Personalitate intelectuala de anvergura, Gabriel Andreescu este de multi ani ceea ce se cheama "o prezenta" pe scena noastra publica: lider al societatii civile, activ in diverse organizatii neguvernamentale, specializat in domeniul drepturilor omnul
Personalitate intelectuala de anvergura, Gabriel Andreescu este de multi ani ceea ce se cheama "o prezenta" pe scena noastra publica: lider al societatii civile, activ in diverse organizatii neguvernamentale, specializat in domeniul drepturilor omnului si al drepturilor minoritatilor, observator atent al vietii politice si "om de opinie", cu foarte rapida reactivitate la evolutiile societatii romanesti (vezi articolele sale publicate sau difuzate, in diverse etape, din 1990 incoace, in revista "22", la Radio Europa Libera, in "Observatorul cultural" si, in ultimii ani, in "ZIUA"). Expert international, elaboreaza sau participa la elaborarea de studii locale, regionale, globale, alcatuieste rapoarte pe teme fierbinti, este invitat in grupuri de monitorizare si de sprijin in tari si zone cu probleme.
Este - totusi - fizician de formatie (absolvent al facultatii de profil din Universitatea bucuresteana in 1976), atras in tinerete de logica si filozofia limbajului (vezi volumul sau "Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Functii si operationalizare", publicat dupa revolutia din 1989, mai exact in 1992). Traseul de la stiintele exacte la cele sociale si la implicarea civica si politica are explicatii biografice. Catre mijlocul anilor '80 si din ce in ce mai inversunat in jumatatea a doua a deceniului, Gabriel Andreescu devine unul dintre cei mai radicali oponenti ai regimului comunist: trimite texte de protest in strainatate, e anchetat, suporta tratamente represive, e arestat in perioada decembrie 1987-ianuarie 1988 si face greva foamei in iunie 1989, dupa care Securitatea ii impune "exilul interior", cu domiciliu obligatoriu in afara Bucurestiului, la Buzau (orasul sau natal), si-l supravegheaza continuu, pana pe 22 decembrie 1989. Din nou arestat, eliberat in "focul revolutiei", participa din primele momente la organizarea societatii civile si, treptat, la istoria politica si sociala a perioadei.
Trei trasaturi ordoneaza atare biografie zbuciumata: radicalismul moral, protestatar fata de dictatura comunista; militantismul civic in democratie; si sustinerea sistematica a valorilor in care crede prin cercetare, conceptualizare si prin contributii evaluative si normative in materie de drepturi cetatenesti. Sunt - de fapt - trepte succesive de implicare, la nivele diferite de actiune: de la "marginalitatea" razvratita a dizidentului la participarea "in miezul lucrurilor" la facerea noii lumi libere si apoi la reflectia din ce in ce mai riguros conceptualizata si mai larg contextualizata asupra binelui si a raului lumii in care traim, ajungand la contributiile de tipul expertizei si al elaborarilor legislative, interne si internationale. O impresionanta - as spune - coerenta de destin, asumat si asumata de un om drept si curajos, intelectual complex si vizionar in felul lui, ca toti visatorii intr-o lume mai buna.
Scrierile sale se distribuie la fel de coerent intre implicarea "omului de opinie", bataios, oricand gata sa spuna cu voce tare toate adevarurile incomode, indiferent de riscuri (platind - vai! - nu o data pentru asta), si rigoarea expertului, unul dintre cei mai buni cunoscatori pe care-i avem - cel mai bun, de fapt! - in materie de drepturi ale omului si drepturi ale minoritatilor: istorie a domeniului, legislatie internationala, dezbateri si evolutii recente. In prima categorie de texte intra publicistica sa, textele "de opinie", articolele si eseurile in care descrie situatii si cazuri concrete, critica, pledeaza, propune solutii, adeseori cu o pasiune a dreptatii care impune, mai ales in pasajele in care narativitatea asa-zicand "literara" atinge puncte de frisonanta intensitate emotionala (o parte dintre textele de acest fel au intrat in volume precum "Patru ani de revolutie", 1994 sau "Polemici neortodoxe", editat pe CD-ROM, 2001). In categoria a doua, de sistematizare a cercetarii, intra cartile, studiile, rapoartele sale mai "tehnice", pe probleme ("Ruleta. Romani si maghiari. 1999-2000", 2001, "Extremismul de dreapta in Romania", 2003 etc.). Pentru ca volumul sau cel mai recent, "Natiuni si minoritati" (Editura Polirom, 2004) sa articuleze toate aceste preocupari intr-o propunere teoretica proprie, de filozofie politica: in perspectiva "sistemului global", vazut ca retea complicata de structuri, Gabriel Andreescu propune ca solutie flexibila de rezolvare a problemelor minoritatilor ideea de "model canonic", mai putin imperativ ca "standardele" (legi, normative). Cartea e - de asta data - strict "stiintifica", atent construita, in trepte conceptuale, ca un tratat. De altfel, autorul nostru a devenit intre timp, in 2003, doctor in stiinte politice, cu o teza despre - fireste - protectia minoritatilor nationale...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.