"Aprindem lumanarile si plangem pustiul din jur"

Se adapostesc in cocioabe imprejmuite de gradini ce acum par imense deserturi. Sarutand icoanele, privesc la nimicul de afara prin crapaturile zidurilor mucegaite. Pazind cei cativa saci cu var, primiti ca ajutor de la Guvern, se hranesc in sila cu ierburi fierte.

Furie, disperare, tristete si frica. Asta simt victimele inundatiilor din comuna valceana Ionesti. Azi, la o luna dupa dezastru.
EXIL PRINTRE RUINE. Traiul multor localnici din comuna Ionesti nu mai e la fel ca inainte. Chinul indurat in timpul inundatiilor i-a marcat pe multi. Vizibil traumatizati, unii nu stiu nici acum incotro sa apuce. Opt familii incearca sa o ia de la capat, dar fara nici o speranta. Acolo unde Dumnezeu a uitat sa isi intoarca privirea, candelele si icoanele stralucesc in geamuri mai tare ca oricand. E semn ca oamenilor le-a mai ramas doar credinta. Pamantul abia s-a uscat, iar casele distruse de viituri par niste stafii ce se ridica dintr-un pustiu. Zeci de kilometri si nici un zambet. De o luna, numai lacrimi si plansete. Batranii ramasi fara agoniseala de o viata par niste copii neajutorati, care implora mila. Exilati intr-o mare de ""nimic"", te apuca strans de mana si te lasa sa le stergi amaraciunea din ochi. In urma inundatiilor din luna iulie, familia Uta din satul Marcea nu a mai ramas cu mare lucru. Casa e crapata, iar gradina e goala. Peste tot sunt ingramadite boarfele pe care nu le-a luat apa, iar singura avere este o dormeza primita de pomana. Ajunsi la capatul puterilor, sotii Uta cred ca nu isi vor mai reveni vreodata dupa cosmar. ""Ce sa mai simt eu cand calc pe pardoseala si imi scapa piciorul printre blani? Mi-e asa de teama si tremur toata cand picura afara. Imi iau indata puisorii si ii urc in pod. Imi strang omul in brate, aprindem lumanarile si plangem pustiul din jur. Ma tem ca o sa ne ia apa iar"", spune printre lacrimi Elena Uta.
AU MURIT INGERII. Batrana poarta mereu o cruce in buzunar. Se roaga pentru sotul sau, ramas fara un rinichi, si se gandeste daca va mai apuca ziua de maine. ""Apele au ras tot in jur. Acum mancarea noastra sunt pepenii si ierburi d-astea de vara. Cand ne razbeste foamea taiem si cate un pui lesinat. In fiecare noapte, ne culcam pe dormeza aceea inalta, de teama. Mai deschid un ochi cateodata si plec mana sa vad daca nimeresc in apa. Parca au murit toti ingerii! Mi-au mai ramas taieturile de pe picioarele ce-au umblat prin lacuri si namoale"", marturiseste Elena Uta. Familia Uta a primit drept ajutor dupa inundatii doi saci cu var, doi cu ciment si 5 milioane de lei. Medicii au vaccinat-o numai pe Elena impotriva bolilor infectioase, nu insa si pe sotul sau.
LESINURI LA SLUJBE. Greu incercata de furia puhoaielor a fost si familia Balteanu. Doi batranei amarati, care ar vrea sa-si traga sufletul, mai ales ca nu au mai ramas cu nimic. Fara pamant, doar cu o pensie de cateva sute de mii de lei, pensionarii traiesc de pe o zi pe alta. ""Nu mai rezist. Barbatul meu acum a iesit din spital, dupa ce s-a imbolnavit de spaima apelor. Azi am cumparat o lubenita pentru el. Eu ma sacrific, mananc niste biscuiti. Abia imi mai pot tine plansul. Ne-am dus la biserica. Batranelul meu, cand aude glasul popii, lesina de durere si iese afara. Nu mai am decat un junghi ce secera asa inima"", spune Floarea Balteanu. Din cauza mizeriei aduse de puhoaie, femeia spune ca s-a imbolnavit. Ajutorul de 5 milioane s-a dus de mult. Zidurile continua sa se darame, iar acoperisul peste casuta de chirpici si placaj s-a lasat de tot. La plecare, abia calc pe drumurile mancate de apa. Oamenii ma privesc printre ulucile strambe. Le-ar fi rusine sa ceara ceva. In departare inca se zareste veranda plina de toale, unde nea Balteanu isi plange suferinta. Schiopatand, striga dezamagit dupa mine: ""Am luat-o de multe ori de la inceput, insa acum suntem cu totii obositi, s-a sfarsita€¦"".
BATRANETE INECATA. Comuna Babeni. Pe pamantul sterp localnicii sparg o ceapa si se cearta pe o bucata de mamaliga. Paralitici, se tarasc sa doarma pe sobe ori pe lucrurile burdusite de puhoaie. Oamenii care poarta etichetele de sinistrati inca asteapta o minune care sa insemne mai mult decat o sticla de apa minerala. Corvoada e aceeasi pentru totia€¦ Inundatiile din luna iulie au fost o adevarata lectie de viata chiar si pentru batranii satului din Babeni. Loviti de furia naturii, s-au ridicat sleiti de forta si au strigat dupa ajutor. Cei feriti de revarsarea apelor le-au spus sinistrati. Casele darapanate au devenit locuri de pelerinaj pentru straini. Ca sa ajungi in pragul unei casute trebuie sa calci pe cate un bolovan ori pe o scandura. Altfel te scufunzi in mocirla. Si totusi, pe fata ti se contureaza un zambet cand vezi cum un amarat de caine apara cu strasnicie ramasitele. Te doare saracia lucie.
O FELIE DE MAMALIGA. Familia Biculescu parca n-ar fi osandit o viata. Refuzi sa crezi ce vezi. Doi batrani cu urechile ciulite care pandesc fiecare pas ce se apropie... Te invita in magazia lor, caci asta le-a mai ramas. Ca sa treci pragul iti trebuie sange rece. In pat, o femeie schilodita isi numara zilele. Paralizata de cinci ani, Maria Biculescu cara acum si povara apelor. La 73 de ani, puhoaiele i-au furat caminul, gradina, sufletul... ""Mai bine ne pradau hotii. Apa m-a gasit goala si m-a lasat si mai goala. Uite, picioarele astea frante le-au ridicat militarii. In rest, nimic. Toate sunt distrusea€¦ si asa o sa ramana. Nici din paturi nu s-a ales mare lucru, fiindca suvoaiele au lovit cu putere"", povesteste Maria Biculescu. Camaruta batranei e loc de sfat cu mosul sau. Acolo mananca si-si plang amandoi amintiri triste. ""Cu ce ne tinem noi in viata acum?! Gradinile sunt goale, pamant la camp nu am avut, asa ca ne certam pe o felie de mamaliga. Si cu ceapa, ce bine merge! In zilele bune mai facem rost si de cate o bucatura de salam ori branza si o rupem colea pe o foaie de hartie asternuta pe un scaunas"", marturiseste Maria. Batrana paralizata a carei fericire e un colt de mamaliga cu ceapa nu cantareste mai mult de 35 de kilograme.
APA DE DUPA APA. Dupa retragerea apelor din case, oamenii au sperat sa primeasca ajutoare de la Guvern. A venit doar Guvernul, cativa demnitari care paseau prin noroaie cu speranta campaniei electorale pentru anticipate in suflete. Ajutoarele financiare promise intarzie sa apara. Numai o minune, spun satenii, a facut ca la Babeni sa ajunga cateva pachete. Aici, solidaritatea nu a venit decat de la cativa kilometri. ""Bani nu
s-au primit. In schimb, am receptionat 39 de pachete cu haine, paturi si alimente de la Primaria din Caineni. Localnicii de acolo donasera ajutoare pentru sinistratii din restul tarii, dar nu le-au mai trimis, ca aveam sinistrati chiar in judet la noi"", a declarat Ion Bizic, viceprimarul din Babeni. Chiar si asa, cu 39 de pachete primite de pomana, oamenii nu au cu ce trai, dupa ce inundatiile au ravasit totul in jur.
""Imi amintesc ca ne-au mai adus niste paine si apaa€¦, cativa litri de apa minerala. Acum oricum nu avem de unde bea, pentru ca de la fantana nu se poate. Cand ne apuca setea, cerem la vecini"", spune Petre Biculescu. Pensionarul, si el cardiac de buna vreme, doarme la cativa pasi de babuta lui. Si-a facut culcus intr-o alta magazie, alaturi de saci si fiare. De acolo, in fiecare noapte sta de sase. Patania din iulie i-a fost de ajuns. Cu apa nu-i de gluma. ""Mai auzim si noi vremea pe la radio. Apoi, nu inchidem un ochi. Ne e frica ca iar vin puhoaiele si ne sufoca"", spune Maria Biculescu.
Cei doi mosnegi traiesc dintr-o pensie de nimic. Au sperat ca vor primi si ei un ban, avand in vedere ca au implinit 50 de ani de casnicie, dar nici asa. ""E a treia oara cand ne-au salvat din inundatii. Poate ca e si ultima oara, ca e ultimul an pe care-l traim. Sa nu ne uiti, mama, ca poate nici nu ne mai gasesti alta data. Acum esti si peste o clipa vine si te iaa€¦""

BILANTUL INUNDATIILOR: PESTE 750 DE GOSPODARII AFECTATE

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe