Dupa ce presedintele Traian Basescu a declarat in fata Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa ca la mine s-a referit atunci cand a afirmat ca un ziarist l-a amenintat, i-am cerut sa faca gestul la care era obligat inca de la sfarsitul lunii
Dupa ce presedintele Traian Basescu a declarat in fata Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa ca la mine s-a referit atunci cand a afirmat ca un ziarist l-a amenintat, i-am cerut sa faca gestul la care era obligat inca de la sfarsitul lunii mai: sa depuna o plangere penala pentru atentat la siguranta nationala, insotita de inregistrarile convorbirilor telefonice - fiindca au existat doua convorbiri la data de 28 mai, prima spre orele pranzului, la initiativa sa, iar cea de-a doua, seara, la initiativa mea. Dar domnul Basescu a spus ca nu va face acest lucru, intrucat nu doreste si nici nu dispune de vreo proba. Dupa care a refuzat sa intre intr-o disputa pe aceasta tema. Cu mine sau cu altcineva. Nu a fost posibil. Mai multi directori din mass-media au intervenit, solicitandu-i precizari si in legatura cu cealalta afirmatie care a facut valuri in urma cu cateva saptamani, referitoare la o pretinsa discutie pe teme politice pe care as fi avut-o cu premierul Tariceanu, in urma careia acesta s-ar fi lasat convins sa nu mai demisioneze. Si asupra acestui "eveniment", lansat la apa de presedintele Traian Basescu, el a sfarsit prin a declara ca nu detine probe si ca si-a format aceasta convingere doar pe baza unor deductii. Consider ca celelalte subiecte atacate la intalnirea Consiliului de Onoare cu seful statului sunt off the record, asa ca nu voi face mai multe precizari. In schimb, voi dezvolta o tema, pe care pana acum nu am asociat-o cu Traian Basescu. A teoriei conspiratiei.
Aceasta rezulta si din modul in care au fost abordate aproape toate celelalte subiecte. Am convingerea ca ne aflam in prezenta unei personalitati extrem de puternice, de voluntare - fapt pe care, de altfel, il constatasem pe parcursul celor 15 ani, cat am fost prieteni - care nu doreste, sub nici o forma, sa devina prizonierul celei mai inalte functii in stat, pentru care cetatenii l-au desemnat pe cinci ani. Este aproape o drama shakespeariana. Un personaj, bine cusut politic, un veritabil animal de prada in aceasta grea meserie, ajunge, ca urmare a unei conjuncturi extrem de ingenios administrata, in cea mai inalta pozitie pe care i-o pot oferi romanii. Si totusi, nu incape in functie. Pentru ca nu poate face aia si ailalta. Pentru ca trebuie sa-si cantareasca vorbele, gesturile, faptele. Pentru ca este cel mai puternic si, in acelasi timp, cel mai putin liber dintre cetateni. Si, mai ales, pentru ca nu a fost pregatit pentru fisa postului. Si poate nici nu a dorit cu adevarat sa detina aceasta pozitie. Decat timp de cateva luni, inainte de alegeri, cand retragerea neasteptata a lui Stolojan i-a deschis o dramatica oportunitate. Basescu ar vrea sa conduca nava numita Romania, dar nu o poate face singur. Ci doar intr-o echipa. Care s-a dovedit a fi o alaturare toxica a unor personalitati din medii si partide diferite. Cu obiective diferite, cu apucaturi si capacitati si ele diferite. Iar presa, care trebuie sa fie libera - nu e asa! - in loc sa-i sufle in panze, ii cenzureaza fiecare derapaj. Ba mai este certat chiar si atunci cand nu greseste. Teoria conspiratiei este cea mai simpla si rudimentara auto-explicatie a unora dintre esecurile pe care le inregistreaza initiativele prezidentiale. Scaderea de popularitate a presedintelui Basescu este tot un efect al conspiratiei. Opozitia "interna", adica a fostilor tovarasi de partid sau de alianta, este, conform proiectiei lui Basescu, rezultatul unor manevre facute in camera ascunsa de odioase grupuri de interese. Iar nebunia este ca mijloacele de a lupta impotriva atat de multor conspiratori - si zilnic, altii si altii scot capul - sunt extrem de limitate, daca ne uitam la atributiile sefului statului, conferite prin Constitutia Romaniei. Asa ca domnul presedinte Basescu incepe, din ce in ce mai des, sa semene cu un elefant intrat in panica, daca nu intr-un magazin de portelanuri, oricum intr-un fel de iarmaroc romanesc. Ce e de facut?
O solutie pe care am propus-o in editorialul publicat ieri a fost vehement contestata de domnul Basescu. Si anume, organizarea unui referendum care sa clarifice, pentru multi ani de acum incolo, raporturile dintre seful statului si executivul aceluiasi stat. Printr-o deplasare a "funditei" in sus sau in jos. Ori puteri sporite pentru seful statului, care sa-l elibereze din corset, ori puteri diminuate. In eventualitatea in care nici referendumul nu mai este bun de nimic, lui Traian Basescu nu-i mai ramane decat sa arunce peste bord toate teoriile conspiratiei, sa renunte la idiosincrazii si chiar la puseurile de antipatie si sa se apuce, fie si "babeste", de constructia unui stat european. Cu atatea puteri si prerogative cate are. Fara a solicita nimic in plus. Fara a utiliza "otuzbirul" cu fostii parteneri din Alianta DA.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.