Dan Ciachir: "Diavolul nu alege"

Exista vreo asemanare intre episodul de la Tanacu si cel de la Taize?
Exista una fundamentala, despre care o sa va si vorbesc, dupa cum exista si o deosebire esentiala asupra careia va trebui sa ne oprim.
Asa cum vedem, diavolul nu alege intre ortodocsi si catolici. Este "ecumenic" cand vine vorba de incercarea de a discredita marile Biserici crestine. La Tanacu aveam de a face cu un tanar calugarit si preotit la repezeala, neispravit duhovniceste, care era atras diavoleste de perspectiva sfinteniei si a vedetismului spiritual. De altfel, barba sa lunga cat a sfintilor, duritatea rasputiniana sunt elocvente in acest sens. Si sa profitam de prilej pentru a spune ca fostul ieromonah a fost caterisit pentru fapte calugaresti - nesupunere fata de ierarh si razvratire evidenta - si nu pentru fapte care intra sub incidenta Justitiei lumesti. Biserica nu i s-a substituit acesteia din urma.
Tanara care a comis abominabila fapta de la Taize este o laica.
Cred ca de aici incep deosebirile...
Aveti perfecta dreptate deoarece tanara Luminita ar fi putut deveni calugarita romano-catolica, intrucat apartine acestei Biserici. Arhiepiscopia catolica locala a fost insa mult mai circumspecta si mai eficienta decat ierarhul care l-a calugarit si hirotonit pe fostul duhovnic Daniel Corogeanu. Iata ca la romano-catolicii din Romania au functionat selectia, circumspectia si discernamantul pe care ierarhii si staretii trebuie sa-l aiba in vedere la orice calugarire. Desi numarul credinciosilor catolici din Romania este mult mai mic decat al ortodocsilor, Biserica romano-catolica nu s-a lasat sedusa de cantitate, cum se intampla adesea in Biserica noastra nationala.
Totusi o crima s-a produs la Taize, infaptuita de aceasta tanara refuzata la calugarire...
Intr-adevar nenorocirea s-a produs, dar a fost infaptuita de o laica, o femeie de 36 de ani care nu apartine clerului, asa cum apartinuse Corogeanu. Asa incat oprobriul legat de crima de la Taize nu se resfrange si asupra unei Biserici, ci doar asupra unei romance dezechilibrate, de religie catolica. Pentru ca va amintiti cate lucruri s-au pus in mod nedrept pe seama Bisericii Ortodoxe Romane cu prilejul episodului de la Tanacu, iar presa a scris pe larg despre "barbarie, practici medievale" etc. Revin la ideea ca diavolul nu alege intre catolici si ortodocsi cand e sa ispiteasca si asa cum Biserica romano-catolica a fost impecabil de rezervata in raport cu drama de la Tanacu, se cuvine sa fim si noi, ortodocsii, in raport cu drama petrecuta la Taize.
Sfant contemporan
Multe grupuri de ortodocsi romani frecventeaza reuniunile de la Taize.
Este foarte adevarat ca incepand din 1990, in fiecare an, in mai multe sute de tineri romani ortodocsi, dar si catolici si protestanti au frecventat aceste rodnice intalniri spirituale concepute inca din 1940 si puse in practica de vrednicul de pomenire frate Roger.
Cum vedeti sfarsitul fratelui Roger?
Ca pe al unui sfant contemporan.
Credeti ca mai este posibila sfintenia in ziua de azi?
Nu numai ca este posibila - ea a fost si ramane posibila in toate timpurile - dar este nevoie mai mult ca oricand de marturisire crestina in lumea libertara si seculara in care traim. Occidentul, despre care se spune ca e desacralizat, ne-a dat alaltaieri o dovada de autentic martiraj. Fratele Roger a murit ca un martir si sfarsitul sau nu poate sa nu impresioneze prin maretia sa.
Revenind la faptul ca si la Tanacu, si la Taize protagonistii episoadelor respective, pe langa ca sunt romani implica doua tinere lovite de boli psihice, ce puteti spune in acest sens? Nu s-ar cuveni o mai mare colaborare intre medici si Biserici?
Desigur. Dezechilibrul mintal, tot mai des intalnit, este o consecinta a presiunii vietii moderne agitate. Un mare psiholog si psihiatru roman, profesorul Enachescu, spunea pe buna dreptate ca a avut situatii in care parintele Iliarion Argatu (un cunoscut duhovnic de la manastirea Cernica) i-a trimis virtuali pacienti care trebuiau tratati medical si nu asistati duhovniceste. La randu-i, profesorul Enachescu i-a trimis parintelui Argatu cateva persoane care aveau nevoie de duhovnic, si nu de psihiatru.
Cunoasteti initiative sistematice in planul acestei atat de necesare intalniri Biserica-medicina?
Primul exemplu care imi vine in minte este cel al colocviului anual "Medicii si Biserica" organizat de prof. dr. Mircea Gelu Buta, directorul Spitalului Judetean din Bistrita, in colaborare cu Arhiepiscopia Clujului.

---

Despre autor: