"Poarta Schei nr. 4", cartea ta de poeme, aparuta recent la editura timisoreana Brumar si lansata la Brasov, are o istorie speciala.
Sunt fascinat de capacitatea unui autor ori a unui grup literar de a crea spatii semnificante cultural, istoric
"Poarta Schei nr. 4", cartea ta de poeme, aparuta recent la editura timisoreana Brumar si lansata la Brasov, are o istorie speciala.
Sunt fascinat de capacitatea unui autor ori a unui grup literar de a crea spatii semnificante cultural, istoric, de a fermeca istoria literara si pe eventualii ei cititori cu noi mitologii urbane. Cand te gandesti la "Junimea", nu ai cum sa nu dai o fuga, chiar aceasta fiind imaginara, la Bolta Rece, cand te gandesti la rebelii literaturii romane de dupa al doilea razboi mondial, n-ai cum sa nu vezi cu ochii mintii teribila locanta bucuresteana "Singapore", care a consacrat in plin stalinism chiar un grup literar si o generatie - "generatia singaporeana", cu adevaratii boemi Tudor George, Pica, Puca, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Eugen Schileru, Tudor Topa, Leonid Dimov, Ben Corlaciu, Ludovic Antal. Cu "Poarta Schei nr. 4"...
Recent bistro-loc de popas si eveniment cultural-artistic si gastronomic...
...mi-am propus sa creez o noua mitologie urbana populata de scriitori, pictori, eremiti si nimfe de la scoala pedagogica, ce incarca de timp si biografii subiective o legenda de 700 de ani: 100 de clipe petrecute pe strada Poarta Schei inseamna mai mult de 100 de clipe in propria-ti viata! Intr-o lume care minimalizeaza - nu numai in literatura si arta! - orice, oricand, oriunde, in care e mult mai convenabil sa deconstruiesti, eu mi-am asumat, dar nu ca Mesterul Manole, o viziune a unei constructii ce pariaza pe calofilie (nu pedofilie!), pe germenul coagulant al unei povestiri fabuloase. Acest impuls textual spre o noua mitologie urbana a rezonat cu descoperirea unui "taram" si a unui personaj - Don Viorel Bachide, hangiul - la Poarta Schei nr. 4, la Brasov, in primavara lui 2005, cand, impreuna cu graficianul Mihai Zgondoiu, am fost provocati sa gandim o formula inedita pentru menu. Asa a iesit, in prima faza a proiectului "Poarta Schei nr. 4", o "bucatarie de carte", insemnand o gravura-coperta ce "invelea" pagini cu texte de bucatarie si pahare insotite cu poeme si desene inspirate in maniera dicteului automat de acele texte. A iesit, astfel, un obiect eminamente alcoolic-gastro-cultural, pentru mintea si ochii celui ce va poposi la "Poarta Schei nr. 4".
Cartea arata superb, este, in primul rand, pana incepi sa o citesti, un obiect pe care il tii in mana si il rasfoiesti cu multa bucurie.
Aceste poeme, 21 de desene inedite ale lui Mihai Zgondoiu, precum si o poveste in 6 tablouri, au devenit cartea "Poarta Schei nr. 4", cu personaje ce exista in exercitii de beatificare: Ioan Grosan, Stefan Agopian, Traian T. Cosovei, Florin Iaru, Cornelia Maria Savu, Sorin Ilfoveanu, Vlad Ciobanu, Constantin Stan, Iolanda Malamen. Ambitia mea e de a impune un loc in istoria literaturii si a artelor romanesti, cu povestile si creatiile lui minunate: Poarta Schei nr. 4.
Cum ti se pare, Dan Mircea Cipariu, lumea literara din care faci parte?
Spatiul literar romanesc de astazi se tribalizeaza si se talibanizeaza pe zi ce trece. Nu e doar ceea ce stim ca tinand de firescul unei lumi cu personalitati accentuate ori exprimari imprevizibile la nivel de limbaj, mentalitati, gust - ma gandesc la grupurile literare, la prieteniile literare, la bursele generationiste, diferite forme de organizare care tin de penetrarea cat mai eficienta a literaturii in Cetate. S-a intamplat ceva grav dupa 1989, care a proiectat grupurile literare peste axiologie ori canon estetic, anume disparitia unui sistem de difuzare si de promovare a cartii, sistem cu acoperire nationala, cu efectele pe care le vedem de la revistele literare din urbea X pana la posturile de televiziune: cultura oficiala, false valori locale, nebagare de seama a unor carti si a unor autori ce ar merita mai mult decat bucuria si stima prietenilor lor, ierarhii de gasca si de azi pe maine. Boema sau, mai bine-zis, un rictus eminamente alcoolic al boemei pe care o mai surprind in locurile si "evenimentele" cu scriitori nu isi are o lumina a sa, o vocatie a dialogului cu taifasul si smerenia celui aflat mereu in ispita.
Boema s-a transformat in incrancenare.
E multa incrancenare, e mult strigat al sordidului si al saraciei. Craii fastuosi de altadat', pe care ii tot caut, parca stau ascunsi in colbul cartilor ori in cabinete doar de ei stiute. Am candidat pentru presedintia sectiei de poezie a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti nu pentru a ma integra intr-un grup sau altul, intr-o boema mai mult sau mai putin saraca cu duhul, ci din nevoia de celalalt, un celalalt necesar pentru devenire, un celalalt care sa sporeasca aura si nobletea unei bresle care cunoaste tainele si luminile cuvantului scris. Pentru mine, venirea domnului Nicolae Manolescu la conducerea Uniunii Scriitorilor poate insemna si resurectia esteticului si a valorii, poate insemna si o campanie nationala prin care receptarea operei literare autentice contemporane in limba romana sa fie element fundamental al sigurantei nationale.
Esti inca foarte tanar. Cum privesti literatura congenerilor?
Mi se pare ca multi tineri de astazi descopera apa calda si mersul pe jos in literatura atunci cand, folosind concepte de laborator ori de curs universitar, incep sa nu mai distinga sensul si limitele impuse de fictionalizare, autenticitate, organicitate, text, metatext, gandirea usoara, gandirea populara si tot felul de -isme ce ar putea doar ele impune curente si grupari generationiste, manifeste supraegotice, utilitare, fracturiste si suprasexuale. Presiunea legitimitatii in literatura romana a creat nu o noua sensibilitate, ci o noua coalitie generationista dupa principiul scapa cine poate.
Da, este cu adevarat o coalitie (dar nu monstruoasa!).
Doar discursul si mai frust, temele minimaliste si la limita dintre patologic (cu toate ariile lui semantice, psihice si sexuale) si anarhie nu mai pot pacali pentru prea multa vreme un cititor atent nu numai la forme, ci si la fond. Intre mine si douamiisti e o diferenta de 10 ani, exact diferenta dintre mine si nouazecisti. Nu fac parte din aceste "generatii" si ma bucur de singuratatea scriitorului de cursa lunga care vrea sa intre in literatura numai si numai cu cartile lui.
De cand te cunosc si te citesc, am remarcat, de ce sa nu fiu sincera, cu admiratie cum iti reusesc proiectele. Seara le gandesti si dimineata le pui in aplicare. In anchilozarea si dezabuzarea asta culturala, incepi sa devii un fenomen.
In 1999, cand am propus realizarea unei pagini web si a unei enciclopedii multimedia dedicate lui Mihai Eminescu, deseori auzeam ca as fi vorbit mai degraba despre obiecte zburatoare neindentificate, decat despre proiecte realizabile. Forta de a imagina proiecte culturale "a lucrat" la forta mea de a vorbi despre ele si de a-i contamina si pe ceilalti "cu gandiri si cu imagini" despre ceea ce as vrea sa realizez. A mai fost si sansa de a ma intalni, aproape ca intr-un accident metafizic, cu mari personalitati care au mizat pe mine si proiectele mele. Ma gandesc, in primul rand, la Ion Caramitru, care a finantat cel mai important proiect cultural multimedia de la noi: CD-ROM Eminescu, in 7 limbi (romana, engleza, franceza, germana, italiana, spaniola si rusa), www.mihaieminescu.ro, in romana si engleza, si un spectacol multimedia si multiart Eminescu, in regia lui Alexandru Tocilescu. Ma mai gandesc la doamna Lidia Staniloae, fiica acestui "Newton al ortodoxiei", cum a fost declarat Parintele Staniloae, cu care am realizat www.dumitrustaniloae.ro si pentru care am primit Premiul National de Multimedia in 2004. Nu-l uit pe marele meu prieten, George Mihaita, cu care am realizat de mai bine de 10 ani cateva dintre cele mai importante evenimente dedicate adolescentilor romani: Ziua Adolescentilor, Festivalul Trupelor de Teatru pentru Liceeni "Jos Palaria", Concursul "Virtual Text A" si multe alte proiecte culturale si info-educationale. In final, dar nu la urma, ii amintesc pe Daniela si Ion Tomescu, cei care conduc Fundatia Culturala Libra, cu sprijinul carora am realizat o pagina web dedicata lui Nichita Stanescu, www.calendarnichita.ro, un CD-ROM Anton Pann si doua productii pe Net dedicate sculptorilor Gheorghe Anghel si George Apostu. Vorba lui George Mihaita: cand cred in ceva, ma duc, ma duc si nu ma mai opreste nimeni.
Care sunt cititorii pe care mizezi, dupa ce publici o carte?
Daca as fi foarte sincer si m-as preface ca nu raspund unui interviu intr-un cotidian cu peste 100.000 de cititori, ti-as raspunde ca mizez pe cele mai frumoase, sensibile, voluptoase, autoritare, ingenue, non-figurative, sobre, erudite, erogene, eterice, vitale, dezenergizate, caustice, caline, alcaline, maiestuoase, candide, erotomane, triste si taciturne femei din lume. Pentru ca dependenta mea de feminitate e ca o dependenta de a fi creativ. Ceea ce e mai profund si incontrolabil in creierul meu e sub semnul emisferei feminitatii. Am teribilul noroc sa fiu inconjurat de prieteni scriitori, din care sper ca si tu, Iolanda Malamen, faci parte.
Bineinteles, sa nu te indoiesti.
Prieteni care sunt si cei mai ideali, dar si cei mai critici cititori ai mei. In primul rand, pe ei mizez, dar, vorba intelepciunii buddhiste, "nici abuz, nici refuz" pentru toti cititorii tai din lume, oricat ar fi acestia de numerosi sau nu.
Se pare ca literatura ta e sub o zodie a experimentului. Ai scris o carte la Spitalul de Psihiatrie Voila, dupa ce ai facut acolo exercitii de creativitate timp de o saptamana ca pacient. O carte vie, unica.
Serban Foarta a declarat la Timisoara, unde am lansat, in decembrie 2004, "sunt eu maria petrarca rilke. adevarata biografie a mariei dante spinoza", Editura Fundatiei Culturale Libra, ca e un adevarat manifest calofil. A fost, cred, singurul care a intuit demersul meu, acela de a face, in urma unor exercitii de scriere creativa cu pacienti minori si maturi, un manifest calofil, ca o reactie la "autenticismul" minimalist si fara nici un Dumnezeu promovat de noii intrati pe campul de batalie al literaturii romane contemporane. Eu, care am fost internat o saptamana la Voila, nu am descoperit nici nu stiu ce psihopatologii sexuale sau de limbaj, eu am redescoperit fetele tacute ori dezlantuite ale umanului si ale luminilor interioare.
Esti, de cateva luni, presedintele sectiei de poezie a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Cum mai pot fi vizibili poetul si poezia lui intr-un "sat global" dominat de mass-media si de noile tehnologii ale informatiei si ale comunicarii?
Inainte de a-ti raspunde frontal, vreau sa fac cateva link-uri (trimiteri) la cestiune. Tehnologiile informatiei sunt doar un mijloc ce ia chipul si asemanarea noastra. Un mijloc poate fi si o oglinda a propriilor noastre obisnuinte, poate fi si o cale de a urma un tip de constructie si de discurs chiar si literar (desi, daca e sa ma gandesc la hipertext, el a aparut mai intai ca un concept si abia apoi ca o aplicatie multimedia!). Si atat. Cat timp va exista omenescul din noi, Literatura nu va muri si nici nu se va preda mijloacelor si tehnologiilor. Eu cred ca daca ar exista numai si numai un singur poet in tot "satul global", lumea ar putea fi salvata de orice mijloc si orice tehnologie. Revenind la intrebarea ta, sunt consient ca fara proiect cultural - insemnand si a masura impact, buget si resurse - nu mai poti fi eligibil cu ceilalti competitori sociali, care, fiecare in parte, isi vaneaza propriile interese si mijloace. La ideea extrordinara a poetului Nicolae Prelipceanu, voi pune in proiect, pentru 2006, Piata Poeziei Europene, un spatiu dedicat numai editorilor de poezie si poetilor, un spatiu de intalnire a publicului cu cele mai importante voci ale poeziei romanesti contemporane.
Pana acum au fost numai incercari razlete, ne coerente.
Ma gandesc ca, impreuna cu dramaturgul Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, sa dam o dimensiune mediatica premiilor anuale ale asociatiei, cu efect si asupra valorii materiale a acestor premii. Ma mai gandesc sa realizez la Teatrul de Comedie, impreuna cu George Mihaita, un ciclu de spectacole-lectura intitulat "Serile de poezie. La Comedie". Acestea sunt doar cateva proiecte care vizeaza iesirea poeziei bune in lumea buna a capitalei noastre si cativa pasi pentru a face din actul scrierii poeziei un element de siguranta nationala.
Imi place alaturarea: poezie-siguranta nationala, mai ales intr-o lume atat de nesigura. Iti doresc vant bun la pupa!

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.