Tarzan, omul circului

Nu are nevoie de sustinere, dar se sprijina pe aplauze. Se propteste in urale. E impins de la spate de zambete. Acrobatul batran, care pluteste in aer sfidand anii senectutii, este printre cei mai varstnici artisti de circ in activitate.

Cei de varsta lui, ramasi in putere, sprijina pamantul pe varful unui baston. Traian Dan Cristea, la 73 de ani, danseaza pe sarma. Face echilibristica sub cupola circului, la zeci de metri inaltime. Pentru el poate sa se rupa si sarma, si chiar de s-ar intampla ceva, e salvat in cadere de aplauzele publicului.
Il urmaresc in timpul spectacolului. Nu mai e tanar demult, are 73 de ani si doar daca esti deosebit de atent ii simti ezitarea de cum intra in manej. Imbracat in clovn, ii ghicesti aerul trist printre riduri, farduri si parul canit. ""Cand sunt trist, imi marturiseste el apoi, ma gandesc la sotie si la fratele mai mare, ambii plecati la Dumnezeu. Ma gandesc la vremurile de glorie..."" Mai si plange cateodata. Acum insa, urca precipitat scarile pana la sarma. Tremura putin, se incordeaza. Face cativa pasi, sarma tremura, bate din palme ca si cum ar cadea: e gagul serii, al batranului. Spectatorii au inima cat un purice. Batranul a parcurs pe sarma fix 73 de pasi. De fapt, 73 de ani.
BUCURII MARUNTE. Locuieste in rulota proptita in curtea altadata goala. Sub imensa palarie cazuta a cerului liber, in caminul pe patru roti, langa care sunt adapostiti, sub o prelata, cateii cu care face acum un numar de circ. Dimineata il vezi cum soseste din piata incarcat de sacose. Nu ma lasa sa-l ajut: spune ca aprovizionarea o face singur, pentru a-si mentine in forma muschii bratelor. E bucatarul-sef al familiei. Direct subordonata este nora. In afara satisfactiilor pe care i le ofera circul, dincolo de manej viata sa este implinita de bucuriile marunte ale vietii: o plimbare in oras, o pizza, o bere, un flirt cu o femeie tanara. Sotia i-a murit acum cativa ani. Nimic insa nu se compara cu bucuria oferita de circ. In spectacol are doua numere, unul de comedie, cu catei, si altul de echilibristica: mers la inaltime pe sarma, cu mici giumbuslucuri la inceputul ""traseului"", pe firul intins din metal. Rasplata muncii sale de o viata: aplauzele publicului. Visul vietii sale: sa moara pe sarma, in circul proprietate a fiului sau.
LA TINTA. S-a nascut la Timisoara, intr-o familie cu 11 copii. Tatal sau era politist, iar mama casnica. Era neastamparat de mic. Tatal sau avea doi ponei negri si o sareta cu roti de guma, in care se urca si sarea direct pe cal. ""Saream din copac in copac. Spargeam si tiglele."" Avea 6 ani cand fratele sau mai mare, Dumitru, a fugit de acasa la circ. S-a dus mai intai ca recuziter, ii placuse un numar cu cutite. ""Pe urma a luat o fata si a facut un numar intitulat Zorro. Era inalt, frumos si puternic. A facut atletica, a lucrat la trapez, rupea lanturi, lasa sa treaca si masini peste el."" Primul numar pe care l-a facut cu el a fost unul de echilibristica, pe role. Pe urma statea in fata unei mese din lemn si fratele sau infigea cutitele milimetric aproape de corpul sau. Pe atunci lucrau la restaurant, la Palace, la Potcoava de argint, in Timisoara. ""Se castigau bani frumosi, parintii se bucurau ca aduceam bani in casa. Eram copii, mergeam cu farfuria la nemti si ne intorceam cu ea plina de bani.""

TINERETEA A TREIA. La varsta in care pentru unii si
mersul in baston e o adevarata echilibristica, Cristea merge pe sarma

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe