stransa legatura cu evolutia balantei de plati externe, in principal cu evolutia deficitului de cont curent, ceea ce va obliga la deficite bugetare cat mai mici cu putinta.

---

Despre autor: