Duckadam evacuat de CEDO

La sfarsitul lunii iulie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a pronuntat o noua decizie impotriva Romaniei. Europa a rezolvat un proces pe care Justitia romana l-a tergiversat mai bine de 12 ani, invocand motive de o ilaritate iesita din comun. Hotararea inseamna deschiderea unei noi jurisprudente, prima dupa celebrul caz Brumarescu versus Romania. CEDO a dat inapoi o vila din centrul Aradului, fostilor proprietari, facand dreptate dupa aproape 55 de ani. Casa a fost nationalizata abuziv in 1950, apoi un intreg etaj a fost vandut "eroului de la Sevilia", Helmuth Duckadam, care a transformat-o pentru putin timp in sediu de partid. Pe 21 iulie, Curtea Europeana a obligat Guvernul roman sa restituie in termen de trei luni imobilul fostilor proprietari sau in caz contrar sa plateasca despagubiri de 80.000 de euro. Aceasta suma s-ar adauga altor cateva milioane de euro, cu care statul roman este dator deja unora dintre cetatenii romani care au castigat procese la Strasbourg.
Ca in Romania...
Alexandru Stoenescu isi construieste, in 1941, o casa in mijlocul Aradului, din agoniseala de o viata. In 1950, casa este nationalizata abuziv, iar in 1993 cei trei proprietari, fiii lui Alexandru Stoenescu, intenteaza un proces statului roman, pentru aplicarea abuziva a Decretului 92 din 1950. Judecatoria Arad respinge actiunea, in 1994, sustinand ca nu este de competenta ei. Apelul de la Tribunalul Arad este si el respins in 1995, pe temeiul lipsei competentei materiale. In 1996, chiriasii vilei din Arad (Rivis, Pantea si Duckadam) isi depun cererile pentru cumpararea apartamentelor in care domiciliau. In acelasi an, Helmuth Duckadam, care devenise chirias la scurt timp dupa castigarea Cupei Campionilor Europeni de catre Steaua, cumpara intreg etajul I al imobilului, cu doar 38,5 milioane de lei. Interesant este ca doar Duckadam a fost privilegiat. Celorlalti doi proprietari nu li s-a dat posibilitatea cumpararii apartamentelor in care stateau, desi locuiau in acelasi imobil. In 1997, Judecatoria Arad admite ca imobilul a fost nationalizat ilegal si abuziv, dar in acelasi timp sustine ca Duckadam este proprietar de drept al apartamentului cumparat. Dupa contestatii peste contestatii, in 1999, Curtea de Apel de la Timisoara da si ea o sentinta de o ilaritate iesita din comun. Cere radierea ca proprietar a statului roman si inscrierea reclamantilor ca proprietari, dar sustine in acelasi timp ca Duckadam este, si el, proprietar. Duckadam a mizat pe renumele sau si de cate ori a avut ocazia i-a atacat in presa pe adevaratii proprietari.
CEDO nu are treaba cu fotbalul
Saturati de justitia partinitoare din Romania, care dadea cu dezinvoltura decizii total contrare evidentei, adevaratii proprietari depun, la sfarsitul anului 1999, dosarul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. In 2002, Duckadam realizeaza ca-i fuge pamantul de sub picioare si ca, in curand, va trebui sa paraseasca apartamentul si incearca sa-l vanda. Pretul: 72.000 de euro. Nimeni nu s-a pacalit sa dea banii pentru un bun de care s-ar fi putut bucura pentru scurt timp. In 2004, Duckadam face in imobil sediul Partidului Noua Generatie si incearca sa gaseasca totusi pe cineva care sa-i ofere bani pentru apartamentul pe care stia ca il va pierde. Pe 21 iulie 2005, a venit si decizia asteptata de atatia ani de la CEDO. Curtea Europeana hotaraste, in unanimitate, ca statul roman va trebui sa restituie reclamantilor imobilul in urmatoarele trei luni, de la data sentintei. In caz contrar, statul va fi nevoit, tot in trei luni, sa ramburseze proprietarilor 80.000 de euro ca daune materiale, 5000 de euro daune morale si 1600 de euro cheltuieli de judecata. Suma pe care a stabilit-o CEDO este insa o suma artificiala, etajul I al imobilului din Arad valorand mult mai mult. Curtea Europeana s-a ghidat, insa, probabil dupa anunturile de vanzare lansate de Duckadam.
Romania, la mutare
De unde va lua statul roman cei 87.000 de euro, in cazul in care nu va restitui imobilul in natura celor in drept, pentru respectarea hotararii de la Strasbourg? Evident de la bugetul statului, buget format si din impozitele si taxele noastre. Ar mai fi si alta solutie. Un posibil recurs la sentinta data de CEDO. Acesta ar putea fi facut de catre agentul guvernamental (care se subordoneaza, in mod curios, Ministerului de Externe, si nu celui al Justitiei, cum ar fi firesc). Prin aceasta, Guvernul roman ar putea insa sa se discrediteze total si sa se puna contra angajamentelor politice interne si externe asumate, ancorandu-se intr-un trecut juridic stanjenitor. In plus, s-ar contrazice singur, deoarece la doar o zi de la decizia data de CEDO, pe 22 iulie, in Monitorul Oficial a aparut Legea 247, lege ce priveste reformele in domeniul proprietatilor si justitiei. Aceasta lege adauga listei deja existente o serie intreaga de imobile care trebuie restituite fostilor proprietari. Astfel, pana si cladirile de interes public sunt pasibile de restituire, conform acestei legi. Numai in cazul in care cladirea nu mai exista sau nu poate fi gasita nici o posibilitate, cat de mica, de a fi retrocedata in natura, proprietarul poate fi despagubit.

---

Despre autor: