Populatia Turciei este din ce in ce mai dezamagita de relatarile detaliate asupra ezitarilor unor lideri europeni de a initia negocierile in vederea aderarii la 3 octombrie, data convenita anul trecut. Intotdeauna a existat o parte a opiniei publice
Populatia Turciei este din ce in ce mai dezamagita de relatarile detaliate asupra ezitarilor unor lideri europeni de a initia negocierile in vederea aderarii la 3 octombrie, data convenita anul trecut. Intotdeauna a existat o parte a opiniei publice turcesti convinsa ca tara nu va fi acceptata niciodata in Europa si ca, de fiecare data cand va fi aproape de a fi inclusa in UE, se vor ivi noi obstacole. Unii dintre noi am incercat sa ii convingem pe prietenii turci sa aiba mai multa incredere in UE - un club de tari onorabile, care isi respecta angajamentele. Vom vedea in scurt timp daca am reusit sa ii convingem sau nu.
La 17 decembrie, anul trecut, Consiliul Europei a programat deschiderea negocierilor cu Turcia pentru octombrie, anul acesta. Guvernul turc a trebuit sa indeplineasca doua conditii: sa indeplineasca reforma juridica in vederea consolidarii statului de drept si a drepturilor omului si sa accepte Acordul de la Ankara, referitor la uniunea vamala cu toate tarile membre ale UE, inclusiv cu Republica Cipru. Turcia a indeplinit aceste conditii: noile prevederi legale au intrat in vigoare la 1 iunie, iar acordul a fost semnat la 29 iulie.
Recunoasterea formala a Republicii Cipru de catre Turcia, inclusiv a drepturilor sale asupra partii de nord a insulei, nu a fost prezentata drept o conditie pentru a incepe discutiile in vederea aderarii. Aceasta este o problema complexa, legata de eforturile secretarului general al ONU, Kofi Annan, de a negocia o solutionare care sa duca la reunificarea insulei.
Anul trecut, atat Turcia, cat si comunitatea cipriota turca au acceptat propunerile secretarului general, care au fost, totusi, respinse de catre partea cipriota elena. Este de asteptat ca Annan sa isi reia initiativele bine intentionate in curand pentru a rezolva problema cu mult inainte de eventuala admitere a Turciei in UE, probabil in jurul anului 2015. Astfel, subiectul Cipru nu ar trebui considerat drept un obstacol in calea initierii negocierilor.
Acelasi lucru este valabil si pentru intentiile unor guverne europene de a include in mod explicit asa-zisul concept de "parteneriat privilegiat" in cadrul acordurilor de negociere drept alternativa la calitatea de membru cu drepturi depline. Aceasta propunere a fost discutata si respinsa in cadrul intrunirii Consiliului European din decembrie, anul trecut, fapt ce a dus la aparitia "negocierilor cu final deschis" in concluziile Consiliului. Aceasta formulare - care nu a mai fost folosita pana acum in nici o runda a procesului de extindere - s-ar putea sa fi deranjat Turcia, insa a fost acceptata, in cele din urma, drept un soi de ambiguitate constructiva, adeseori folosita, de altfel, in diplomatia internationala.
Cu toate acestea, din insasi natura negocierilor in vederea aderarii rezulta in mod evident faptul ca scopul acestora este obtinerea calitatii de membru cu drepturi depline. In absenta acestei perspective, nici un stat candidat nu ar mai trece prin procesul dureros de a adopta zecile de mii de legi prevazute in acquis-ul comunitar.
Mai mult, este dificil de imaginat ce avantaje ar putea fi oferite Turciei in eventualitatea unui "parteneriat privilegiat" in afara de statutul pe termen lung de membru asociat al UE. Uniunea Vamala incheiata in urma cu 10 ani permite comertul liber pentru toate bunurile, mai putin pentru produsele agricole. Turcia este invitata la reuniunile Consiliului, poate participa la diverse programe ale UE si la manifestarile politicii externe europene comune, iar, in calitate de membru al NATO, este partenera in coalitia de securitate UE-NATO. In fine, la fel ca celelalte state candidate la UE, Turcia beneficiaza, de asemenea, de asistenta financiara si tehnica pentru programele de reforma aflate in curs de desfasurare. In absenta calitatii de membru cu drepturi depline, Turciei nu ii mai pot fi conferite alte roluri in relatia sa cu UE.
Comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, a exprimat toate acestea in mod deosebit de clar: "daca vom fi consecventi in ceea ce priveste deciziile pe care noi insine le-am adoptat la cel mai inalt nivel, in cadrul Consiliului European, sunt increzator in faptul ca negocierile vor incepe la 3 octombrie."
Aceasta declaratie a fost facuta sub auspiciile Comisiei Europene si nu ar mai fi multe de adaugat, dar trebuie subliniat ca tine de guvernele europene ca Turcia sa fie tratata cu echidistanta meritata de toate tarile candidate la UE. Revocarea deciziilor si angajamentelor formale sau ridicarea unor obstacole de ultima ora ar transforma credibilitatea Uniunii intr-o bataie de joc. In acest caz, negocierile trebuie sa inceapa la 3 octombrie.
Fostul presedinte al Finlandei, Martti Ahtisaari, este presedintele Comisiei Independente pentru Turcia. Albert Rohan este fostul director general al Ministerului de Externe al Austriei.
Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.