In decurs de un deceniu, dupa inscaunare, patriarhul Justinian a facut nu mai putin de sapte vizite la Moscova. Asa era moda pe atunci. In 15 ani dupa prabusirea comunismului in Romania, patriarhul Teoctist nu s-a vizitat niciodata cu omologul sau Al
In decurs de un deceniu, dupa inscaunare, patriarhul Justinian a facut nu mai putin de sapte vizite la Moscova. Asa era moda pe atunci. In 15 ani dupa prabusirea comunismului in Romania, patriarhul Teoctist nu s-a vizitat niciodata cu omologul sau Alexei II. Stim, exista un contencios in privinta Bisericii din Basarabia, reactivata de Bucurestiul eclesial in decembrie 1992, la nivel mai degraba simbolic, dupa cum exista si o scrisoare aproape insolenta expediata tot atunci de Alexei II patriarhului si Soborului nostru. Oricum, si nu cred ca gresesc, nu a mai existat o intalnire fata catre fata intre cei doi patriarhi din primavara lui 1992, cand intaistatatorii ortodocsi s-au dus in corpore la Constantinopol in vizita la noul patriarh ecumenic Bartolomeu I. La intoarcere, un mitropolit roman care facuse o gafa monumentala (declarand, in 1988, cand se praznuia mileniul increstinarii rusilor, pe un vapor, ca nu s-a demolat nici o biserica in Romania) a afirmat intr-un ziar ca problema bisericii basarabene e ca si aranjata. Il convinsese mitropolitul nostru, la o tuica, pe patriarhul Alexei II. Care, e bine de stiut, nu este rus, ci eston. Iar cele cateva zeci de parohii ortodoxe din tara sa au preferat Constantinopolul obladuirii bisericesti a Moscovei.
Trasaturi nationale, oportunismul si mimetismul se manifesta la noi din plin si in plan bisericesc. O perversiune politica - aversiunea lui Ceausescu fata de rusi - a facut ca, inca din timpul comunismului, doctoranzii nostri teologi, intre care viitori ierarhi, sa fie trimisi la studii mai degraba la Princeton, Bossey, Geneva, Dublin, decat in lumea ortodoxa slava. Un numar mic de bursieri a avut, totusi, sansa sa studieze la Institutul teologic Sf. Serghie, fondat la Paris in 1925 de clericii si teologii rusi fugiti din calea revolutiei bolsevice. Constienti de valoarea lor exceptionala, inca din anii '20, Nae Ionescu si preotul Victor Popescu ii tipareau in revista "Logos" pe Nicolai Berdiaev, Lev Karsavim si pe Fiodor Florovski (a nu se confunda cu preotul martir Pavel Florenski). Un deceniu mai tarziu era tradus la Sibiu marele teolog Bulgakov, probabil din franceza, deoarece prenumele sau Serghie devenea... Serghei. Acest institut teologic a dat cateva exemplare de mari teologi ortodocsi. Imi amintesc cum parintele Staniloae mi-a pus in mana, in 1985, concentrata carte a lui Vladimir Lossky, "Essay sur la Theologie mistique de l'Eglise d'Orient", aparuta in 1944 si tradusa la noi de parintele Vasile Raduca in anii '90. Sirul teologilor rusi de la Paris il incheie azi parintele Boris Bobrinskoi. Concomitent, un centru teologal ortodox de anvergura a aparut pe langa manastirea Sf. Vladimir din Statele Unite, de care se leaga numele lui Ivan Meyendorff, descendent, ca si Alexandr Schmemann, din familiile germanilor veniti in Rusia pe vremea lui Petru cel Mare si trecuti la Ortodoxie. E bine de stiut ca dupa caderea comunismului in tara noastra teologii rusi din Exil au fost editati in mod sistematic de Sorin Dumitrescu la "Anastasia". Pentru ca samanta teologiei ortodoxe in Europa Occidentala, respectiv in Statele Unite, rusii au rasadit-o cu succes si folos spiritual.
E imbucurator ca o delegatie de profesori ai Facultatii noastre de Teologie din Bucuresti a facut la sfarsitul anului trecut o vizita colegilor lor de la Moscova. Parintele decan Nicolae Necula a publicat la intoarcere o ampla relatie in acest sens: am aflat astfel ca se doreste traducerea Teologiei Dogmatice Ortodoxe a parintelui Staniloae in ruseste. Insa este prea putin. Noi nu stim ce se intampla, bisericeste vorbind, in tara pravoslaviei. Ne intereseaza, iarasi, prea putin situatia bisericeasca din Ucraina, atat de framantata, problema autocefaliei, raporturile lor cu greco-catolicii (in numar de 2,5 milioane acolo), eforturile patetice - asemanatoare cu cele de la noi - pe care Patriarhia Moscovei le face pentru concilierea si reunificarea cu eparhiile din diaspora ruseasca (una bogata si influenta), dupa cum nici situatia bisericeasca din Serbia nu ne intereseaza, dar vrem sa ne fie recunoscute episcopia de la Varset si drepturile romanilor de pe Valea Timocului... In urma cu zece ani, patriarhul Teoctist a crezut ca-l face praf pe sobrul patriarh Pavle daca merge pana aproape de liniile frontului. Zadarnice viclenii turcesti...
Asa cum, politic si economic, nu stim sa privim in jurul si imprejurul nostru, nu o facem nici bisericeste. Politica noastra externa ecleziala e legata de caruta greceasca: de cea ecumenica, respectiv ateniana. Acolo ne rezolvam interesele, afacerile si, din cand in cand, cu ce ramane, umplem valizele ierarhilor (tot greci) din Orient care au mai putine parohii decat un protopopiat romanesc.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.